ICCJ. Decizia nr. 4276/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4276/2003
Dosar nr. 9144/2001
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Deliberând asupra recursului de faţă:
Prin cererea înregistrată sub nr. 12103 din 18 decembrie 2000, reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P.E. Iaşi, a solicitat obligarea pârâtelor, sucursala P.S. Ploieşti, sucursala A.R. Piteşti şi S.N.T.F.M., sucursala Iaşi, la plata sumei de 25.517.798 lei daune, cât şi cheltuieli de judecată.
Motivându-şi acţiunea, reclamanta arată că sucursala P.S. a S.N.P. P. SA Bucureşti a expediat, prin S.N.P. P. SA, sucursala A.R., combustibil către reclamantă.
Vagonul nr. 315378841763 a ajuns la destinaţie cu urme de violare şi scurgeri majore, constatându-se o lipsă de 4.570 kg combustibil, în valoare de 25.517.798 lei.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 12103 din 12 martie 2001, a respins, ca nefondată, acţiunea faţă de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, şi ca inadmisibilă faţă de pârâtele sucursala P.S. şi sucursala A.R.
S-a reţinut că nu există culpa cărăuşului, deoarece, din procesul-verbal semnat fără obiecţiuni şi de prepusul reclamantei, cauza pierderii cantităţii de 4.570 kg benzină a fost starea necorespunzătoare a vagonului utilizat la transportul mărfii. Îndepărtarea plombelor aplicate de predător a fost determinată de nevoia de a acţiona sistemele de siguranţă şi a diminua pierderea.
Au fost aplicate dispoziţiile art. 58.13 şi art. 83.4 din Regulamentul de transport pe C.F.R.
Faţă de celelalte 2 pârâte, acţiunea a fost respinsă ca inadmisibilă, întrucât acestea sunt subunităţi fără personalitate juridică ale aceleiaşi persoane juridice, respectiv, S.N.P. P. SA Bucureşti.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, S.N.P. P. SA, sucursala P.E. Iaşi, susţinând că aceasta se bazează pe o apreciere eronată a probelor, căci, din înscrisurile de la dosar, respectiv, procesul-verbal din 22 iunie 2000, în staţia Galbeni, vagonul prezenta scurgeri din conţinut tocmai din cauza garniturilor de etanşare de la ventilul de sub vagon şi, ca urmare a strângerii acestora, s-a redus scurgerea cu 50%. În aceste condiţii, trebuie reţinută culpa cărăuşului.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia nr. 290 A din 25 iunie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de apel a reţinut că, în speţă, nu operează prezumţia de culpă a cărăuşului, care avea obligaţia să verifice mijlocul de transport, conform art. 58.13 din Regulamentul de transport pe C.F.R.
S-a apreciat că toate aceste aspecte au fost corect reţinute de instanţa de fond şi că scurgerea s-a datorat unei garnituri uzate la ventilul de sub vagon, care, însă, a fost preluat fără obiecţiuni de furnizor. Încălcând dispoziţiile art. 4 din Regulamentul nr. 1784 din 17 aprilie 2000, ale art. 58.12 şi 58.13 din Regulamentul de transport C.F.R. din 1997 şi N.U.T. nr. 33, cât şi prevederile contractului nr. 3644/1994, expeditorul este în culpă şi corect i-a fost respinsă acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamanta, arătând că, în mod greşit, s-a reţinut de instanţe culpa expeditorului, când aceasta aparţine cărăuşului.
Se arată că, la data predării, atât predătorul, cât şi cărăuşul şi-au îndeplinit obligaţia prevăzută de art. 7 din Convenţia nr. 1784 din 17 aprilie 2000, verificând starea tehnică a vagonului şi starea acestuia a fost corespunzătoare, pentru ca, abia în a cincea zi de la preluare, să se constate scurgeri din conţinut, din cauza unor vicii ascunse, care nu puteau fi descoperite nici de predător şi nici de cărăuş, ca urmare a unor încercări de sustragere prin desfacerea şuruburilor de la flanşele porţiunii ce duce spre gurile de descărcare.
Recurenta susţine că au fost aplicate greşit prevederile art. 58.13 din Regulamentul de transport pe C.F.R., neconstatându-se vicii ale vagonului la data predării acestuia.
Se mai arată că în mod greşit au fost aplicate dispoziţiile art. 83.4 din Regulament, privind scutirea de răspundere a cărăuşului, întrucât, din probele administrate, nu se poate reţine culpa expeditorului, iar paguba s-a produs în timpul cât vagonul s-a aflat în paza juridică a cărăuşului.
Recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Procesul-verbal de predare la data expediţiei este semnat de ambele părţi, ceea ce înseamnă că s-au respectat obligaţiile de verificare a vagonului atât de către expeditor, cât şi de cărăuş. Nu se poate pretinde expeditorului mai multă diligenţă decât cărăuşului.
Rezultă că vagonul nu prezenta defecţiuni la data expedierii sau viciile erau ascunse şi nu puteau fi sesizate, aşa încât, în mod greşit, au fost aplicate dispoziţii art. 58.13 din Regulament, considerându-se că expeditorul nu şi-a îndeplinit obligaţia de verificare a stării vagonului.
În această situaţie, în mod greşit instanţele au exonerat de răspundere cărăuşul, înlăturând prezumţia de culpă a acestuia, în baza art. 83.4 din Regulamentul de transport pe C.F.R.
În realitate, scurgerea din vagon s-a produs după mai multe zile de la predare, iar faptul că s-a intervenit în staţia Galbeni, diminuându-se paguba prin strângerea şuruburilor, denotă faptul că aceste şuruburi au fost slăbite pe parcursul transportului, când cărăuşul avea paza juridică a vagonului.
Aşadar, există culpa cărăuşului, prezumându-se că defectarea vagonului s-a produs pe parcursul transportului, astfel încât, în cauză, trebuiau aplicate dispoziţiile art. 83 pct. 1, 2 şi 3 din Regulamentul de transport pe C.F.R.
Urmează ca, potrivit dispoziţiilor art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ., în care se încadrează motivele de recurs, să fie admis recursul reclamantei.
Se va modifica Decizia recurată şi se va admite apelul reclamantei, schimbându-se sentinţa de fond, în sensul că se va admite acţiunea reclamantei pentru motivele reţinute.
Va fi obligată pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, la plata sumei de 25.517.798 lei daune, reprezentând valoarea celor 4.570 kg benzină.
În temeiul art. 274 C. proc. civ., va fi obligată aceeaşi pârâtă şi la plata cheltuielilor de judecată, în sumă de 4.582.848 lei, reprezentând taxe judiciare în toate fazele procedurale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de reclamanta S.N.P. P. SA Bucureşti, sucursala P.E. Iaşi, împotriva deciziei nr. 290/A din 25 iunie 2001 a Curţii de Apel Iaşi.
Modifică Decizia recurată.
Admite apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei nr. 412/F din 22 martie 2001 a Tribunalului Iaşi, pe care o schimbă în parte, în sensul că admite acţiunea reclamantei şi obligă pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. SA, sucursala Iaşi, la 25.517.798 lei daune şi 4.582.848 lei cheltuieli de judecată, menţinând soluţia instanţei de fond pentru celelalte două pârâte.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4267/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4280/2003. Comercial → |
|---|
