CSJ. Decizia nr. 3834/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3834/2003
Dosar nr. 725/200.
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 346 din 15 septembrie 2000 pronunţată de Tribunalul Giurgiu, a fost admisă în parte acţiunea formulată de reclamanta S.C. C. S.A. Giurgiu împotriva pârâtei A.V.A.B., pe care a obligat-o la plata sumei de 151.870.884 lei reprezentând chiria globală (pe perioada 1 august 1999 – 31 ianuarie 1999) a locaţiunii de depozitare situat în Giurgiu, a utilajului asupra căruia poartă un drept real de gaj, existent în patrimoniul pârâtei, cesionară a creanţei garantate, conform contractului de închiriere încheiat la 5 ianuarie 1998 între reclamantă şi cedentă.
Pârâta a mai fost obligată şi la plata penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,4% pe zi, conform art. 5.4. al aceleiaşi convenţii, calculate până la 15 februarie 2000, cu 12.785.626 lei cheltuieli de judecată.
Nemulţumită de această soluţie, pârâta a declarat apel, care prin Decizia nr. 651 din 27 aprilie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia VI comercială, a anulat, ca netimbrat, pe considerentul că nu sunt întrunite condiţiile pentru a-i fi aplicabile dispoziţiile art. 101 din OG nr. 54/1999 şi dispoziţiile art. 43 din OG nr. 55/1999.
Împotriva acestei decizii, pârâta a declarat recurs, care a fost admis prin Decizia nr. 6721 din 20 noiembrie 2001 de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, şi în consecinţă a casat Decizia recurată şi a trimis cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe cu motivarea că A.V.A.B. este instituţie publică şi urmăreşte încasarea unor venituri publice, iar curtea de apel în mod greşit a stabilit că A.V.A.B. trebuia să timbreze apelul, deşi era scutit.
În fond, după casare, s-a constituit dosarul nr. 1973/2002, la Curtea de Apel Bucureşti.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V a comercială, prin Decizia nr. 10 din 14 februarie 2003, a admis apelul pârâtei, şi, în consecinţă, a schimbat în tot sentinţa tribunalului în sensul că în fond a respins, ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
Pentru a pronunţa astfel, curtea de apel a reţinut că:
Din interpretarea textului de lege prevăzut de art. 9 alin. (2) din OUG nr. 51/1998 rezultă faptul că A.V.A.B. în realizarea scopului pentru care a fost creat nu poate să-şi asume decât drepturi ale băncii cedente şi numai obligaţii procesuale şi nu de altă natură.
Pe cale de consecinţă A.V.A.B. s-a substituit în dreptul de urmărire al creditorului cedat, dar nu şi în obligaţiile băncii decurgând din contracte accesorii de locaţie.
În ipoteza existenţei tacitei relocaţiuni a spaţiului, titulara obligaţiei ar deveni B.C.R. care a absorbit în integritatea sa patrimoniul B. S.A.
În altă ordine de idei, este de reţinut faptul că intimata-reclamantă nu se putea înscrie la masa credală cu contravaloarea chiriei percepută pentru spaţiul ocupat de utilajul în cauză, deoarece în lipsa unei convenţii valide B. S.A. (care la acea dată nu mai era subiect de drept) nici cu B.C.R. şi nici cu A.V.A.B., spaţiul a fost ţinut la dispoziţia proprietarului utilajului.
În aceste condiţii, obligaţia de plată revine proprietarului utilajului, respectiv societăţii debitoare, acesta fiind un temei justificat al pretenţiei reclamantei de înscriere la masa credală.
A.V.A.B. nu are interesul de a conserva şi păstra bunul, acest interes aparţinând proprietarului care suportă riscul pieirii bunului, iar în condiţiile falimentului ar aparţine lichidatorului, singurul care are atribuţii în conservarea şi exercitarea dreptului de dispoziţie asupra sa.
În contra celei din urmă hotărâri, reclamanta a declarat recurs criticând soluţia pronunţată în apel pentru nelegalitate şi netemeinicie şi a susţinut că pârâta B. în calitate de locator, în luna ianuarie 1999 ar fi trebuit să elibereze spaţiul comercial, însă aceasta a rămas în folosinţa spaţiului pentru care a achitat chiria până în luna iulie 1999. În această situaţie, contractul de închiriere a fost reînnoit prin tacita relocaţiune.
