CSJ. Decizia nr. 4123/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4123/2003
Dosar nr. 2967/2000
Şedinţa publică din 29 octombrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La 9 iunie 1999, S.C. R. S.A. a solicitat chemarea în judecată a pârâtei S.C. C. S.A. Dâmboviţa pentru ca prin sentinţa ce se va pronunţa să se dispună obligarea la livrarea cantităţii de 128.971 kg. util floarea soarelui în valoare de 332.779.217 lei şi a cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.
În motivarea acţiunii, reclamanta a învederat faptul că în baza contractului de prestare servicii din 18 august 1989, S.C. C. S.A. Dâmboviţa s-a obligat să execute operaţiunea de preluare şi păstrarea florii soarelui de la producătorii agricoli şi ulterior să o livreze la locul şi la data la care reclamanta urma să dispună, dar cel mai târziu până la data de 31 martie 1999.
Prin sentinţa nr. 516 din 28 iunie 1999, Tribunalul Teleorman a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 332.779.217 lei contravaloare produse.
Instanţa de fond a reţinut că pârâta nu a respectat clauzele contractului, în sensul că nu a restituit până la 31 martie 1999, cantitatea de 128.971 kg. floarea soarelui în valoare de 332.779.217 lei, după ce a fost achitată contravaloarea serviciilor privind preluarea şi păstrarea produselor.
Pârâta a declarat apel împotriva acestei sentinţe, susţinând că prima instanţă a încălcat normele care reglementează competenţa teritorială, Tribunalul nu s-a pronunţat asupra cererii sale de suspendare a judecării cauzei deoarece pentru livrările în litigiu se efectuau cercetări penale şi a încălcat principiul disponibilităţii în procesul civil, acordând ceea ce nu s-a solicitat deoarece cantitatea de marfă fusese livrată şi ridicată de reclamantă prin prepuşii săi, în perioada ianuarie-februarie 1999, iar riscul este al reclamantei în calitate de proprietar-mandatar.
Prin Decizia nr. 199 din 24 ianuarie 2000 Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a admis apelul şi a schimbat în tot sentinţa atacată în sensul că a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut că în speţă, competenţa este alternativă, fiind aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 şi ale art. 12 C. proc. civ., cauza nu a fost suspendată conform art. 244 pct. 2 C. proc. civ. deoarece litigiul are loc între două persoane juridice, iar cercetările penale se efectuau între două persoane fizice.
De asemenea, s-a reţinut că potrivit art. 3 din contractul încheiat de părţi, pârâta răspunde pentru operaţiunile efectuate, până la livrarea produselor din depozit, către reclamantă, care nu a completat documentele însoţitoare ale mărfii cu detalii cât mai clare, respectiv cantităţile de marfă şi beneficiarii, astfel că, prejudiciul s-a localizat în patrimoniul acesteia.
Reclamanta a declarat recurs împotriva deciziei nr. 199 din 24 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, susţinând că deşi S.C. R. S.A. nu a dispus locul şi data livrării, pârâta a eliberat cantitatea de 128.377 kg. util floarea soarelui, care nu a ajuns niciodată la S.C. R. S.A. şi că au fost încărcate zece maşini de floarea soarelui pe o singură delegaţie, emisă la data de 26 ianuarie 1999, pe numele F.I.
În notele de recepţie nr. 145 şi 146, este trecut numele N.D. şi nu sunt semnăturile delegaţilor reclamantei.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente.
În baza contractului de prestări servicii din 18 august 1998, pârâta S.C. C. Dâmboviţa S.A. Târgovişte s-a angajat să presteze operaţiuni de condiţionare specifică pentru cantitatea de 9000 tone seminţe de floarea soarelui, această marfă fiind proprietatea S.C. R. S.A. (în prezent S.C. C. S.A. Teleorman, sucursala ulei Roşiori).
Conform art. 3 din contract, S.C. C. Dâmboviţa S.A. Târgovişte avea obligaţia să păstreze produsul până la livrarea acestuia, la locul şi la data dispusă de beneficiară, dar nu mai târziu de 31 martie 1999, iar potrivit art. 2 din acelaşi contract, prestatorul avea obligaţia să întocmească documentele de recepţie, în contul beneficiarei. Beneficiara era obligată să asigure transportul produsului, conform art. 4 alin. (2), ceea ce a şi făcut. În perioada ianuarie-februarie 1999, cantitatea care este solicitată prin acţiune a fost livrată de prestator şi ridicată de prepuşii beneficiarei, S.C. C. S.A. Teleorman, sucursala ulei Roşiori, în baza delegaţiei nr. 103 din 7 ianuarie 1999, întocmită pentru patru persoane, prepuşi ai reclamantei, printre care N.D. şi C.L.
Pârâta şi-a îndeplinit obligaţiile asumate prin contract, a respectat prevederile contractului, pentru livrarea seminţelor de floarea soarelui, către reclamantă, atât în ceea ce priveşte situaţiile şi condiţiile în care a eliberat marfa cât şi în ceea ce priveşte actele pe care le-a întocmit.
În această situaţie, prestatorul S.C. C. Dâmboviţa S.A. Târgovişte nu este în culpă pentru faptul că 128,977 kg. util floarea soarelui în valoare de 332.779.217 lei nu a ajuns la reclamantă.
De altfel, din ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală de la data de 2 februarie 2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Dâmboviţa, rezultă că învinuiţii N.D. şi C.L. au recunoscut că au primit şi şi-au însuşit marfa livrată de pârâtă.
Este adevărat însă că prin sentinţa penală nr. 180 din 11 aprilie 2002 a Judecătoriei Răcari, a încetat procesul penal împotriva inculpaţilor N.D. şi C.L., dar nu pentru lipsa culpei ci datorită lipsei plângerii prealabile a persoanei păgubite S.C. C. S.A. Teleorman, sucursala ulei Roşiori. În aceste condiţii reclamanta nu este îndreptăţită să recupereze paguba de la pârâta S.C. C. Dâmboviţa S.A. Târgovişte, care nu este în culpă pentru faptul că nu a ajuns la destinaţie întreaga cantitate de util de floarea soarelui.
În consecinţă, recursul declarat de reclamantă este nefondat şi urmează a fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. Teleorman, sucursala ulei Roşiori, împotriva deciziei nr. 199 din 24 ianuarie 2000 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 29 octombrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 4117/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 413/2003. Comercial → |
|---|
