ICCJ. Decizia nr. 4317/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4317/2003
Dosar nr. 1034/2003
Şedinţa publică din 11 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 7327 din 14 noiembrie 2000, a admis acţiunea reclamantei N.A.M.V. în contradictoriu cu pârâtele S.C. M. S.A. Bucureşti şi Primăria Municipiului Bucureşti, Direcţia generală de administrare a Fondului Imobiliar Bucureşti, cum a fost restrânsă şi în consecinţă.
A obligat pârâta S.C. M. S.A. la plata sumei de 17.252.559 lei reprezentând chirie calculată pentru luna iulie 1999, la 7.548.009 lei reprezentând dobânda calculată pentru perioada 1 august-31 octombrie 1999.
A obligat pârâta Primăria Municipiului Bucureşti la plata sumei de 97.492.748 lei reprezentând chirie calculată pentru perioada ianuarie 1998-septembrie 1998, la 37.788.493 lei cu titlu de dobândă calculată pentru perioada 1 august 1999- 1 noiembrie 2000, plus cheltuieli de judecată în sumă de 12.427.040 lei.
S-a luat act de renunţarea reclamantei la capătul de cerere privind actualizarea creanţelor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin Decizia nr. 350 din 18 iunie 2001, aşa cum a fost rectificată prin încheierea din 1 aprilie 2003, a anulat ca netimbrat apelul pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti împotriva sentinţei tribunalului şi a obligat-o la plata sumei de 5.000.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată către intimata reclamantă N.A.M.V.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Apelanta avea obligaţia să timbreze apelul cu 3.764.759 lei reprezentând taxă judiciară de timbru şi 50.000 lei timbru judiciar, obligaţie pe care nu a îndeplinit-o nici la depunerea apelului şi nici până la primul termen de judecată, deşi a fost citată cu această menţiune.
Astfel fiind, apelul a fost anulat ca netimbrat în conformitate cu dispoziţiile art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995 privind timbrul judiciar.
Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs pârâta Administraţia fondului imobiliar, succesoare a Direcţiei generale de administrare a fondului imobiliar, invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Prin recurs, pârâta a solicitat şi suspendarea executării hotărârii atacate în baza art. 300 alin. (2) C. proc. civ.
În dezvoltarea motivelor de recurs se arată, în esenţă, următoarele:
Administraţia fondului imobiliar este instituţie publică de interes local, aflată sub autoritatea Consiliului general al municipiului Bucureşti, finanţată din bugetul local al municipiului Bucureşti şi din venituri extrabugetare şi în conformitate cu prevederile art. 17 din Legea nr. 146/1997 este scutită de plata taxei judiciare de timbru.
Obiectul litigiului fiind plata chiriei, suma respectivă constituie venit al bugetului public local.
Recursul este fondat.
Este de necontestat că Administraţia Fondului Imobiliar este instituţie publică de interes local, finanţată de la bugetul local, iar obiectul litigiului afectează veniturile publice.
Sub acest aspect art. 17 din Legea nr. 146/1997, cum a fost modificată şi completată, prevede că sunt scutite de taxa judiciară de timbru căile de atac formulate de instituţiile publice, indiferent de calitatea procesuală a acestora, când au ca obiect venituri publice. De asemenea, potrivit art. 26 alin. (3) din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 146/1997, aprobate prin Ordinul nr. 760/C/1999 al ministrului de stat, ministrul justiţiei, cum a fost modificat, în înţelesul legii menţionate, în categoria „venituri publice" se includ şi bugetele locale, precum şi veniturile bugetelor instituţiilor publice de interes public cu caracter autonom, provenite din sursele prevăzute în legile de aprobare a bugetelor.
Din acest punct de vedere legea bugetului de stat stabileşte în categoria veniturilor care se prevăd în bugetele locale venituri din închirieri.
Totodată, se mai reţine că în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (2) din OG nr. 32/1995, cum a fost modificată şi completată, timbrul judiciar nu se aplică în cazurile în care nu se percepe taxa de timbru.
Faţă de cele arătate se constată că recurenta este scutită de plata taxei de timbru, precum şi de timbru judiciar, astfel că hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a Legii nr. 146/1997, reţinând că pârâta nu a îndeplinit obligaţia de a timbra apelul şi a anulat apelul invocând dispoziţiile art. 20 alin. (3) din legea, respectivă şi art. 9 alin. (2) din OG nr. 32/1995.
În concluzie, soluţia instanţei de apel fiind greşită şi reţinând că sunt îndeplinite condiţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., curtea va admite recursul pârâtei şi va casa Decizia atacată şi respectiv va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de pârâta Primăria municipiului Bucureşti, Administraţia Fondului Imobiliar împotriva deciziei nr. 350/ din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare Curţii de Apel Bucureşti.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 11 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4316/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4318/2003. Comercial → |
|---|
