ICCJ. Decizia nr. 4251/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4251/2003
Dosar nr. 96/2002
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. S.C. S.R.L. a chemat în judecată S.C. C. S.A. Tulcea pentru obligarea acesteia la plata sumei de 563.897.895 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor de construcţii executate de reclamantă, în baza contractului de subantrepriză nr. 84/1997 la baza de producţie Berceni aparţinând pârâtei, lucrări pentru care s-au făcut plăţi parţiale, deşi acestea au fost recepţionate. S-a solicitat şi suma de 347.102.340 lei dobânda calculată până la 31 ianuarie 2000.
Tribunalul Bucureşti prin sentinţa civilă 2699 din 5 aprilie 2001 a respins acţiunea ca neîntemeiată.
S-a reţinut că în contractul de subantrepriză încheiat de reclamantă (subantreprenor) cu pârâta (antreprenor), beneficiar al lucrărilor fiind S.C. A. S.A., nu s-au stabilit clauze precise privind normativele tehnice folosite pentru încadrarea lucrărilor executate şi nici alte date privind încheierea de deviz, ceea ce a făcut ca normele de deviz în situaţiile de lucrări întocmite de reclamantă să fie diferite (mai mari) decât acelea comunicate de beneficiar pârâtei şi care au stat la baza decontărilor dintre acestea.
În atare situaţie din actele dosarului a rezultat că suma pretinsă prin acţiune a fost facturată în plus, iar în momentul sistării plăţilor către reclamantă, pârâta plătise o sumă chiar mai mare decât se solicită de reclamantă.
Apelul declarat de reclamantă a fost anulat ca insuficient timbrat prin Decizia 1459 din 13 noiembrie 2001 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. S.C. S.R.L. Bucureşti care invocând motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. a susţinut că soluţia de anulare a apelului este greşită, deoarece la instanţa de fond a depus o taxă de timbru mai mare cu suma de 9.634.995 lei, faţă de suma corespunzătoare pretenţiilor ce au format obiectul acţiunii, această constatare fiind făcută chiar de instanţă.
În aceste condiţii recurentul consideră că în apel trebuia să fie luată în considerare suma plătită în plus la fond, care să fie complinită cu diferenţa până la cuantumul taxei, respectiv 13.932.250 lei justificându-se astfel consemnarea în apel doar a sumei de 4.500.000 lei (9.634.995 lei plusul de la fond + 4.500.000 lei taxă timbru consemnată pentru apel = 14.034.995).
Această complinire se impunea, deoarece deşi s-a solicitat eliberarea unui înscris la instanţa de fond pentru recuperarea taxei de timbru plătită în plus, aceasta nu s-a pronunţat.
Se solicită admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea dosarului spre rejudecare a apelului, obligaţia de timbrare fiind satisfăcută în modul arătat.
Recursul este nefondat.
Instanţa de apel a dispus anularea apelului ca insuficient timbrat deoarece din suma de 13.932.250 lei taxă de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar, recurenta de acum, a consemnat cu chitanţa 1003844/2001 doar suma de 4.500.000 lei, motiv pentru care în şedinţa din 25 septembrie 2001 apărătorul acesteia a solicitat termen pentru completarea cuantumului stabilit, motiv pentru care cauza s-a amânat la 13 noiembrie 2001.
În acest din urmă termen, apelanta de atunci (recurentă în prezent) prin apărător a susţinut că din motive obiective nu s-a putut completa taxa de timbru, solicitându-se un nou termen în acest scop.
Faţă de dispoziţiile art. 20 pct. 1, 2 şi 3 din Legea nr. 146/1997 R instanţa de apel a respins cererea formulată şi a aplicat sancţiunea prevăzută de text şi anume anularea cererii de apel.
Din cele arătate, rezultă că instanţa nu a încălcat şi nici aplicat greşit legea, deci nu sunt incidente dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
De menţionat, că la cererea instanţei de completare a taxei de timbru, recurenta nu a invocat apărarea din recurs, (a se vedea încheierile din 25 septembrie 2001 şi 13 noiembrie 2001) dimpotrivă, apărătorul său a solicitat repetat amânarea, fiind de acord cu achitarea sumei stabilite de 13.932.250 lei, fiind consemnat numai timbrul judiciar.
Osebit de cele arătate, motivarea din recurs nu poate fi primită, deoarece potrivit art. 15 din normele metodologice pentru aplicarea Legii nr. 146/1997 R cererile pentru exercitarea căilor ordinare de atac împotriva hotărârilor judecătoreşti sunt supuse taxei judiciare de timbru după distincţiile prevăzute de art. 11 din lege.
Dacă această dispoziţie se coroborează cu art. 1 din norme şi art. 1 din Legea nr. 146/1997 R rezultă că fiecare cerere, fie că este acţiunea sau cale de atac, se timbrează distinct în raport de valoarea obiectului în litigiu, taxa de timbru fiind stabilită de instanţă.
Cu alte cuvinte, legea nu permite transferul unei câtimii din taxa de timbru din contul unei instanţe ierarhic inferioare către alta ierarhic superioare, complinirea cuantumului stabilit în calea de atac, sumele fiind consemnate pentru dosarele distincte formulate la fiecare instanţă.
Singura posibilitate pentru recurent de a-şi recupera suma consemnată în plus cu titlu de taxă de timbru, este consemnată de art. 25 din norme, cale care se face că a fost folosită de recurent, dar care nu a insistat în rezolvarea acesteia, rezolvare care este de natură administrativă şi nu judicioasă, astfel că instanţa nu avea în cadrul procesului obligaţia să se pronunţe, nefiind incident art. 304 pct. 10 C. proc. civ. (dacă la această situaţie se referă textul invocat).
Rezumând cele arătate, din moment ce recurenta de acum nu s-a consemnat cerinţei art. 20 pct. 1 şi 2 din Legea nr. 146/1997 R, corect s-a dispus aplicarea sancţiunii din art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 R, motiv pentru care se respinge recursul.
Potrivit art. 274 C. proc. civ. urmează ca recurenta să plătească intimatei suma de 6.000.000 lei cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. S.C. S.R.L. Bucureşti împotriva deciziei nr. 1459 din 13 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia comercială, ca nefondat.
Obligă recurenta la 6.000.000 lei cheltuieli de judecată în favoarea intimatei S.C. C. S.A. Tulcea.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 423/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4254/2003. Comercial → |
|---|
