ICCJ. Decizia nr. 4283/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4283/2003
Dosar nr. 1086/2002
Şedinţa publică din 6 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la data de 9 noiembrie 2000, la Tribunalul Ialomiţa, reclamanta, SC N.X. SRL Slobozia, a chemat în judecată pârâta, SC S.A. SA Bucureşti, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 450.000.000 lei, cu titlu de despăgubiri civile, reprezentând venituri nerealizate de societatea reclamantă, în campania de recoltat păioase din 1999.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că a achiziţionat de la pârâta, SC S.A. SA Bucureşti, mai multe utilaje şi maşini agricole, între care şi o combină autopropulsată C 140, cu factura nr. 201 şi aviz de însoţire a mărfii nr. 698 din 26 septembrie 1999, certificatul de calitate şi garanţie nr. 10825 din 29 septembrie 1999, atestând faptul că această combină se află în garanţie pentru un termen de 18 luni.
S-a mai arătat, în motivarea acţiunii, că în intervalul termenului de garanţie, reclamanta a solicitat pârâtei în mai multe rânduri să remedieze mai multe defecţiuni apărute la utilajele cumpărate, printre care şi defecţiuni ivite la o geantă la combina C 140, în sensul că aceasta era fisurată.
Tribunalul Ialomiţa, prin sentinţa nr. 141/F din 29 martie 2001, a admis cererea reclamantei, SC N.X. SRL Slobozia, împotriva pârâtei, SC S.A. SA Bucureşti, obligând-o pe cea din urmă la plata sumei de 945.000.000 lei despăgubiri şi la 32.595.00 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că lipsa de folosinţă a utilajelor procurate de la pârâtă, folosite exclusiv pentru realizarea activităţii de producere a cerealelor, precum şi prestări servicii în domeniul agriculturii, a creat reclamantei un prejudiciu material constând în beneficiul pe care l-ar fi realizat şi deci, în speţă, sunt întrunite cumulativ elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de dispoziţiile art. 998 C. civ.
Instanţa de fond, pentru cuantificarea prejudiciului suferit de reclamantă, a încuviinţat la cererea acesteia efectuarea unei expertize tehnice.
Împotriva sentinţei pronunţată de tribunal, pârâta, SC S.A. SA Bucureşti, a declarat apel, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate.
Prin motivele de apel formulate, pârâta arată că instanţa de fond a stabilit răspunderea delictuală a sa şi cuantumul despăgubirilor pe baza unei expertize tehnice, dar pentru a fi antrenată răspunderea civilă delictuală era necesar ca reclamanta intimată să dovedească existenţa faptei culpabile a sa, existenţa unui prejudiciu precum şi legătura de cauzalitate dintre ele.
Se mai arată că a probat că această combină, în realitate, a lucrat în perioada reclamată cu o roată de rezervă, deci nu există un prejudiciu cert, real şi actual, nefiind evidenţiat în contabilitatea reclamantei şi nici în raportul de expertiză.
În ceea ce priveşte raportul de expertiză, pârâta reia obiectivele formulate, arătând că expertul tehnic numit a stabilit greşit preţul de 4000 lei/kg grâu, iar instanţa de fond l-a considerat nejustificat „minim" fără ca acest preţ să fie probat de către expert, deşi s-a menţionat că preţul de piaţă la grâu a fost de aproximativ 2000-2200 lei/kg. Expertul a stabilit greşit capacitatea de lucru a combinei la 75 to boabe pe schimb, deoarece capacitatea de lucru a combinei este determinată prin referatul de încercări al combinei C 140, emis de I.C.Ş.I.T.M.U.A., anul 1987.
Pentru motivele invocate, pârâta a solicitat, în principal, admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei apelate şi respingerea acţiunii ca netemeinică şi nelegală şi, în subsidiar, admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinţei, în sensul admiterii acţiunii pentru suma de 132.000.000 lei despăgubiri civile.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1317 pronunţată la 5 octombrie 2001, a admis apelul pârâtei, a schimbat hotărârea nr. 141/F din 29 martie 2001, a Tribunalului Ialomiţa, şi, pe fond, obligă pârâta la 132.000.000 lei despăgubiri civile şi la 14.000.000 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut că tribunalul a validat o expertiză care nu a avut în vedere cantitatea de grâu recoltată în funcţie de suprafaţa cultivată, precum şi preţul grâului, şi de asemeni nu a reţinut că respectiva combină a funcţionat cu roata de rezervă.
Cu petiţia înregistrată la data de 7 martie 2002, reclamanta SC N.X. SRL Slobozia, a declarat recurs împotriva deciziei nr. 1317 din 5 octombrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, susţinând că această hotărâre a fost dată cu încălcarea, aplicarea greşită a legii, motiv prevăzut la pct. 9 al art. 304 C. proc. civ.
Astfel, arată recurenta, instanţa de apel a ajuns la aceeaşi concluzie ca şi instanţa de fond şi anume că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi că intimata i-a cauzat un prejudiciu recurentei, dar a stabilit total diferit cuantumul acestui prejudiciu.
