ICCJ. Decizia nr. 4274/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4274/2003
Dosar nr. 9136/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. T. SRL Braşov a chemat-o în judecată pe pârâta S.C. A. S.A. Ghimbav, solicitând obligarea acesteia la plata sumei de 79.064.864 lei reprezentând prejudiciul suferit de reclamantă datorită neexecutării contractului de locaţiune nr. 6 din 3 ianuarie 1999.
Prin precizarea de acţiune formulată ulterior, suma pretinsă de reclamantă a fost stabilită la 82.746.209 lei.
Prin sentinţa civilă nr. 548/C din 25 aprilie 2001, Tribunalul Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis cererea formulată şi precizată de reclamantă şi a obligat-o pe pârâtă să-i plătească acesteia suma de 82.746.209 lei reprezentând daune actualizate, precum şi 5.744.984 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, tribunalul a reţinut că daunele interese au fost dovedite cu actele contabile, iar obligaţia de plată derivă din contractul încheiat de părţi, potrivit cu care pârâta trebuia să asigure folosinţa spaţiului închiriat pe toată durata contractului, cât şi posibilitatea dezvoltării de investiţii propuse de chiriaş.
Prin Decizia nr. 537/Ap din 26 septembrie 2001, Curtea de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, a admis apelul declarat de pârâtă, împotriva sentinţei mai sus menţionate, pe care a schimbat-o în tot în sensul că a respins acţiunea formulată de reclamantă.
În motivarea acestei soluţii, instanţa de apel a reţinut că temeiul juridic al pretenţiilor reclamantei îl constituie prevederile art. 1420 C. civ., art. 1424 C. civ. şi principiul răspunderii civile contractuale rezultând din nerespectarea obligaţiei locatorului de asigurare a folosinţei spaţiului închiriat, dar reclamanta nu şi-a îndeplinit obligaţia de plată a chiriei şi adresa nr. 210 din 16 august 1999 îmbracă forma somaţiei prevăzute de părţi la art. 10 lit. h) din contract, somaţie acceptată, pentru că reclamanta a eliberat spaţiul.
A mai reţinut şi că nici prejudiciul pretins nu a fost dovedit în totalitate şi, de altfel, potrivit art. 10 lit. b), din contract, chiriaşul s-a obligat să execute lucrările de întreţinere pe cheltuiala sa proprie şi, de asemenea, că pentru eliberarea spaţiului de către reclamantă nu se poate invoca fapta culpabilă a pârâtei, eliberarea spaţiului fiind o obligaţie asumată de locatar, neexistând prin urmare nici vinovăţie din partea pârâtei şi nici legătură de cauzalitate pentru angajarea răspunderii sale contractuale.
Împotriva deciziei curţii de apel a declarat recurs reclamanta, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând admiterea recursului, casarea deciziei pronunţate în apel şi menţinerea sentinţei tribunalului.
Recurenta-reclamantă susţine astfel în esenţă că este inexactă reţinerea instanţei de apel că s-a angajat să execute lucrări de întreţinere pe cheltuiala sa, deoarece ea s-a angajat la lucrări de amenajare a spaţiului şi nu de întreţinere, cheltuieli de care a beneficiat locatorul, care prin evacuarea sa violentă, a rămas cu acest plus de valoare a imobilului.
Mai susţine că greşit s-a reţinut că adresa nr. 219 din 16 august 1999 ar fi o somaţie de neexecutare, în realitate ea reprezentând o denunţare unilaterală a contractului, o lipsire violentă de folosinţa spaţiului, în situaţia în care pentru neplata la termen a chiriei s-a prevăzut a fi sancţionată contractual, cu penalităţi de întârziere de 0,25% pe zi şi nu cu expulzarea din spaţiu.
Recursul este fondat.
Din examinarea actelor dosarului, se constată următoarele:
Conform art. 9 din contractul de închiriere încheiat de părţi la 3 ianuarie 1999, pârâta, în calitate de proprietar s-a obligat să asigure folosinţa spaţiului închiriat reclamantei-chiriaş pe toată durata contractului (perioada de locaţiune fiind de 5 ani), precum şi să asigure posibilitatea dezvoltării de investiţii propuse de chiriaş şi să nu înstrăineze sau să greveze cu vreo sarcină partea din imobil închiriat pe toată durata contractului.
Se constată însă că pârâta nu şi-a respectat obligaţiile mai sus menţionate, în condiţiile în care la data de 16 septembrie 1999, cu adresa nr. 219 i-a pus în vedere reclamantei să elibereze spaţiul.
Această adresă nu îmbracă forma somaţiei prevăzute de părţi la art. 10 lit. h) din contract, întrucât motivul pentru care s-a cerut eliberarea spaţiului închiriat l-a reprezentat nevoia de spaţii de producţie a pârâtei, determinată de intenţia de a-şi dezvolta activitatea, aşa cum s-a menţionat expres în conţinutul adresei.
Rezultă prin urmare că actul în cauză reprezintă o denunţare unilaterală a contractului de către pârâtă, având în vedere că pentru neplata chiriei pârâta trebuia să uzeze mai întâi de prevederile art. 8 din contract, care îi dădeau dreptul de a percepe penalităţi de întârziere de 0,25% pe zi întârziere.
Că este aşa rezultă şi din faptul că reclamanta a efectuat amenajările la care s-a obligat în vederea derulării activităţii de producţie (potrivit anexei la contract), iar daunele interese pe care le-a solicitat ca urmare a prejudiciului patrimonial suferit prin denunţarea unilaterală a contractului de către pârâtă au fost dovedite cu actele contabile depuse la dosar.
Ca atare, reţinându-se că acţiunea reclamantei pentru daune actualizate, aşa cum a fost formulată la instanţa de fond este întemeiată, urmează a se admite recursul declarat de reclamantă, a se modifica Decizia recurată şi a se respinge apelul, menţinându-se ca fiind legală şi temeinică hotărârea pronunţată de tribunal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.C. T. SRL Braşov împotriva deciziei nr. 537/Ap din 26 septembrie 2001 a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi contencios administrativ.
Modifică Decizia recurată.
Respinge apelul declarat de pârâta S.C. A.T.C. S.A. Braşov împotriva sentinţei nr. 548/C din 25 aprilie 2001 a Tribunalului Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4270/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4275/2003. Comercial → |
|---|
