ICCJ. Decizia nr. 4586/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr.4586/2003
Dosar nr. 1985/2002
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, SC F.M. SA Braşov, a solicitat Comisiei de Arbitraj de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie Braşov, solicitând, în contradictoriu cu pârâta, SC F.A.I. SRL Sibiu, rezilierea contractului de leasing imobiliar, obligarea pârâtei la plata redevenţiei restante, a penalităţilor de întârziere şi a cheltuielilor de judecată, întrucât două luni consecutive nu a plătit redevenţa stabilită prin contract.
Prin hotărârea arbitrală nr. 4 din 8 februarie 2002, a fost admisă în parte acţiunea, obligată pârâta la plata sumelor de 45.659.290 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, şi de 4.282.971 lei cheltuieli arbitrale, respingând celelalte capete de cerere.
Prin acţiunea în anulare, părţile au solicitat anularea hotărârii arbitrale pronunţate, reclamanta susţinând că pârâta a plătit cu întârziere redevenţele pe lunile octombrie şi noiembrie 2001, iar art. 8 din contract stabilea sancţiunea rezilierii contractului pentru aceste situaţii, iar instanţa nu a argumentat în considerentele hotărârii soluţia pronunţată.
Pârâta a susţinut eroarea asupra calcului zilelor de întârziere în plată.
Curtea de Apel Braşov, prin Decizia nr. 285/R din 7 mai 2002, a respins acţiunea în anulare formulată de reclamantă şi a admis acţiunea pârâtei, modificând hotărârea arbitrală, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 7.496.923 lei penalităţi de întârziere şi la 323.000 lei cheltuieli arbitrale.
Instanţa a reţinut, în esenţă, că plata cu întârziere a redevenţelor nu întruneşte condiţiile contractuale pentru rezilierea contractului, art. 8 prevăzând numai situaţia neîndeplinirii obligaţiei de plată a utilizatorului timp de 2 luni consecutiv, iar înscrierea pe factură a unei alte date scadente decât cea prevăzută în contract, în favoarea pârâtei, produce efecte, întrucât debitorul a acceptat-o.
Împotriva deciziei astfel pronunţate, reclamanta a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Astfel, recurenta susţine că greşit, instanţele au considerat că plata peste termen nu atrage rezilierea contractului, câtă vreme art. 8 din convenţia părţilor stabilea atât sancţiunea desfiinţării contractului, pentru neplata a două redevenţe consecutive, cât şi data de la care curg penalităţile, aşa încât acestea sunt de 63.812.172 lei.
Recursul este nefondat şi va fi respins pentru considerentele ce se vor expune:
Compromisul şi clauza compromisorie reprezintă convenţia părţilor de a deroga de la dreptul comun, privind competenţa materială a instanţelor judecătoreşti, acordând puterea de a soluţiona litigiile ce se nasc din contractele în care sunt inserate, arbitrilor.
O asemenea manifestare de voinţă are incidenţă şi asupra căilor de atac pe care părţile le au la dispoziţia exerciţiului drepturilor procesuale. Iar dispoziţiile art. 364 C. proc. civ., exprimă limitativ motivele pentru care o hotărâre arbitrală poate fi desfiinţată, aşa încât, fondul litigiului nu mai poate forma obiectul unei analize decât în condiţiile prevăzute de lit. a)-i) ale textului menţionat.
În acelaşi timp, caracterul restrictiv al recursului conferă dreptul instanţei de a exercita controlul hotărârii atacate numai asupra motivelor de casare invocate, în condiţiile în care nu sunt încălcate normele de ordine publică sau acesta este prima cale de atac, respectiv pct. 8 din art. 304 C. proc. civ.
De altfel, dispoziţiile art. 8 din contractul părţilor nu pot conduce la concluzia dublei sancţiuni-penalităţi de întârziere şi reziliere. Evidenţierea strictă a penalităţilor de întârziere, majorate pe măsura trecerii timpului, nu se identifică cu situaţia în care utilizatorul nu execută obligaţia de plată, iar emiterea unei facturi cu o dată scadentă, în favoarea debitorului, nu poate fi interpretată decât profitând acestuia (art. 983 C. civ.).
Aşa fiind, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în aplicarea dispoziţiilor art. 312 C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva deciziei nr. 285/R din 7 mai 2002, pronunţată de Curtea de Apel Braşov.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta, SC F.M. SA Braşov, împotriva deciziei nr. 285 din 7 mai 2002, a Curţii de Apel Braşov, secţia comercială şi de contencios administrativ, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4578/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4590/2003. Comercial → |
|---|
