CSJ. Decizia nr. 3832/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3832/2003
Dosar nr. 719/2003
Şedinţa publică din 7 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5049 din 20 noiembrie 2000, la Tribunalul Maramureş, reclamanta S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. F. S.R.L. Satu Mare, pentru a se constata nulitatea mai multor facturi enumerate în cuprinsul acţiunii şi, de asemenea, compensarea legală a creanţei de 296.000 lei, stabilită prin sentinţa civilă nr. 151/1997 a Tribunalului Satu Mare.
Tribunalul Maramureş, prin sentinţa nr. 1093 din 18 februarie 2000, şi-a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Satu Mare.
Prin sentinţa nr. 196 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Satu Mare a fost anulată acţiunea ca insuficient timbrată.
Apelul declarat de reclamantă împotriva acestei sentinţe a fost admis prin Decizia nr. 391 din 11 septembrie 2001 de către Curtea de Apel Oradea, secţia comercială şi de contencios administrativ, în sensul anulării sentinţei apelate şi trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Prahova, determinat de strămutarea judecării cauzei dispusă de Curtea Supremă de Justiţie.
La Tribunalul Satu Mare, la dosarul de apel, reclamanta a depus şi o precizare de acţiune, având ca obiect revizuirea sentinţei civile nr. 151/L/C pronunţată în dosarul nr. 2843/1996 al Tribunalului Satu Mare, formulată în baza dispoziţiilor art. 322 pct. 4 C. proc. civ., precum şi o cerere de suspendare a executării aceleiaşi sentinţe.
Revizuienta a solicitat admiterea cererii sale de revizuire împotriva sentinţei civile nr. 151/LC/1996 pronunţată în dosarul nr. 2843/1996 al Tribunalului Satu Mare, iar în temeiul dispoziţiilor art. 327 alin. (1) C. proc. civ., schimbarea în tot a acestei hotărâri, în sensul respingerii acţiunii.
Împotriva deciziei nr. 391 din 11 septembrie 2001 a declarat recurs pârâta şi, prin Decizia nr. 3483 din 22 mai 2001, Curtea Supremă de Justiţie a respins recursul ca nefondat şi a disjuns cererea intimatei – reclamante de suspendare a executării sentinţei civile nr. 150/LC din 13 octombrie 1997 pronunţată de Tribunalul Satu Mare, cerere pe care a trimis-o la Tribunalul Prahova spre competentă soluţionare.
Tribunalul Prahova a înregistrat această cerere sub nr. 7795/2002, iar prin sentinţa nr. 2795 din 29 octombrie 2002 a admis excepţia tardivităţii formulării cererii de revizuire invocată de intimata S.C.F.S.R.L. Satu Mare.
A respins ca tardivă cererea de revizuire formulată de S.C. L.P. S.R.L. în contradictoriu cu S.C. F. S.R.L. Satu Mare.
În baza art. 246 C. proc. civ. a luat act de renunţarea reclamantei revizuiente la judecarea capetelor de cerere privind constatarea nulităţii facturilor nr. 256579/1996, pentru suma de 225.000 USD, 256577/1996, pentru suma de 70.175 USD, 346869/1996, pentru suma de 245.025.000 lei, 346884/1997, pentru suma de 123.675 USD şi 256577//1996, pentru suma de 29.500 USD emise de către S.C. F. S.R.L. şi la capătul de cerere privind constatarea compensării legale a creanţei de 296.000 USD.
Prin Decizia nr. 61 din 20 decembrie 2002, Curtea de Apel Ploieşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, a respins ca nefondat apelul declarat de revizueinta S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare împotriva sentinţei mai sus menţionate, în contradictoriu cu intimaţii S.C. F. S.R.L. Satu Mare şi M.L.V., obligând-o pe revizuientă la 12.406.000 lei cheltuieli de judecată către intimata S.C. F. S.R.L. Satu Mare.
S-a apreciat de către curtea de apel că în mod corect prima instanţă a reţinut că termenul de o lună prevăzut de art. 324 alin. (3) C. proc. civ. a fost depăşit de revizuientă, având în vedere că la data de 20 martie 2001 părţile au luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală, pentru că la acea dată erau epuizate toate căile de atac împotriva rezoluţiei parchetului de scoatere de sub urmărire penală.
