CSJ. Decizia nr. 3783/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3783/2003
Dosar nr. 449/2003
Şedinţa publică din 2 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată, înregistrată la data de 5 decembrie 2000, reclamantul, Ministerul de Interne, reprezentat prin Direcţia juridică, a chemat în judecată pârâta SC T. SA Zărneşti, solicitând obligarea pârâtei la plata următoarelor sume:
- 58.253.689 lei penalităţi aferente perioadei martie 1995 – decembrie 1996, calculate conform Legii nr. 76/1992, în cuantum de 0,15% pe zi întârziere, începând cu 1 ianuarie 1997 şi până la data de 21 aprilie 1997, dată la care s-a modificat, conform Legii nr. 8/1997, cuantumul penalităţilor de 0,16% zi întârziere;
- 22.423.129 lei penalităţi aferente perioadei martie 1995 – decembrie 1996, calculate conform Legii nr. 8/1997, în cuantum de 0,16% zi întârziere, începând cu 22 aprilie 1997 şi până la data de 31 mai 1997, începând cu 1 iunie 1997, s-a modificat cuantumul penalităţilor la 0,25% pe zi întârziere, conform HG nr. 251/1997 şi apoi la HG nr. 21/1998;
- 986.267.381 lei penalităţi de întârziere aferente perioadei martie 1995 – decembrie 1996, calculate conform HG nr. 251/1997 şi HG nr. 21/1998, în cuantum de 0,25% pe zi întârziere, începând cu 1 iunie 1997 şi până la 30 iunie 2000;
- 851.453.777 lei penalităţi aferente perioadei ianuarie 1997 – 15 martie 1999, calculate conform HG nr. 251/1997 şi HG nr. 21/1998, în cuantum de 0,25 % pe zi de întârziere, începând cu 1 iulie 1999 şi până la 30 iunie 2000. Se solicită cheltuieli de judecată.
Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1693/C din 15 mai 2002, a admis excepţia de necompetenţă materială a Tribunalului Braşov, secţia comercială, că instanţă de fond şi a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Zărneşti, reţinând că litigiul este de natură civilă şi nu comercială, întrucât nu are ca obiect vânzarea – cumpărarea şi nici operaţiuni de bancă şi schimb, obiectul convenţiei neregăsindu-se nici în categoria faptelor de comerţ enumerate limitativ la art. 2 C. com.
Prin sentinţa nr. 1424, pronunţată la 20 noiembrie 2002, Judecătoria Zărneşti a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Braşov, pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.
Prin sentinţa nr. 31/F, pronunţată în Camera de consiliu din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, s-a stabilit competenţa de soluţionare a cererii formulate de reclamantul, Ministerul de Interne, în contradictoriu cu pârâta, SC T. SA Zărneşti, în favoarea Tribunalului Braşov.
Pentru o hotărî astfel, instanţa în drept a hotărât asupra conflictului şi a reţinut că aceste contracte încheiate cu una din părţi sunt prezumate comerciale, ceea ce impune judecarea pricinii de către instanţa comercială, determinată, potrivit art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ.
În termen legal, împotriva sentinţei anterior menţionată, reclamantul, Ministerul de Interne, prin Direcţia juridică, a declarat recurs.
Prin motivele de recurs formulate, reclamantul arată că hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Braşov este netemeinică şi nelegală, deoarece litigiul dintre Ministerul de Interne şi intimata-pârâtă SC T. SA este de natură civilă, pentru că izvorăşte dintr-o convenţie civilă ce are ca obiect asigurarea pazei cu efective de jandarmi a perimetrului exterior al pârâtei, iar părţile au încheiat contractele de asigurare a pazei nu ca o manifestare a voinţei lor, ci ca urmare a dispoziţiilor legale în materie (Decretul nr. 477/1983 şi Legea nr. 18/1996, cu modificările şi completările ulterioare) care impun în mod imperativ încheierea unor astfel de convenţii.
Recurentul mai arată că, potrivit acestor acte normative, părţile pot conveni numai cu privire la compunerea şi dispunerea dispozitivului de pază, dar nu pot negocia preţul serviciului sau, însuşi, încheierea contractului, impus în mod obligatoriu prin lege.
Recurentul precizează că acţiunea nu este de natură comercială, deoarece obiectul de activitate al convenţiei nu se regăseşte în categoria faptelor de comerţ, limitativ enumerate în art. 2 C. com., şi că în accepţiunea doctrinei, în materie de comerţ, este actul care se face în scopul realizării de beneficii (profit) or, asigurarea pazei pârâtei, cu efective de jandarmi de către Ministerul de Interne, nu se face cu scopul de a obţine un profit.
Pentru motivele arătate, recurentul a solicitat admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii recurate şi, constatând că litigiul este de natură civilă, competenţa soluţionării acestuia, potrivit art. 1 C. proc. civ., aparţine Judecătoriei Zărneşti.
Recursul declarat de reclamant nu este fondat şi urmează a fi respins pentru următoarele considerente:
Litigiul dintre părţi este de natură comercială, deoarece, în ceea ce priveşte pe intimata-pârâtă, SC T. SA, serviciile prestate de recurentul-reclamant sunt fapte subiective de comerţ, având în vedere art. 4 C. com., potrivit cărora sunt fapte de comerţ şi celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant, dacă nu sunt de natură civilă sau dacă contrariul nu rezultă din însuşi act.
De asemenea, este de reţinut faptul că, dacă pentru reclamant serviciile de pază au caracter civil, nu este înlăturat caracterul comercial în ceea ce o priveşte pe pârâtă.
Având în vedere aceste considerente, recursul declarat de reclamant nu este fondat, iar sentinţa recurată este temeinică şi legală, corect a reţinut curtea de apel, învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă, că serviciile de pază nu sunt acte civile nici prin esenţă şi nici prin natura lor, iar din convenţiile încheiate nu rezultă elemente care să caracterizeze serviciul de pază, efectuat în concret, drept act civil.
În consecinţă, recursul declarat de reclamant va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul, Ministerul de Interne, prin Direcţia Juridică Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 31/F din 19 decembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 2 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3780/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 379/2003. Comercial → |
|---|