Recurenta mai susţine că instanţa de apel a apreciat greşit, fără temei legal, că expertiza nu ar fi avut în vedere cantitatea de grâu recoltată în funcţie de suprafaţa cultivată şi nici preţul grâului, în condiţiile în care calculul venitului nerealizat s-a făcut ţinându-se seama de parametrii tehnici (25 ha/tură = 75-80 to boabe cereale, documentaţia furnizată de SC S.A. SA) ai combinei C 140, de producţia medie la hectar realizată de societate (2100 kg/ha), aşa cum rezultă din raportul statistic agricol 3/1999, şi de procentul de 15% venit exprimat în producţia fizică conform contractelor încheiate cu beneficiarii prestărilor de servicii, existente la dosar.
Printr-un al motiv, recurenta arată că nefolosind combina C 140 nu şi-a respectat contractele de prestări şi recoltarea suprafeţelor cultivate de către societate pe anul 1999, respectiv 300 ha grâu, şi nici pentru alte societăţi cu care avea posibilitatea certă de a încheia astfel de contracte.
Defecţiunea tehnică sesizată furnizorului, conchide recurenta, nu a fost remediată decât în data de 27 august 1999, dată la care campania de recoltat păioase se încheiase.
Recurenta arată că instanţa de apel greşit a reţinut şi faptul că, în perioada defecţiunii tehnice, combina ar fi funcţionat cu roata de rezervă, dar nici un astfel de furnizor de maşini agricole nu livrează şi roată de rezervă.
De asemeni, se mai susţine că, în mod greşit, instanţa de apel a reţinut că nu a făcut dovada defecţiunii şi a datei remedierii acesteia.
În contextul acestui motiv, recurenta invocă procesul verbal din 13 iunie 1999, încheiat cu delegatul SC S.A. SA, din care rezultă că roata a fost ridicată de la SC N.X. SRL, pentru a fi reparată la fabrică, cu termen de returnare în 5 (cinci) zile, dar neputând fi reparată, a fost înlocuită şi returnată cu factura nr. 4507347 din 27 august 1999.
Pentru motivele arătate, recurenta a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii apelului pârâtei şi menţinerea ca temeinică şi legală a hotărârii instanţei de fond.
În drept, reclamanta şi-a întemeiat recursul pe dispoziţiile pct. 9 şi 10 ale art. 304 C. proc. civ.
Analizând Decizia recurată, în raport de motivele invocate, cât şi de actele şi lucrările dosarului, se constată că hotărârea pronunţată de instanţa de apel este netemeinică şi nelegală pentru următoarele considerente.
Astfel, greşit instanţa de apel a precizat că expertiza nu a avut în vedere cantitatea de grâu recoltată în funcţie de suprafaţa cultivată şi preţul grâului, fără a administra noi probe şi chiar ignorând probele legal administrate.
Din procesul verbal încheiat la data de 13 iunie 1999, rezultă că la combină nu s-a rezolvat înlocuirea jenţii şi delegatul pârâtei a luat janta şi cauciucul pentru montarea lui în fabrică, stabilind termen de returnare 5 zile de la data încheierii procesului verbal.
Rezultă, fără dubii, că acest termen nu a fost respectat, roata combinei fiind restituită la data de 27 august 1999.
Având în vedere această situaţie de fapt, pentru a se stabili veniturile nerealizate de recurenta reclamantă cu utilajul combină C 140 în campania de recoltare a păioaselor anului 1999, corect tribunalul a dispus efectuarea unei expertize tehnice, care a stabilit veniturile nerealizate ca urmare a nefolosirii utilajului, având în vedere parametrii funcţionali prevăzuţi în cartea tehnică a acestuia, cantitatea de grâu recoltată în funcţie de suprafaţa cultivată, precum şi preţul minim de piaţă actual.
Instanţa de apel, în mod aleatoriu, stabileşte că prejudiciul creat reclamantei este de 132.000.000 lei, motivat numai de faptul că tribunalul a validat o expertiză ce nu a avut în vedere cantitatea de grâu recoltată în funcţie de suprafaţa cultivată.
Instanţa de apel, greşit nu a dispus completarea expertizei sau efectuarea unei noi expertize tehnice, ci, stabileşte o sumă fără a avea un suport probator, şi de asemenea reţine că în perioada respectivă (13.09.1999-27.08.1999) combina a funcţionat cu roata de rezervă, fapt care nu a fost dovedit ci a reprezentat o simplă afirmaţie a intimatei pârâte.
Din analiza hotărârii atacate, rezultă că instanţa de apel nu a dispus refacerea sau completarea probelor administrate la instanţa de fond, ci, a dat o interpretare diferită celor existente în raport de aceste probe interpretarea apare eronată.
În consecinţă, faţă de aceste considerente, Curtea urmează să modifice Decizia recurată, în sensul respingerii apelului declarat de pârâtă împotriva sentinţei pronunţată de tribunal.
În temeiul dispoziţiilor art. 274 alin. (1) C. proc. civ., va obliga intimata pârâtă la plata cheltuielilor de judecată către recurenta-reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta, SC N.X. SRL Slobozia, împotriva deciziei nr. 1317 din 5 octombrie 2001, a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Modifică Decizia recurată, în sensul că respinge apelul declarat de pârâta, SC S.A. SA Bucureşti, împotriva sentinţei nr. 141/F din 29 martie 2001, a Tribunalului Ialomiţa.
Obligă intimata-pârâtă la 25.002.500 lei cheltuieli de judecată către recurenta-reclamantă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 6 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4280/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4284/2003. Comercial → |
|---|
