ICCJ. Decizia nr. 4279/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4279/2003
Dosar nr. 9443/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 iunie 1999, reclamanta S.C. C. S.A. Sfântu Gheorghe a chemat în judecată pârâta S.C. S. S.A. Braşov solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată pârâta la plata următoarelor sume: 53.198.230 lei cu titlu de chirie, 54.372.270 lei cu titlu de penalităţi de întârziere în plata preţului şi 5.427.820 lei cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta susţine că în baza contractului de închiriere nr. 2175 din 3 decembrie 1997 a închiriat pârâtei, un spaţiu, de 161 mp cu o chirie lunară de 740,6 USD/lună, cu plata în lei la cursul oficial din ziua plăţii, dar pârâta nu a mai plătit chiria în cursul anului 1998 şi în luna ianuarie 1999, iar potrivit art. 6 alin. (3) din contractul menţionat sunt datorate şi penalităţi de întârziere în plată de 0,5 % pe zi calculate la valoarea chiriei datorată.
Pârâta prin întâmpinarea depusă la dosar susţine că ultima plată a chiriei a făcut-o în luna mai 1998 iar în cursul lunii iunie 1998 a notificat reclamantei rezilierea contractului de închiriere, astfel că la data de 1 iulie 1998 a eliberat spaţiul şi a predat cheile unui angajat al reclamantei.
Tribunalul Covasna prin sentinţa nr. 36 din 7 februarie 2001, a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la plata sumei de 29.143.547 lei, echivalentul la zi a sumei de 1.094,47 USD reprezentând penalităţi de întârziere şi suma de 2.406.484 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a dispus efectuarea în cauză a unei expertize contabile de către expert contabil D.A. şi a unui raport suplimentar de expertiză contabilă, având ca obiect „calcularea chiriei datorate şi a penalităţilor până la data de 30 iunie 1998", dată la care au încetat raporturile dintre părţi prin rezilierea contractului de închiriere.
La raportul de expertiză suplimentar reclamanta a formulat obiecţiuni, invocând că expertul nu a ţinut seama ca pe lângă preţul chiriei stabilit prin contract trebuia calculată şi T.V.A., în acest sens a solicitat expertului ca printr-un alt raport suplimentar de expertiză să calculeze sumele datorate având în vedere că prin contract chiria a fost stabilită la suma de 740,6 USD lunar şi T.V.A. în sumă de 162,9 USD, ceea ce ar conduce la o chirie de 903,6 USD lunar, iar majorările datorate până la data de 16 decembrie 2000 ar fi de 6.343,46 USD, rezultând în total suma de 7.483,46 USD.
Tribunalul, a analizat pretenţia ulterioară a reclamantei şi faţă de prevederile art. 962 C. civ., obiectul convenţiilor este acela la care părţile se obligă şi ale contractului a rezultat fără echivoc că pârâta s-a obligat a plăti cu titlu de chirie suma de 740,6 USD şi nici o altă sumă în plus.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, reclamanta S.C. C. S.A. Sfântu Gheorghe a declarat apel criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate şi solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii apelate în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 8.473,3 $ transformată în lei la cursul zilei la data plăţii, potrivit raportului suplimentar de expertiză nr. 2, care este real şi corect.
Prin motivele de apel invocate reclamanta arată că deşi pârâta nu a depus obiecţiuni la raport, la termenul imediat următor ci la data de 15 septembrie 2001, instanţa de fond a admis „obiecţiunile" ordonând efectuarea unui raport suplimentar de expertiză privind chiria restantă şi penalităţile pentru perioada decembrie 1997 – iunie 1998, cum a dorit pârâta, dată până la care pârâta recunoaşte că a rămas cu o datorie de 8.502.018 lei plus penalităţile de întârziere.
Apelanta mai susţine că deşi expertul contabil avea ca obiectiv să calculeze chiria facturată până la 30 iunie 1998 conform dispoziţiei instanţei din greşeală raportul suplimentar de expertiză s-a făcut avându-se în vedere numai „tariful" fără a se aplica taxa pe valoarea adăugată fiecărei facturi, care este obligatorie pentru unităţile plătitoare de T.V.A.
