ICCJ. Decizia nr. 4578/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4578/2003
Dosar nr. 8173/2001
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta, C.C.B.P.D., a chemat în judecată pe pârâţii S.F.L., C.S.R., Z.S.A., C.F. şi B.A., solicitând obligarea acestora, în solidar, la plata sumelor de 10.210.000 lei, reprezentând împrumut şi dobândă recalculată, 500.000 lei penalităţi, 111.200 lei cheltuieli de urmărire şi la cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta susţine că pârâtul S.F.L. a încheiat un contract de împrumut garantat de ceilalţi patru pârâţi, împrumut pe care nu l-a restituit.
Judecătoria Galaţi, prin sentinţa civilă 746 din 28 ianuarie 2000, a respins, ca nefondată, acţiunea, considerând că, în contract, nu s-a evidenţiat identitatea persoanei juridice, aprobarea împrumutului nu cuprinde numărul de exemplare în care s-a încheiat şi nici termenul de rambursare.
Tribunalul Galaţi, prin Decizia civilă nr. 98 din 22 iunie 2000, a admis apelul reclamantei, a desfiinţat sentinţa atacată şi a reţinut cauza spre rejudecare, în primă instanţă.
Reluând judecata fondului, tribunalul, prin sentinţa civilă nr. 8643 din 5 decembrie 2000, a admis în parte acţiunea, obligând pe pârâţii S.F.L., C.S.R., Z.S.A. şi C.F., în solidar, la plata sumei de 14.124.384 lei şi la 1.204.951 lei cheltuieli de judecată, a luat act de renunţarea la judecată faţă de pârâtul B.A. şi a respins, ca nefondată, cererea reconvenţională.
Instanţa de fond a reţinut, în esenţă că, în baza contractului de împrumut nr. 317 din 19 noiembrie 1998, reclamanta a acordat un împrumut de 5.000.000 lei pârâtului S.F.L., cu scadenţa la 12 luni, respectiv, 28 noiembrie 1999, în care s-a prevăzut dobânda de 2.300.000 lei, garantat de ceilalţi pârâţi, dar nelegal a solicitat penalităţi de întârziere şi cheltuieli de urmărire.
Dreptul de retenţie asupra împrumutului acordat a fost respins, nefiind îndeplinite condiţiile legale de acordare.
Curtea de Apel Galaţi, soluţionând apelul declarat pârâtul S.F.L., prin Decizia civilă nr. 295/A din 11 iunie 2001, a respins, ca nemotivat apelul, considerând nerespectat termenul prevăzut de art. 303 C. proc. civ. Notele scrise şi depuse de pârâtul C.F., prin care precizează că nu a fost citat şi nu i s-a comunicat acţiunea, nu au fost caracterizate drept cale de atac împotriva hotărârii tribunalului şi nu au fost avute în vedere.
Cererea de îndreptare a erorii materiale formulată de cei doi pârâţi a fost respinsă ca nefondată.
Împotriva deciziei astfel pronunţată, pârâtul S.F.L. a declarat recurs netimbrat şi nemotivat. Pârâtul C.F. a declarat recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 304 pct. 3 - 10 C. proc. civ.
Astfel, recurentul susţine că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenţei, judecătoria fiind abilitată să judece ca instanţă de fond; instanţa a depăşit atribuţiile puterii judecătoreşti şi, datorită necompetenţei materiale; a încălcat normele de procedură, întrucât Z.S.A., fiind nelegal citat; nu s-a pronunţat asupra unui capăt de cerere, şi anume, asupra înscrierii în fals declarate de pârâtul S.F.L.; hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină, contractul de împrumut depus la dosar nefiind original.
Critica hotărârilor judecătoreşti atacate se referă şi la schimbarea naturii ori înţelesului actului juridic, debitorul având atât calitatea de împrumutat, cât şi de împrumutător, iar singurele daune ce se puteau acorda erau dobânzile.
Lipsa temeiului legal, constând în judecarea în lipsă de procedură şi faptul că nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare referitor la calculul dobânzilor, conduc la trimiterea spre rejudecare a cauzei.