Cererea de îndreptare a unei pretinse erori materiale formulată de petenta S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare a fost respinsă ca nefondată prin încheierea pronunţată în camera de consiliu de către curtea de apel, la data de 25 februarie 2003.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, prin invocarea dispoziţiilor art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi solicitând admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei atacate în sensul respingerii excepţiei tardivităţii invocate de intimata S.C. F. S.R.L. şi trimiterea dosarului pentru judecarea fondului către o altă instanţă de acelaşi grad cu Curtea de Apel Ploieşti, conform dispoziţiilor art. 312 alin. (5) C. proc. civ.
Recurenta susţine astfel în esenţă că instanţa a aplicat greşit dispoziţiile art. 324 pct. 3 C. proc. civ., întrucât termenul de revizuire de o lună, în lipsa unei hotărâri penale curge de la data la care partea a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face pe calea unei hotărâri penale, or, în speţă, acesta ar putea fi considerat ca fiind data primirii adresei nr. 531/C/2166/2001 emisă de Parchetul de le lângă Curtea Supremă de Justiţie.
Mai arată că se impune a se avea în vedere şi faptul că plângerile pe care ea le-a formulat la 7 februarie 2001 şi respectiv la 7 mai 2001 nu au fost soluţionate, astfel încât consideră că inclusiv la acest moment se mai poate formula o cerere de revizuire, deoarece nu se poate susţine că a luat cunoştinţă de împrejurările pentru care nu se mai poate pronunţa o hotărâre penală prin care să se constate existenţa sau inexistenţa unei infracţiuni.
Recursul nu este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Prin rezoluţia din 4 august 2000, dată în dosarul nr. 75/P/1999, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a dispus neînceperea urmăririi penale, în temeiul art. 10 lit. a) C. proc. pen., faţă de persoanele în cauză, cu motivarea că în cauză nu există fapte de natură penală.
Prin rezoluţia nr. 1754/C/6689 din 30 octombrie 2000, Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie a admis plângerea petiţionarei S.C. L.P. S.R.L. şi a schimbat temeiul juridic în baza căruia s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală şi neînceperea urmăririi penale, din art. 10 lit. a) C. proc. pen., în art. 10 lit. b) C. proc. pen., faţă de învinuitul M.L. şi această soluţie i-a fost comunicată revizuientei la data de 1 noiembrie 2000.
Prin încheierea din 30 noiembrie 2000, Tribunalul Maramureş a admis plângerea formulată de S.C. L.P. S.R.L. împotriva rezoluţiei din 4 august 2000 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj şi a dispus reluarea urmăririi penale de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Mureş, această hotărâre judecătorească fiind casată în întregime în recurs, prin Decizia penală nr. 211/R din 20 martie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Cluj, care a respins plângerea formulată de S.C. L.P. S.R.L.
Prin urmare, 20 martie 2001, reprezintă data când părţile au luat cunoştinţă, printr-o hotărâre definitivă şi irevocabilă, de împrejurările pentru care constatarea infracţiunii nu se mai poate face printr-o hotărâre penală şi se reţine că aceasta este data de la care, în cauză, curge termenul de o lună pentru introducerea cererii de revizuire, cu respectarea dispoziţiilor art. 324 alin. (1) pct.3 C. proc. civ., având în vedere că, ulterior, nici o instanţă nu a mai pronunţat vreo hotărâre şi nici organele de urmărire penală nu au mai adoptat vreo rezoluţie care să modifice temeiurile de drept ale încetării urmăririi penale şi, respectiv, ale scoaterii de sub urmărire penală.
În această situaţie corespondenţa invocată de recurentă, care a survenit ulterior datei mai sus menţionate, purtate cu Parchetul Curţii de Apel sau cu Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie este irelevantă în speţă, în ce priveşte calculul termenului de revizuire.
În consecinţă, cum termenul pentru introducerea cererii de revizuire a început să curgă la 20 martie 2001, iar aceasta a fost înregistrată la data de 24 septembrie 2001, deci cu depăşirea termenului legal de o lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., se constată că ambele instanţe care s-au pronunţat în cauză au reţinut corect excepţia de tardivitate a cererii de revizuire şi, ca atare, urmează a se respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta – revizuientă S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de S.C. L.P. S.R.L. Baia Mare împotriva deciziei nr. 61 din 20 decembrie 2002 a Curţii de Apel Ploieşti.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 7 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3830/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 3834/2003. Comercial → |
|---|