Având în vedere eroarea de calcul conchide reclamanta, potrivit adresei nr. 1277 din 12 decembrie 2000 înaintată expertului contabil, s-a întocmit Raportul suplimentar de expertiză nr. 2, prin care s-a îndreptat greşeala făcută, calculându-se chiria facturată, dar instanţa nu a luat în considerare acest raport suplimentar de expertiză corectat, considerând că „obiecţiunile" au fost depuse numai în data de 17 ianuarie 2001.
Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia nr. 547/Ap pronunţată la 10 octombrie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantei cu motivarea că raportul suplimentar nr. 2 invocat de către apelantă a fost depus între două termene şi nu a fost încuviinţat de instanţă, având un caracter extrajudiciar şi că preţul lunar datorat de pârâtă este de 740,6 USD (aceasta nu s-a obligat să suporte în plus şi T.V.A.) astfel cum rezultă din contractul de închiriere nr. 2175/1997.
Cu petiţia înregistrată la data de 5 decembrie 2001, reclamanta S.C. C. S.A. Sfântu Gheorghe a declarat recurs, împotriva deciziei pronunţată de instanţa de apel, motivat în drept în temeiul pct. 10 al art. 304 C. proc. civ.
Prin motivele de recurs recurenta arată că deşi a făcut dovada că T.V.A.-ul reprezintă un impozit indirect ce se varsă obligatoriu la bugetul de stat depunând adeverinţa nr. 69721 din 20 august 2001 eliberată de Administraţia Financiară Sfântu Gheorghe din care rezultă că a achitat integral T.V.A.-ul datorat pe perioada 1 ianuarie 1998 – 31 decembrie 1998, instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra acestor dovezi administrate care erau hotărâtoare pentru dezlegarea pricinii.
Cu privire la plata penalităţilor, recurenta arată că acestea trebuiau calculate la nivelul real al numărului de zile de întârziere pentru neplată şi nu până la nivelul anului 2000, deci concluzionează că greşit s-au reţinut numai 483 de zile întârziere.
Pentru motivele invocate, reclamanta a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor pronunţate în cauză şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
Analizând Decizia recurată în raport de criticile invocate cât şi de actele şi lucrările dosarului, se constată că hotărârea este temeinică şi legală, instanţa de apel corect a reţinut că potrivit contractului de închiriere nr. 2175/1997 art. 4, tariful aplicat obţinut în urma negocierii este de 4,6 $/mp/lună, iar potrivit art. 5 „valoarea contractului pe o lună este de 740,6 $.
Aşa fiind, critica recurentei privind nepronunţarea instanţei de apel asupra înscrisului depus care atestă că a plătit T.V.A. pe perioada 1 ianuarie 1998 – 31 decembrie 1998, nu este fondată faţă de prevederile contractului încheiat de părţi, (din care rezultă fără echivoc că pârâta s-a obligat a plăti cu titlu de chirie suma de 740,6 USD) şi în considerarea dispoziţiilor art. 962 C. civ.: „obiectul convenţiilor este acela la care părţile sau numai una din părţi se obligă".
Mai trebuie menţionat, în legătură cu critica privind neacordarea T.V.A. la facturile reprezentând chiria, şi faptul că reclamanta a solicitat acordarea taxei pe valoarea adăugată la data de 16 ianuarie 2001, cu toate că prin acţiunea cu care instanţa de fond a fost investită nu a formulat un astfel de capăt de cerere. Aşadar, recurenta reclamantă a solicitat T.V.A.-ul numai prin obiecţiunile la „raportul suplimentar de expertiză nr. 1" soluţionate prin Raportul de expertiză nr. 2, efectuat numai la cererea reclamantei şi care în mod corect nu a fost luat în considerare de către instanţă, deoarece s-ar fi încălcat prevederile art. 167 şi art. 169 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte „raportul suplimentar de expertiză nr. 2" care reia de fapt obiectivele de expertiză, dar include în cuantumul chiriei şi T.V.A., raport solicitat a fi întocmit de către recurenta – reclamantă şi deci neîncuviinţat de instanţă se reţine că în mod corect a fost înlăturat de către instanţa având caracter extrajudiciar şi reprezentând de fapt o cerere nouă cu care instanţa nu fusese investită.
În consecinţă, motivele invocate de recurentă nu sunt întemeiate, Decizia atacată este temeinică şi legală, situaţie în care în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. recursul reclamantei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta S.C. C. S.A. Sfântu Gheorghe împotriva deciziei nr. 547/Ap din 10 octombrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4278/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 428/2003. Comercial → |
|---|
