CSJ. Decizia nr. 4110/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4110/2003
Dosar nr. 9527/200.
Şedinţa publică din 29 octombrie2003
Asuprarecursurilorde faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. I.A.T.S.A., platforma Ştefăneşti, a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. Cluj solicitând obligarea la plata sumei de 10.858.886 lei cu titlu de preţ, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a efectuat reparaţii la un autoturism Dacia proprietatea pârâtei, după terminarea lucrărilor A. a plătit 12.685.000 lei, rămânând o diferenţă de 10.858.884 lei, care a fost actualizată la 38.164.641 lei, prin precizarea acţiunii.
Pârâta l-a chemat în garanţie pe M.F., conducătorul autoturismului din momentul avarierii autovehiculului, iar acesta a chemat în garanţie S.A.R.A. S.A., sucursala Cluj.
Prin sentinţa nr. 837 din 3 mai 2000, Tribunalul Cluj a admis acţiunea precizată şi a obligat pârâta S.C. A. S.A. Cluj să achite reclamantei 38.164.641 lei cu titlu de preţ şi 11.291.093 lei cheltuieli de judecată, a admis cererea de chemare în garanţie formulată de pârâtă, şi l-a obligat pe M.F. la plata sumei de 38.164.641 lei. Cererea de chemare în garanţie formulată de M.F. împotriva S.C. A.R.A. S.A., sucursala Cluj, a fost respinsă.
Instanţa de fond a reţinut că la data de 29 iulie 1997 a avut loc în Bucureşti, un accident auto din culpa chematului în garanţie M.F., soldat cu avarierea autoturismului proprietatea pârâtei.
În temeiul raporturilor contractuale stabilite între reclamantă şi pârâtă, s-a stabilit că obligaţia de plată incumbă direct pârâtei în calitatea sa de parte contractantă, iar în baza art. 998 C. civ., chematul în garanţie M.F. suportă diferenţa neachitată de către asigurător deoarece este vinovat de producerea accidentului.
S-a mai reţinut că asigurătorul a achitat asiguratului S.C. AL. S.A. Cluj suma rezultată din contractul de asigurare, iar chematul în garanţie M.F. nu a dovedit un raport de asigurareîntre el şi asigurător, pentru a fi admisă cererea de chemare în garanţie formulată împotriva S.C. A. R. A. S.A., sucursala Cluj.
Chematul în garanţie M.F. a declarat apel împotriva sentinţei nr. 837 din 3 mai 2000 a Tribunalului Cluj, susţinând că a fost apreciată greşit starea de fapt şi probele administrate în cauză, că în lipsa unei expertize tehnice nu se putea stabili în ce măsură reparaţiile efectuate eraunecesare şi constituiau rezultatul direct al accidentului sau dacă au fost efectuate reparaţii în plus.
Prin Decizia nr. 868 din 6 septembrie 2001, Curtea de Apel Cluj a admis în parte apelul declarat de chematul în garanţie M.F. pe care l-a obligat numai la plata sumei de 5.172.438 lei despăgubiri aşa cum s-a stabilit prin expertiza tehnică de specialitate efectuată în apel, prin care s-au avut în vedere numai reparaţiile utile aflate în legătură directă cu accidentul de circulaţie.
Împotriva deciziei pronunţată în apel au declarat recurs reclamanta I.A.T.S.A. Ştefăneşti S.A. şi pârâta S.C. AL. S.A.
Recurenta reclamantă a criticat Decizia în partea care priveşte neacordarea cheltuielilor de judecată. A invocat în drept prevederile art. 304 alin. (6), (9) şi (10) C. proc. civ. fără să le dezvolte şi să le argumenteze în drept, dar în esenţă a solicitat şi actualizarea sumei de 1.897,98 dolari SUA, cu cheltuieli de judecată.
Curtea, având în vedere că recursul nu a fost timbrat suficient, nesocotindu-se astfel prevederile legii timbrului, nu a putut păşi la examinarea motivului de recurs invocat şi nici a cererii de retragere a recursului care a fost formulată la data de 29 octombrie 2003.
Recursul declarat de reclamantă va fi anulat ca insuficient timbrat întrucât S.C. I.A.T.S.A. S.A., platforma Ştefăneşti, nu s-a conformat dispoziţiilor Curţii dea-şi preciza valoarea actualizată a sumei solicitate încălcând astfel prevederile art. 20 alin. (1)- (3) din Legea nr. 146/1997 şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 aprobată prin Legea nr. 106/1995.
