ICCJ. Decizia nr. 4278/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4278/2003
Dosar nr. 9223/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. J. S.A. Craiova a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. S.I. SRL Craiova, solicitând instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, s-o oblige pe pârâtă la plata sumei de 52.274.943 lei reprezentând pretenţii şi la 3.811.969 lei cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa nr. 257 din 23 februarie 2000, Tribunalul Dolj, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 52.274.943 lei reprezentând contravaloare debit şi la 3.811.696 lei cheltuieli de judecată, către reclamantă.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a avut în vedere relaţiile contractuale dintre părţi, în baza cărora pârâta datorează un debit de 52.274.943 lei reactualizat, ca urmare a neexecutării obligaţiilor asumate.
Prin Decizia nr. 899 din 17 septembrie 2001, Curtea de Apel Craiova, secţia comercială, a admis apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o, în sensul că a admis în parte acţiunea formulată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 4.237.099 lei pretenţii şi la 3.898.967 lei cheltuieli de judecată la fond şi în apel.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că la judecarea cauzei la fond a fost încălcat dreptul la apărare al apelantei pârâte, procedura de citare cu aceasta nefiind legal îndeplinită. A admis de asemenea critica privind nelegalitatea hotărârii apelate, iar pe fond, a constatat că pârâta datorează suma de 4.237.099 lei, compusă din 2.922.075 lei diferenţă chirie neachitată plus TVA şi 1.314.934 lei majorări de întârziere, de 3% pe zi, sume ce rezultă prin compensarea obligaţiilor dintre asociaţi, astfel cum a concluzionat raportul de expertiză contabilă întocmit în cauză.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi susţinând în esenţă că în mod greşit instanţa şi-a întemeiat soluţia dată numai pe concluziile expertizei efectuate de expertul contabil T.I., care a interpretat eronat prevederile contractului de asociere nr. 384 din 11 martie 1996 modificat prin anexa nr. 48 din 14 ianuarie 1997, ajungând la concluzia greşită că în sarcina pârâtei a fost facturată în plus suma de 33.526.088 lei, care compensată cu suma neachitată de pârâtă în sumă de 36.448.163 lei, ar rezulta că pârâta datorează către reclamantă doar diferenţa dintre aceste sume, respectiv 2.922.075 lei şi majorări de 3% pe zi, în total 4.237.099 lei.
Recurenta – reclamantă susţine astfel că se impunea ca intimata – pârâtă să fie obligată şi la despăgubirile echivalente cu sumele rezultate prin aplicarea indicelului de devalorizare a leului faţă de dolar pe perioada cuprinsă între data când suma a devenit exigibilă şi până la achitarea acesteia, solicitând, ca atare, admiterea recursului, modificarea deciziei instanţei de apel şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei pronunţate de instanţa de fond.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului se constată următoarele:
Între părţile aflate în litigiu s-a încheiat contractul de asociere nr. 384, având ca obiect asocierea în vederea desfăşurării unei activităţi comune, aceasta constând în desfacerea de mărfuri nealimentare, în spaţiul situat în Bar de zi Grădina M.
La art. 3.3 din contract s-a prevăzut că S.C. S.I. SRL datorează o sumă variabilă de 601.000 + TVA din profitul net, dar nu mai puţin de 15% lei/lună, totodată, s-a stipulat că suma se modifică în funcţie de raportul leu/$ actualizat trimestrial.
Potrivit art. 3.6. alin. (2), S.C. J. S.A. Craiova s-a angajat să accepte penalizări de 3% pe zi numai în următoarele 15 zile de la data limită, termen după care intervine anularea contractului.
Art. 3 pct. 3.3. al contractului de asociere nr. 384 din 11 martie 1996 a fost modificat prin ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997, în sensul că S.C. S.I. SRL datorează o sumă variabilă de 15% din profitul net obţinut, dar nu mai puţin de 2.400.000 lei pe lună plus TVA, balanţele trimestriale vizate de organele autorizate fiind la baza regularizărilor dintre părţi.
Modificarea mai sus menţionată a menţinut prevederea contractuală stipulată în acest articol, potrivit căreia suma se modifică în raport de leu/dolar, actualizat trimestrial.
Reclamanta a emis mai multe facturi prin care a calculat cota parte cuvenită din profitul obţinut de pârâtă, în valoare de 27.118.293 lei şi faţă de refuzul nejustificat de plată al pârâtei a aplicat majorări de întârziere de 2% actualizând suma în raport de devalorizarea leu/dolar, conform art. 3 pct. 3.3.şi 3.6. din contract, suma totală rezultată fiind de 52.274.943 lei.
Suma restantă de 36.448.163 lei, a fost actualizată potrivit contractului, este certă şi a fost recunoscută de pârâtă, în timp ce faptul că reclamanta ar fi facturat pârâtei sume mai mari decât cele datorate, în perioada în care facturile au fost achitate, nu s-a demonstrat, şi, în consecinţă, se reţine că în mod greşit instanţa de apel a dat relevanţă expertizei contabile întocmite de expertul T.I., care a concluzionat că se poate face o compensare a unor sume datorate reciproc de părţi.
Ca atare, se reţine că instanţa de apel trebuia să aibă în vedere ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997 la contract, care prevede că suma datorată se actualizează în raport de devalorizarea leului faţă de dolar şi prevederile art. 1073 C. civ., în raport de care soluţia corectă ar fi fost obligarea pârâtei la plata sumei de 52.274.943 lei reprezentând contravaloare debit reactualizat şi nu a sumei de 4.237.099 lei, astfel cum a stabilit instanţa pe baza expertizei efectuate de expertul T.I., dar prin interpretarea eronată a prevederilor contractului de asociere, modificat prin ANEXA nr. 48 din 14 ianuarie 1997.
Astfel fiind, se va admite recursul declarat de reclamantă şi se va modifica Decizia atacată, în sensul că se va respinge apelul declarat de pârâtă împotriva sentinţei tribunalului, care va fi menţinută, ca fiind legală şi temeinică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., intimata – pârâtă va fi obligată la plata sumei de 1.793.922 lei cheltuieli de judecată, către recurenta – reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. J. S.A. Craiova împotriva deciziei nr. 899 din 17 septembrie 2001 a Curţii de Apel Craiova, secţia comercială.
Modifică Decizia atacată în sensul că respinge apelul declarat de pârâta S.C. S.I. SRL Craiova împotriva sentinţei nr. 257 din 23 februarie 2000 a Tribunalului Dolj.
Obligă intimata – pârâtă la 1.793.922 lei cheltuieli de judecată către recurenta – reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4277/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4279/2003. Comercial → |
|---|