Ca urmare a încheierii unui contract de cesiune între B. şi A.V.A.B. Bucureşti, în luna august 1999,drepturile şi obligaţiile B. au fost transmise către A.V.A.B. Bucureşti, inclusiv contractul de închiriere (ce formează obiectul prezentului litigiu) a spaţiului de depozitare asupra căruia s-a instituit un drept real de gaj, în speţă fiind vorba de spaţiul închiriat şi nu despre ceea ce se depozita aşa încât contractul de locaţiune constituie accesoriu al creanţei cesionate.
În atare condiţii şi având în vedere art. 5.1 din contractul de închiriere plata chiriei se va face lunar şi A.V.A.B. s-a substituit în obligaţiile decurgând din contractele încheiate cu terţii nedebitori.
În concluzie a mai susţinut recurenta S.C. C. S.A. Giurgiu că A.V.A.B. s-a subrogat atât în drepturile, cât şi obligaţiile B., prin cesiunea din anul 1999, şi, pe cale de consecinţă a solicitat admiterea recursului.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
La 5 ianuarie 1998, reclamanta S.C. C. S.A. Giurgiu, în calitate de locator a încheiat cu B. Bucureşti, în calitate de locatar un contract de locaţiune privind un spaţiu de depozitare închis în suprafaţă de 750 mp, situat în oraşul Giurgiu, pe o perioadă determinată, cu posibilitatea prelungirii, banca cu obligaţia la plata unei chirii de 1.200 USD.
În exercitarea dreptului de folosinţă, B. a depozitat în spaţiul respectiv o instalaţie de fabricaţie - ambalare cartofi „chips" proprietatea H.T. SRL Bucureşti, asupra căreia s-a substituit un drept real de gaj pentru garantarea unei convenţii de scontare.
La data expirării contractului de locaţiune B. a continuat să funcţioneze în spaţiul de depozitare a instalaţiei, reclamanta fiind de acord cu această situaţie, plata chiriei fiind făcută cu regularitate până în luna august 1999.
La 7 iulie 1999 prin contractul de cesiune nr. 083043 din 7 iulie 1999 A.V.A.B. în calitate de cesionar a preluat de la cedentul B. S.A., creanţa neperformantă privind pe debitorul cedat S.C. H.T. SRL. Prin cesiune au fost predate A.V.A.B. titlurile de creanţă din care rezultă creanţa cesionată, însoţite de toate accesoriile acestuia, şi anume garanţiile reale sau personale constituite de debitorul cedat.
Însă, contractul de locaţiune încheiat de B. S.A. cu S.C. C. S.A. Giurgiu nu constituie un accesoriu al creanţei cesionate.
A.V.A.B. a preluat prin cesiune creanţele neperformante ale băncii, scopul pentru care a fost înfiinţat a fost acela de a recupera creanţele neperformante iar, potrivit OUG nr. 51/1998 astfel cum a fost modificată şi completată, aceasta nu putea să-şi asume decât numai obligaţii procesuale ale băncii cedente referitoare la creanţa preluată nu şi obligaţii de altă natură (creanţa debitorului cedat S.C. H.T. SRL).
Iar, prin art. 9 alin. (2) din OUG nr. 51/1998, agenţia se subrogă în toate drepturile şi obligaţiile procesuale ale cedentului şi dobândeşte calitate procesuală, ceea ce înseamnă că A.V.A.B. s-a substituit în dreptul de urmărire al creditorului cedat, dar nu şi în obligaţiile băncii decurgând din contracte accesorii de locaţie, cum legal şi temeinic a stabilit instanţa de apel.
În consecinţă, curtea de apel a dat o hotărâre legală şi temeinică, motiv faţă de care Curtea va respinge recursul reclamantei, dând o decizie în acest sens.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. Giurgiu împotriva deciziei nr. 10 din 14 februarie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia V comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3832/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3836/2003. Comercial → |
|---|
