CSJ. Decizia nr. 3836/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 3836/2003
Dosar nr. 734/200.
Şedinţa publică din 7 octombrie2003
Asupracontestaţiei în anulare de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 936 din 17 aprilie 2001, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis în parte acţiunea precizată, formulată de reclamanta S.C. E.T. SRL Craiova şi a obligat-o pe pârâta S.C. R. S.A. Craiova să-i livreze reclamantei cantitatea de 380,750 tone fier vechi la preţul de 565.000 lei/tonă (fără TVA), cu daune cominatorii de 500.000 lei pe zi de întârziere, iar separat să-i plătească 100.000.000 lei daune-interese pentru acoperirea prejudiciului suferit de reclamantă datorită neexecutării parţiale a obligaţiei, plus 6.806.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 956 din 5 octombrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate, a admis în parte acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă către reclamantă la plata sumei de 100.000.000 lei daune şi 6.695.000 lei cheltuieli de judecată; a respins acţiunea privind obligarea pârâtei la executarea în natură a obligaţiei de livrare a 380 tone fier şi de plată a 500.000 lei pe zi întârziere şi a obligat-o pe intimata-reclamantă la plata sumei de 15.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Prin Decizia nr. 6882 din 18 noiembrie 2002, Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, a respins, ca fiind nefondate, recursurile declarate de reclamantă şi de pârâtă împotriva deciziei curţii de apel.
Împotriva deciziei Curţii Supreme de Justiţie reclamanta S.C. E.T.SRL Craiova a declarat contestaţie în anulare, întemeindu-se pe dispoziţiile art. 318 C. proc. civ.
Contestatoarea arată astfel că instanţa, soluţionând recursul pe care l-a formulat a făcut trimitere la motivele invocate doar într-o singură frază, ceea ce nu poate fi considerat ca fiind un răspuns la motivele sale de recurs, al căror conţinut a fost denaturat.
Consideră că Instanţa Supremă, ca instanţă de control judiciar, nu a analizat următoarele motive de recurs:
- invocarea nesocotirii probelor şi dovezilor administrate din care rezultă executarea parţial culpabilă a contractului nr. 2823 din 26 iulie 1999, de către S.C. R. S.A. Craiova, care din cantitatea de 400 tone deşeu fier vechi adjudecată la licitaţie a executat contractul doar în proporţie de 4,8%, livrând doar 19 tone;
- criticarea soluţiei curţii de apel sub aspectul respingerii obligaţiei de executare în natură a restului contractului şi suportarea unor daune cominatorii până la executarea contractului în întregime, deoarece suma de 100.000.000 lei reprezintă daune interese moratorii;
- aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1073 C. civ. care prevede „dreptul creditorului la îndeplinirea exactă a obligaţiei".
În concluzie, susţine că neanalizarea expresă a acestor aspecte echivalează cu o nepronunţare asupra motivelor de recurs, situaţie ce se încadrează în dispoziţile art. 318 C. proc. civ. şi, în consecinţă, solicită admiterea contestaţiei în anulare aşa cum a fost formulată, anularea deciziei nr. 6882 din 18 noiembrie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, şi rejudecarea ambelor recursuri.
Contestaţia în anulare nu este fondată, potrivit considerentelor ce vor fi arătate în continuare.
În conţinutul deciziei criticate au fost sintetizate motivele de recurs formulate de reclamantă, enunţul acestora cuprinzând şi aspectele invocate de contestatoare, care au fost analizate, instanţa pronunţându-se asupra lor, după cum urmează a se arăta mai jos,ca răspuns la susţinerile nefondate ale contestatoarei:
- apărarea pârâtei nu a fost primită „deoarece în contract s-a prevăzut într-adevăr că se vinde cantitatea estimată de 400 tone, însă expertiza contabilă G.G. a stabilit că pârâta a vândut reclamantei numai 4,81% din cantitatea la care s-a obligat, deci foarte departe de cantitatea prevăzută".
- după declararea recursului, pârâta a executat Decizia curţii de apel pe care o recurase, în sensul că „a achitat reclamantei suma de 111.695.000 lei, din care 100.000.000 lei daune, 6.695.000 lei cheltuieli de judecată şi 5.000.000 lei cheltuieli de executare"... „prinaceastă plată, pârâta a recunoscut practic că prin executarea obligaţiilor sale contractuale către reclamantă doar în foarte mică proporţie (4,81%) i-a produs acesteia daune şi suma de 100.000.000 lei reţinută de instanţa de apel este menită să le compenseze".
- „suma de 100.000.000 lei are caracterul de daune-interese compensatorii, susţinerea recurentei-reclamante în sensul că pârâta trebuia obligată şi la executarea în întregime a contractului nr. 2823 din 26 iulie 1999, este nejustificată".
Din cele mai sus arătate rezultă cu prisosinţă că hotărârea pronunţată de instanţa de recurs, examinată prin prisma criticilor formulate de contestatoare, este legală şi urmează a se respinge contestaţia în anulare formulată de recurenta-reclamantă S.C. E.T. SRL Craiova ca nefondată, nefiind îndeplinite nici una dintre cerinţele prevăzute de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., care ar fi putut conduce la anularea acesteia.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondată, contestaţia în anularea deciziei nr. 6882 din 18 noiembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, formulată de S.C. E.T. SRL Craiova.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 7 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 3834/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 384/2003. Comercial → |
|---|