Recurenta pârâtă S.C. AL. S.A. Cluj prin motivele de recurs formulate, neîncadrate în dispoziţiile art. 304 alin. (1)-(10) C. proc. civ., a criticat soluţia instanţei de apel solicitând rejudecarea cauzei pe fondşi admiterea cererii de chemare în garanţie, în sensul obligării chematului în garanţie M.F., la plata în locul său a sumelor solicitate de reclamantă.
În concret a susţinut că accidentul soldat cu avarierea autoturismului aparţinând societăţii sale s-a produs din vina lui M.F. care nu a respectat regulile de circulaţie, că reparaţiile autoturismului au fost efectuate de reclamantă iar costurile au fost acoperite numai în parte de asigurător.
Diferenţa solicitată de reclamantă, a mai susţinut recurenta se datorează efectuării unor lucrări de reparaţii şi înlocuirii unor piese pe care S.C. AL. nu le-a solicitat.
În lipsa dovezilor din care să rezulte că s-a solicitat schimbarea unor piese care nu au fost avariate cu ocazia accidentului recurenta a apreciat că instanţa de apel a stabilit greşit în sarcina sa, costul reparaţiilor suplimentare.
Recurenta a citat art. 998 C. civ. pentru a susţine că chematul în garanţie este dator să achite diferenţa rămasă neacoperită prin plata făcută de asigurător pentru ca reparaţia să fie integrală.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
În adevăr, art. 998 C. civ. consacră principiul reparării integrale a prejudiciului cauzat printr-o faptă ilicită păgubitoare, debitorul fiind obligat să-l repună pe creditor în situaţia anterioară producerii evenimentului.
Acest principiu a fost preluat în alţi termeni în Legea nr. 136/1995, prin care se prevede acordarea despăgubirilor necesare şi utile pentru repunerea păgubitului în situaţia anterioară producerii evenimentului asigurat.
În acest context, prin expertiza tehnică efectuată în cauză s-a stabilit că despăgubirile acordate de asigurător la data efectuării plăţii acopereau obligaţiile legale.
Înscrisul de referinţă pentru stabilirea costului reparaţiilor l-a constituit procesul verbal A. încheiat la data de 14 octombrie 1997. În baza acestuia la pct. 6.2 dinraportul de expertiză s-a stabilit că valoarea reparaţiilor este de 14.537.981 lei. Pentru determinarea acestei valori expertiza a eliminat piesele sau lucrările care nu erau în concordanţă cu procesul verbal A., cu alte cuvinte aşa cum rezultă din desfăşurarea calculelor expertizei, au fost înlăturate reparaţiile suplimentare care au constat în schimbarea caroseriei, demarorului, carburatorului, carcasei de ambreiaj şi a altor piese şi lucrări specificate în tabelul 2 din expertiză.
S-a afirmat de recurentă că nu a comandat lucrări suplimentare, că acestea au fost efectuate de reclamantă pentru aducerea autoturismului în starea anterioară accidentului şi că cel care este dator să le achite este chematul în garanţie din vina căruia s-a produs evenimentul asigurat.
Cu referire la această critică este de observat că instanţa de apel l-a obligat pe chematul în garanţie la diferenţa rămasă neacoperită prin plata efectuată de A. în scopul acoperirii prejudiciului.
Pentru determinarea sumei de plată s-a avut în vedere costul reparaţiilor utile şi necesare care aveau legătură directă cu accidentul produs.
Această concluzie este în concordanţă cu constatările expertizei din care rezultă că proprietarul autoturismului a urmărit efectuarea lucrării şi a solicitat înlocuireacaroseriei deşi aşa cum rezultă din adresa nr. 1038/2000aceasta se putea repara prin îndreptare.
Din răspunsul la obiecţiunile formulate de recurentă la raportul de expertiză mai rezultă că datorită înlocuirii unor piese a costului manoperei de montare şi demontare şi a utilizării vopselei metalizate s-a ajuns ca reparaţiile să aibă o valoare mai mare decât autoturismul nou.
Toate aceste constatări ale expertizei duc la concluzia că prejudiciul suferit prin avarierea autoturismului proprietatea recurentei a fost reparat integral prin plata făcută de asigurător şi prin suma stabilită în sarcina persoanei fizice, autorul accidentului, aşa încât orice altă solicitare pentru acoperirea reparaţiilor suplimentare este nefondată aşa cum a apreciat corect instanţa de apel.
În consecinţă, întrucât nu sunt motive de netemeinicie şi nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (1)-(10)C. proc. civ., recursul declarat de S.C. AL. va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de reclamanta S.C. I.A.T.S.A., platforma Ştefăneşti S.A., împotriva deciziei nr. 868 din 6 septembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj şi respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. Cluj împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţa publică, astăzi 29 octombrie2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 411/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 4111/2003. Comercial → |
|---|
