ICCJ. Decizia nr. 4258/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4258/2003
Dosar nr. 9528/2001
Şedinţa publică din 5 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.N.P. P. S.A., sucursala P. Bihor, a chemat în judecată pe pârâta S.N.T.F.M C.F.R., agenţia teritorială Cluj, solicitând obligarea acestei la plata sumei de 72.530.131 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că pârâta datorează această sumă reprezentând contravaloarea a 5.250 kg benzină premium II, lipsă dintr-un vagon transportat de către pârâtă pentru reclamantă.
Prin sentinţa nr. 952 din 24 aprilie 2001, Tribunalul Cluj a admis acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta să plătească 72.530.131 lei despăgubiri şi 4.996.808 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că în procesele verbale încheiate de comisia de verificare, s-a constatat că la un vagon lipsea sigiliul de la robinetul central, că pârâta, în calitate de cărăuş, este în culpă pentru producerea prejudiciului.
Pârâta S.N.T.F.M. Bucureşti, sucursala Cluj, a declarat apel împotriva hotărârii instanţei de fond, susţinând că potrivit art. 85 din regulamentul de transport pe calea ferată, răspunde pentru contravaloarea cantităţii lipsă până la limita sumei de 20.199.375 lei, excluzând accizele, taxele de drum şi T.V.A.
Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul pârâtei, prin Decizia nr. 882 din 20 septembrie 2001, reţinând că din interpretarea părţii finale a art. 85.2 din regulament, rezultă că trebuie să restituie şi sumele plătite de reclamantă care nu se regăsesc în nota de debitare încheiată între sucursalele S.N.P. P. şi anume, T.V.A., accize, care sunt obligaţii legale, de la plata cărora S.N.P. P. S.A. nu se poate sustrage.
Cu actul înregistrat la 7 decembrie 2001 societatea pârâtă a formulat motive de recurs împotriva acestei decizii, susţinând următoarele:
- în mod greşit instanţele au reţinut că despăgubirile la care a fost obligat cărăuşul includ taxa pe valoarea adăugată şi accizele care se aplică numai mărfurilor comercializate;
- despăgubirile datorate de calea ferată se calculează după factură, excluzând alte daune – interese, conform art.82.5 din Regulamentul de Transport, pe care instanţa de apel l-a interpretat greşit;
- reclamanta nu a făcut dovada plăţii taxelor la care a fost obligat cărăuşul.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că, la 24 mai 200 Rafinăria Piteşti a predat la transport, în staţia C.F.R. Bradu un vagon încărcat cu benzină premium pentru depozitul P. Oradea aparţinând reclamantei S.N.P. P. S.A., sucursala Bihor.
La destinaţie în staţia Arad s-a constatat că transportul a sosit cu raport de eveniment şi s-a încheiat procesul verbal de constatare nr. 1075/272/2000 din care rezultă că vagonul prezenta scurgeri din conţinut şi lipsea cantitatea de 5.250 kg benzină, situaţie care a generat litigiul.
Instanţele au ajuns la concluzia că, faţă de conţinutul procesului verbal de constatare încheiat la destinaţie, culpa pentru lipsurile cantitative revine cărăuşului, pe care l-au obligat la despăgubiri în sumă de 72.530,131 lei, apreciind că, pe lângă contravaloarea produselor, calea ferată trebuie să restituie tariful de transport încasat şi să plătească celelalte sume achitate de client cu ocazia transportului mărfii pierdute.
Prima critică formulată de recurentă se referă la modul în care s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 85 din Regulamentul de Transport C.F.R., în sensul că despăgubirile datorate de cărăuş nu trebuie să includă sume ce se aplică mărfurilor comercializate, în speţă fiind mărfuri lipsă la transport, care n-au mai fost vândute.
În conformitate cu prevederile art. 85.2 din Regulamentul de Transport pe Calea Ferată, în caz de pierdere totală sau parţială a mărfii, calea ferată trebuie să plătească, excluzând alte daune interese, o despăgubire calculată după factură.
În afara de aceasta, calea ferată trebuie să restituie tariful de transport, taxele vamale şi celelalte sume plătite de client cu ocazia transportului mărfii pierdute.
Din interpretarea acestui text, rezultă că toate taxele achitate de beneficiar cu ocazia transportului mărfii pierdute se restituie sau se suportă de calea ferată cu titlu de daune, în caz contrar nefiind acoperit prejudiciul încercat de client şi care este reprezentat de preţul cu amănuntul al produselor.
Recurenta a mai susţinut că nu s-a făcut dovada plăţii acestor sume dar, la dosarul cauzei a fost depusă nota de creditare – debitare cuprinzând valoarea produselor, la care, în baza dispoziţiilor legale, se aplică taxa pe valoarea adăugată şi accizele.
Aşadar, instanţa de apel, reţinând că reclamanta nu s-ar putea sustrage plăţii acestor sume a pronunţat o hotărâre legală iar recursul pârâtei va fi respins conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S.N.T.F.M. Bucureşti, sucursala Cluj, împotriva deciziei nr. 882 din 20 septembrie 2001 a Curţii de Apel Cluj.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 5 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4257/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4259/2003. Comercial → |
|---|
