ICCJ. Decizia nr. 4288/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4288/2003
Dosar nr. 57/2003
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă,
Reclamanta, SC V.A. SA Ploieşti, a solicitat, prin cererea înregistrată sub nr. 6371 din 8 septembrie 1999, obligarea pârâtei, SC S.T.I. SRL, la plata sumei de 10.457.623 lei chirie şi prestări servicii cât şi cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că a închiriat pârâtei, prin contractul nr. 109 din 1 martie 1996, un rezervor A 23 şi a pompat benzină în rezervor conform contractului nr. 108/1996. Pentru chiria şi serviciile prestate reclamanta a emis facturi, însă pârâta nu le-a achitat.
Tribunalul Bucureşti, prin sentinţa civilă nr. 4639 din 1 octombrie 1999, a admis acţiunea reclamantei, a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 10.457.623 lei chirie şi prestări servicii, cât şi 842.457 lei cheltuieli de judecată.
S-a reţinut că, între părţi au intervenit două contracte, unul de închiriere a rezervorului A 23, iar celălalt de prestări servicii, respectiv de pompare a benzinei în rezervor, pentru care pârâta datora chirie şi contra-valoarea serviciilor prestate, dar pe care aceasta nu le-a plătit.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta, susţinând că nu a fost legal citată la judecata în fond, neavând cunoştinţă de termenul de judecată la care a fost soluţionată cauza, iar, pe fond, este criticată sentinţa pentru că în mod greşit ar fi fost obligată pârâta la plata unor facturi prescrise.
Curtea de Apel Bucureşti, prin Decizia civilă nr. 155 A din 5 noiembrie 2000, a respins ca nefondat apelul pârâtei, reţinând că procedura de citare a fost legal îndeplinită, întrucât pentru termenul de 1 octombrie 1999, citaţia a fost afişată la sediul indicat, negăsindu-se nici o persoană.
Pe fond, s-a apreciat că nu se pot considera prescrise o parte dintre facturi, deoarece data facturilor este 9 septembrie 1996, iar acţiunea este formulată la 3 septembrie 1999, deci în interiorul termenului de prescripţie de 3 ani. Nici chiar factura din 6 septembrie 1996 nu este prescrisă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, susţinând motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Se arată că factura nr. 14175 din 16 septembrie 1996, priveşte debite începând cu data de 6 septembrie 1996, iar acţiunea a fost introdusă la 8 septembrie 1999, astfel că este prescrisă.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Este adevărat că data înregistrării acţiunii la instanţa de fond este 8 septembrie 1999, dar plicul cu care a fost expediată acţiunea poartă data poştei de 3 septembrie 1999.
Pentru calcularea termenului de prescripţie, în mod corect, a fost luată în calcul data de 3 septembrie 1999, ca dată a introducerii acţiunii, aceasta fiind data expedierii acţiunii.
Aşadar, în mod corect, instanţele au apreciat că nu este prescrisă acţiunea reclamantei conform art. 3 din decretul 167/1958, astfel că urmează a fi respins ca nefondat recursul pârâtei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta, SC S.T.I. SRL Bucureşti, împotriva deciziei nr. 155 A din 5 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4284/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4293/2003. Comercial → |
|---|