Încheierea de îndreptare a erorii materiale a fost criticată, întrucât nu a ţinut cont de lipsa de procedură cu girantul Z.S.A. şi nu a repus în termenul de apel pe debitorul S.F.L., aşa încât greşit s-a respins cererea prin care se solicita consemnarea în practică a viciului de procedură.
Recursul pârâtului S.F.L. este netimbrat şi urmează a fi anulat.
Condiţia analizei hotărârii judecătoreşti atacate este determinată de îndeplinirea obligaţiilor de plată anticipată a taxei de timbru, prevăzută de art. 1 şi 20 din Legea nr. 146/1997.
Citat cu menţiunea achitării taxei judiciare de timbru în sumă de 585.475 lei şi a timbrului judiciar în sumă de 30.000 lei, recurentul S.F.L. nu a îndeplinit obligaţia cerută de lege.
Aşa fiind recursul său va fi anulat ca netimbrat.
Recursul pârâtului-girant C.F. va fi respins ca nefondat pentru următoarele considerente:
Contractul de împrumut este un contract real, unilateral, prin care o persoană transmite altei persoane – împrumutat – proprietatea unui bun fungibil şi consumabil, cu obligaţia de a-i fi restituit la termen.
Caracterul oneros al contractului este dat de stipularea dobânzilor, iar acestea au avut în vedere, în Convenţia nr. 317 din 19 noiembrie 1998, suma totală de 2.300.000 lei pe un an.
Potrivit dispoziţiilor art. 7 C. com. „Sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ, având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale".
Între faptele de comerţ exemplificate de art. 3 din acelaşi cod sunt cuprinse şi operaţiunile de bancă şi schimb (pct. 4). Astfel, reclamanta are calitatea de comerciant nu numai prin operaţiunile efectuate, dar şi prin faptul că este asimilată unei societăţi comerciale.
De aceea, caracterizând corect calitatea părţilor, instanţele ale căror hotărâri sunt criticate au făcut aplicarea dispoziţiilor art. 2 pct. 1 lit. a) C. proc. civ. şi au stabilit competenţa în primă instanţă a tribunalului.
Lipsa de procedură cu privire la pârâtul girant Z.S.A. nu poate fi invocată cât timp dispoziţiile art. 92 C. proc. civ. au fost respectate atât de agentul procedural, cât şi de instanţe. De altfel, cel mai în măsură să solicite constatarea acestei nelegalităţii ar fi fost persoana direct prejudiciată – girantul Z.S.A. -; or, acesta nu a formulat nici o cale de atac împotriva hotărârilor pronunţate.
Cu privire la conţinutul fals al contractului de împrumut şi dovedirea cu acte şi martori a acestuia, se va avea în vedere că aprecierea a avut în vedere motivarea tardivă a apelului, iar elementele pe care să se sprijine afirmaţia nu au fost identificate. Necontestat nici în faza de judecată în primă instanţă la judecătorie, apoi la tribunal, contractul este depus în original la dosarul nr. 12835/1999 al Judecătoriei Galaţi, aşa încât motivaţia recurentului apare speculativă, depăşind buna credinţă în exercitarea drepturilor procesuale. De altfel, neexercitarea căii de atac a apelului închide posibilitatea părţii care se consideră nedreptăţită de instanţa de fond, de a exercita căile următoare de atac.
Cât priveşte calitatea împrumutatului şi cuantumul dobânzilor, acestea sunt aspecte concret şi judicios determinate de instanţele de fond, în raport cu stipulaţia de la pct. 3 al contractului de împrumut.
Pe cale de consecinţă şi recursul împotriva încheierii de îndreptare a erorii materiale apare nejustificat, ţinând cont de faptul că legislaţia procesual-civilă permite îndeplinirea actelor de procedură de citare a părţilor şi prin afişare.
Aşa fiind, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat de recurentul-girant C.F., împotriva deciziei civile 295/A din 11 aprilie 2001 şi a încheierii de îndreptare materiale, va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de girantul C.F. împotriva deciziei nr. 295 din 11 aprilie 2001 a Curţii de Apel Galaţi şi a încheierii de la 12 iunie 2001 – dosarul nr. 427/2001 al Curţii de Apel Galaţi ca nefondat şi anulează recursul declarat de pârâtul S.F.L. ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4482/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4586/2003. Comercial → |
|---|
