CSJ. Decizia nr. 4108/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4108/2003
Dosar nr. 9086/2001
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 20 decembrie 2000 reclamanta S.I.F. S.A. Transilvania a chemat în judecată pârâta S.C. R. S.A. Braşov solicitând obligarea acesteia la plata sumelor de 54.607.373 lei reprezentând actualizarea dividendelor cu indicele mediu al inflaţiei pentru perioada 20 aprilie 1999 – 31 ianuarie 2000, plus 11.805.484 lei reprezentând rata dobânzii la conturile curente pentru acelaşi interval, cu cheltuieli de judecată.
Totodată, reclamanta a solicitat instituirea unei popriri asigurătorii asupra contului deschis de pârâtă la B.R.D., sucursala Braşov, iar în măsura în care nu se acoperă debitul, în subsidiar, a cerut instituirea sechestrului şi asupra bunurilor mobile aflate la sediul social al pârâtei.
În motivarea pretenţiilor, reclamanta a arătat că pârâta nu i-a achitat dividendele în virtutea calităţii de acţionar, situaţie în care a solicitat daune compensatorii prin actualizarea sumelor datorate, precum şi daune moratorii sub forma dobânzilor bancare, întemeindu-şi acţiunea pe dispoziţiile art. 1084, art. 970 alin. (2), art. 1088 C. civ., art. 43 şi art. 370 C. com.
Prin sentinţa civilă nr. 505 din 18 aprilie 2001 Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea S.I.F. TRANSILVANIA S.A. Braşov iar pârâta S.C. R. S.A. Braşov a fost obligată să-i plătească suma de 54.607.373 lei reprezentând actualizarea cuantumului dividendelor cu indicele mediu al inflaţiei pentru perioada 20 aprilie 1999 – 31 ianuarie 2000, plus 11.805.484 lei rata dobânzii la conturile curente pentru aceeaşi perioadă precum şi la 4.704.771 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a formulat apel societatea comercială pârâtă, iar prin Decizia nr. 539 Ap din 26 septembrie 2001 Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul schimbând în parte sentinţa tribunalului în sensul că pârâta S.C. R. S.A. Braşov a fost obligată la plata sumei de 30.771.481 lei actualizare dividende pentru perioada 16 iunie 1999 – 27 decembrie 1999 plus 2.521.289 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, reclamanta S.I.F. TRANSILVANIA S.A. Braşov a fost obligată la plata sumei de 1.275.645 lei cheltuieli de judecată în apel.
Cu actul înregistrat la 12 noiembrie 2001 pârâta a formulat motive de recurs susţinând, în esenţă, următoarele:
- în mod greşit a fost obligată la plata daunelor interese compensatorii, asemenea despăgubiri fiind acordate numai atunci când obligaţia de plată nu a fost îndeplinită, ceea ce nu este cazul în speţă;
- hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1088 C. civ. deoarece, la obligaţiile care au ca obiect o sumă oarecare daunele interese nu pot cuprinde decât dobânda legală.
Recursul pârâtei este nefondat.
Aşa cum s-a arătat, instanţa de apel a primit în parte susţinerile pârâtei, aceasta fiind obligată doar la plata dividendelor actualizate cu rata inflaţiei pentru perioada 16 iunie – 27 decembrie 1999, dar, prin motivele de recurs, aceasta a susţinut că nici suma la care a fost obligată nu este datorată.
Astfel, prima critică se referă la împrejurarea că actualizarea sumelor reprezintă de fapt daune interese compensatorii care se acordă numai atunci când obligaţia de plată nu este îndeplinită.
În realitate, daunele interese compensatorii se acordă atât pentru neexecutare dar şi pentru executarea necorespunzătoare a obligaţiei, care, în speţă, se referă la plata cu întârziere a dividendelor datorate.
Într-adevăr, plata cu întârziere a sumelor datorate reprezintă de fapt o neexecutare la termen a obligaţiei debitorului, aşa încât susţinerea făcută de recurentă nu poate fi reţinută.
În dovedirea pretenţiilor sale intimata – reclamantă a depus la dosar extrase din buletinul Comisiei Naţionale de Statistică pentru anul 1999 din care reiese valoarea indicelui de inflaţie, ceea ce înseamnă că în perioada respectivă a avut loc o scădere a puterii de cumpărare a leului şi întârzierea în plata dividendelor a avut ca urmare producerea unui prejudiciu în patrimoniul creditorului, aşa încât, în mod corect a fost obligată la repararea lui.
Recurenta a mai susţinut că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu încălcarea dispoziţiilor art. 1088 C. civ. prin aceea că, potrivit acestui text, la obligaţiile ce au ca obiect o sumă oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, afară de regulile speciale în materie de comerţ, de fidejusiune şi societate, reguli ce nu sunt aplicabile în materie de plata dividendelor.
Curtea de apel a înlăturat corect şi această susţinere a pârâtei reţinând că, faţă de prevederile art. 4 C. com., obligaţia de plată a dividendelor are caracter comercial, fiind aplicabile regulile corespunzătoare atât debitului principal cât şi obligaţiilor accesorii ale acestuia, cum este cazul în speţă.
Pentru toate aceste considerente, recursul formulat de pârâtă va fi respins ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. R. S.A. Braşov împotriva deciziei nr. 539 din 26 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4107/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 411/2003. Comercial → |
|---|
