ICCJ. Decizia nr. 4494/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4494/2003
Dosar nr. 1520/2002
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursurilor de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 7104/2000 S.C. L. SRL Iaşi a solicitat instanţei ca prin sentinţa ce o va da în contradictoriu cu S.A. IAŞI să oblige pârâta să-i achite valoarea reactualizată a investiţiilor pe care le-a făcut la spaţiul proprietatea acesteia, până la achitarea sumei să i se recunoască un drept de retenţie asupra spaţiului respectiv.
Tribunalul Iaşi, prin sentinţa civilă nr. 1331 din 25 septembrie 2000 a respins excepţia privind prescripţia dreptului material la acţiune, a admis acţiunea şi a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 301.741.600 lei reprezentând contravaloarea actualizată a investiţiilor realizate la imobilul situat în Iaşi şi la 33.854.832 lei cheltuieli de judecată.
S-a recunoscut reclamantei un drept de retenţie până la data plăţii.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut din actele dosarului, respectiv contractul de închiriere încheiat între părţi în 1992 că reclamanta putea efectua lucrări de investiţii la spaţiul în litigiu, lucrări ce le-a efectuat conform expertizei sunt în valoare de 301.741.000 lei.
Prescripţia a fost înlăturată reţinându-se faptul că reclamanta este în posesia spaţiului.
Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia civilă nr. 6 din 29 ianuarie 2002 a admis apelul formulat de pârâtă împotriva sentinţei mai sus menţionate pe care a schimbat-o în parte şi a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 204.065.780 lei reprezentând contravaloarea reactualizată a investiţiilor cu 14.857.631 lei cheltuieli de judecată.
S-a recunoscut reclamantei dreptul de retenţie asupra spaţiului în litigiu până la achitarea sumei mai sus menţionate.
Intimata a fost obligată la 14.953.815 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel s-a reţinut din noua expertiză efectuată că investiţiile au o valoare reactualizată doar în sumă de 204.065.780 lei,
Părţile au declarat recurs împotriva deciziei.
S.C. L. SRL Iaşi critică Decizia invocând dispoziţiile art. 304 pct. 5 C. proc. civ. în dezvoltarea recursului arată că:
- Expertiza efectuată în apel a stabilit o valoare eronată a investiţiilor.
- Dispoziţia instanţei de încuviinţare a unei noi expertize, motivată de faptul că prima a fost dispusă şi efectuată la o instanţă necompetentă s-a făcut cu încălcarea prevederilor art. 160 C. proc. civ. tribunalul respingând cererea pentru efectuarea unei noi expertize.
Prin expertiza efectuată au fost prejudiciaţi cu aproximativ 180.000.000 lei, nu s-a ţinut seama de concluziile expertului consultant în sensul că investiţiile au o valoare de 380.000.000 lei.
Faţă de concluziile contradictorii ale celor două expertize se impunea, pentru că s-a solicitat, admiterea şi efectuarea unei noi expertize, respingându-le cererea sub acest aspect li s-a încălcat dreptul la apărare.
Recursul a fost respins pentru următoarele motive:
Potrivit dispoziţiilor art. 160 C. proc. civ. în cazul declarării necompetenţei, dovezile administrate rămân câştigate judecăţii, instanţa competentă va dispune refacerea lor doar pentru motive temeinice.
Din actele dosarului rezultă că pârâta a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză efectuat iniţial şi a precizat că nu este de acord cu concluziile expertului. În această situaţie pentru că expertiza s-a efectuat în faţa unei instanţe necompetente material, având în vedere şi apărările din apel, corect instanţa ţinând seama tocmai dispoziţiilor art. 160 C. proc. civ. a dispus efectuarea unei noi expertize nefiind ţinută de aprecierile tribunalului pe acest aspect recurenta critică această expertiză fără a preciza în recurs eventualele dispoziţii legale ce ar fi încălcate.
Faptul că s-a ajuns la stabilirea unui alt cuantum al investiţiilor atât timp cât, aşa cum s-a arătat nu se indică dispoziţiile legale încălcate sau ignorate, nu demonstrează că valoarea stabilită pentru acestea este eronată, având în vedere că perioada de folosinţă a fost alta şi pe cale de consecinţă şi uzura şi preţurile. Concluziile consilierului tehnic nu puteau fi avute în vedere de instanţă, deoarece nu se încadrează în dispoziţiile legale aplicabile lucrărilor în cauză, astfel cum rezultă din răspunsul la obiecţiunile formulate de intimată.
Faţă de cele mai sus arătate, corect instanţa de apel a considerat că nu se impune în cauză efectuarea unei noi expertize, fără a fi încălcat prin acesta intimatei dreptul la apărare, proba respectivă nu mai era necesară şi utilă pentru soluţionarea apelului.
S.A. IAŞI a declarat recurs împotriva deciziei invocând dispoziţiile art. 304 pct. 10 C. proc. civ.
În dezvoltarea recursului se critică Decizia arătându-se că din valoarea stabilită a investiţiilor, trebuia dedusă amortizarea la momentul expirării contractului de închiriere.
Nu s-a avut în vedere că în cauză a operat prescripţia dreptului material la acţiune privind contravaloarea lucrărilor efectuate de reclamantă.
Recursul a fost respins pentru următoarele motive:
În motivele de apel aspectele privind contravaloarea amortizării investiţiilor nu a format motiv de critică, iar apelanta (recurentă) pe acest aspect nici măcar nu a făcut obiecţiuni la raportul de expertiză. În această situaţie nu se poate primi critica din recurs privind ignorarea de către instanţa de apel a dispoziţiilor Legii nr. 15/1994 privitoare la amortizarea capitalului imobilizat.
Şi critica cu privire la prescripţie este nefondată. Instanţele au reţinut corect că dreptul material la acţiune nu este prescris deoarece reclamanta continuă să deţină imobilul la care a făcut investiţiile, contravaloarea lor nu se poate stabili corect decât la încetarea locaţiunii, atunci se naşte dreptul material la acţiune, prin contractul de asociere el nu s-a stins.
Pentru motivele arătate s-au respins ca nefondate recursurile, reţinându-se legalitatea şi temeinicia deciziei recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de reclamanta S.C. L. SRL Iaşi şi de pârâta S.A. Iaşi împotriva deciziei nr. 6 din 29 ianuarie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi 19 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4493/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4502/2003. Comercial → |
|---|
