ICCJ. Decizia nr. 4336/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4336/2003
Dosar nr. 400/2002
Şedinţa publică din 12 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 285 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Giurgiu s-a respins acţiunea prin care reclamanta SC A.L. SRL a solicitat obligarea Consiliului Local Giurgiu să încheie contractul de vânzare-cumpărare a spaţiului situat în Giurgiu, în suprafaţă de 24 metri pătraţi, cu daune, în sumă de 50.000 lei, pentru fiecare zi de întârziere, cu începere de la rămânerea definitivă a sentinţei până la încheierea contractului.
Sentinţa a rămas definitivă şi irevocabilă.
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 223 din 29 mai 2001, a admis cererea de revizuire a acestei sentinţe formulată de SC A.L. SRL Giurgiu, a schimbat în tot sentinţa, în sensul că a admis cererea reclamantei, aşa cum a fost precizată; a obligat Consiliul Local Giurgiu să încheie, în condiţiile art. 2 din HG nr. 389/1996, modificată prin HG nr. 906/1996 (ce era în vigoare la data introducerii cererii de chemare în judecată) un contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial în suprafaţă de 24 metri pătraţi situat în piaţa centrală a municipiului Giurgiu şi care i-a fost închiriat conform contractului de închiriere nr. 133/1997.
Prin aceeaşi sentinţă s-a luat act că reclamanta renunţă la cererea privind obligarea pârâtului la plata daunelor cominatorii.
S-a reţinut că procedura de citare cu revizuenta nu a fost legal îndeplinită, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra spaţiului comercial ce a făcut obiectul contractului de închiriere nr. 133/1997, ci asupra altui spaţiu comercial.
Că instanţa nu s-a pronunţat asupra daunelor cominatorii, cerere la care revizuenta a renunţat ulterior.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia civilă nr. 1390 din 19 octombrie 2001, a admis apelul formulat de Consiliul Local al municipiului Giurgiu împotriva sentinţei tribunalului, pe care a schimbat-o în tot şi, pe fond, a respins cererea de revizuire formulată de SC A.L. SRL, ca neîntemeiată.
S-a reţinut că, în cauză, motivele invocate de revizuientă nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire. Că, în mod greşit, tribunalul a constatat aplicarea dispoziţiilor art. 322 pct. 2 C. proc. civ., întrucât, prin sentinţa nr. 285 din 10 iunie 1999, tribunalul s-a pronunţat asupra obiectului litigiului – obligarea pârâtului, Consiliul Local al municipiului Giurgiu, să încheie contract de vânzare-cumpărare asupra spaţiului situat în Giurgiu, în suprafaţă de 24 metri pătraţi – şi în raport cu probele administrate, a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva acestei decizii SC A.L. SRL a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 7, 8, 9 şi 10 C. proc. civ. şi a susţinut că este nelegală şi netemeinică.
S-a susţinut că hotărârea nu este motivată, întrucât instanţa de apel a făcut doar o apreciere a cererii şi a reţinut că nu se încadrează în nici unul din cazurile de revizuire.
Recurenta a precizat că apelanta-intimată a invocat, în criticile formulate, prevederi legale abrogate şi a făcut trimitere la instituţia repunerii în termen, care nu este aplicabilă în litigiul dedus judecăţii. Că, pe dovada de comunicare a sentinţei instanţei de fond, nu s-a menţionat numărul apartamentului şi al blocului, aşa încât hotărârea nu a rămas definitivă şi putea fi exercitată calea de atac a apelului.
Recurenta a susţinut că instanţa s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut, respectiv, spaţiul comercial ce a format obiectul contractului de închiriere nr. 132/1997, ce a făcut obiectul judecăţii unui alt dosar al Tribunalului Braşov.
A arătat recurenta că instanţa a primit motivele apelului în mod nelegal, deoarece nu s-a motivat pe cazul de revizuire invocat, respectiv, art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Recursul nu este fondat.
Reclamanta SC A.L. SRL, cu sediul în municipiul Giurgiu, a formulat, la 2 aprilie 2001, cerere de revizuire a sentinţei civile nr. 285 din 10 iunie 1999 a Tribunalului Giurgiu şi a invocat dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Prin această sentinţă, s-a respins acţiunea formulată de reclamanta SC A.L. SRL Giurgiu, ce avea ca obiect obligarea pârâtei, Primăria municipiului Giurgiu, să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial situat în Giurgiu, în suprafaţă de 24 metri pătraţi şi, în caz de refuz, să plătească câte 50.000 lei pe zi de întârziere calculate de la rămânerea definitivă a hotărârii, până la efectiva încheiere a contractului.
Susţinerea recurentei, privind invocarea în mod nelegal de către intimată la instanţa de apel a unor prevederi legale abrogate sau trimiterea la instituţia repunerii în termen, deşi aceste dispoziţii nu sunt aplicabile, este fără relevanţă cât timp instanţa de apel a examinat cererea de revizuire sub aspectul îndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Revizuirea este o cale extraordinară de atac prin care se poate ataca orice hotărâre judecătorească definitivă sau irevocabilă dată asupra fondului de către orice instanţă în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1-8 C. proc. civ.
În speţă, cererea de revizuire a fost întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ., în sensul că instanţa de fond s-a pronunţat asupra a ceea ce nu s-a cerut privind spaţiul comercial din contractul nr. 132/1997, deşi obiectul acţiunii viza spaţiul comercial închiriat conform contractului nr. 133/1997.
Critica recurentei, în sensul că, în mod greşit, instanţa de apel a apreciat că nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. nu este întemeiată.
Astfel, reclamanta SC A.L. SRL a solicitat, prin acţiunea formulată la 26 iunie 1997, obligarea pârâtei, Primăria municipiului Giurgiu, să încheie contract de vânzare-cumpărare pentru spaţiul comercial situat în Giurgiu, în suprafaţă de 24 metri pătraţi, cu daune cominatorii de câte 50.000 lei pe zi întârziere.
Tribunalul Giurgiu, prin sentinţa civilă nr. 285 din 10 iunie 1999, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantei în raport cu obiectul acesteia şi probele administrate în cauză.
Art. 322 pct. 2 C. proc. civ., text de lege pe care revizuenta şi-a întemeiat cererea, prevede că revizuirea unei hotărâri rămase definitive în instanţa de apel sau prin neapelare se poate cere „dacă s-a pronunţat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunţat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut".
Cum tribunalul a respins acţiunea reclamantei, având în vedere obiectul acesteia, în mod corect, instanţa de apel a reţinut că cererea de revizuire nu întruneşte cerinţele prevăzute de lege.
Susţinerea recurentei, că hotărârea nu este motivată, va fi înlăturată cât timp, în considerentele deciziei, s-a reţinut că instanţa s-a pronunţat asupra obiectului litigiului şi nu sunt întrunite cerinţele prevăzute de art. 322 pct. 2 C. proc. civ.
Pentru toate aceste considerente, Curtea constată că Decizia instanţei de apel este legală şi temeinică şi urmează ca, potrivit art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să se respingă, ca nefondat, recursul declarat de revizuientă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de revizuienta SC A.L. SRL Giurgiu, împotriva deciziei nr. 1390 din 19 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 12 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4313/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4346/2003. Comercial → |
|---|
