ICCJ. Decizia nr. 4490/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4490/2003
Dosar nr. 1486/2002
Şedinţa publică din 19 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea introductivă, reclamanta S.C. L.M. S.A. Constanţa a chemat în judecată pe pârâta D.G.F.P. Constanţa, solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa, să dispună obligarea acesteia la plata sumei de 317.719.896 lei, reprezentând pierderi suferite de societatea sa, ca urmare a sistării aprovizionării cu formulare tipizate cu regim special începând cu 1 noiembrie 1999, şi până la 1 aprilie 2000, în vederea valorificării, încălcându-se dispoziţiile art. 4 lit. a) din contractul nr. 4295 din 1 aprilie 1998 intervenit între părţi şi la 500.000 lei, daune morale suferite de reclamantă, ca urmare a acţionării sale în judecată de pârâtă, care a cerut fără nici o avizare prealabilă, rezilierea contractului menţionat, acţiune respinsă ca nefondată prin sentinţa civilă nr. 1190/2000, a Tribunalului Constanţa, sentinţă rămasă definitivă şi irevocabilă prin Decizia civilă nr. 1042 din 14 decembrie 2000 a Curţii de Apel Constanţa.
Tribunalul Constanţa, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 1113 din 4 mai 2001 a respins acţiunea reclamantei ca nefondată, reţinând în esenţă că, faţă de dispoziţiile art. 1169 C. civ. şi art. 46 C. com. nu a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre suma pretinsă şi pierderile suferite.
Curtea de Apel Constanţa, secţia comercială, prin Decizia civilă nr. 17 din 28 februarie 2002 şi încheierea nr. 43 din 25 aprilie 2002 de rectificare a acesteia, a respins ca nefondată cererea intimatei pârâte D.G.F.P. Constanţa, privind obiecţiunile formulate la raportul de expertiză.
A admis apelul reclamantei declarat împotriva hotărârii instanţei de fond, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei S.C. L.M. S.A. Constanţa şi a obligat pârâta D.G.F.P. Constanţa la plata sumei de 411.954.464 lei contravaloare daune.
A respins, ca nefondat, capătul de cerere privitor la daune morale.
A fost obligată intimata la 18.025.000 lei cheltuieli de judecată.
A respins excepţia tardivităţii cererii.
Împotriva deciziei civile nr. 17 din 28 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa pârâta D.G.F.P. Constanţa a declarat recurs în temeiul art. 304 pct. 3 şi 10 C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând în concluzie admiterea recursului, casarea deciziei şi trimiterea cauzei spre rejudecare.
În criticile formulate recurenta pârâtă susţine în esenţă că:
- acţiunea dedusă judecăţii a fost soluţionată atât la fond, cât şi în apel de instanţe necompetente material, având vedere că este o acţiune civilă în raport de obiectul său şi nu comercială, în opinia sa competenţa aparţinând secţiei civile nu secţiei comerciale.
- instanţa nu s-a pronunţat asupra unui mijloc de apărare sau a dovezilor administrate în cauză, care erau hotărâtoare în dezlegarea pricinii, respectiv asupra înscrisurilor ataşate la obiecţiunile formulate la raportul de expertiză efectuat în cauză.
- în ceea ce priveşte acordarea de daune materiale, instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, expertul depăşindu-şi atribuţiile, actualizând valoarea acestora până în decembrie 2001, în condiţiile în care lucrarea s-a depus la instanţă la 11 noiembrie 2001.
Recursul nu este fondat.
Curtea analizând Decizia recurată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele şi lucrările dosarului constată că acestea nu sunt de natură să conducă la casarea hotărârii, în speţă nefiind întrunită nici una din situaţiile prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel, instanţa a reţinut în mod corect situaţia de fapt, în sensul că la baza raporturilor dintre părţi a stat contractul de distribuţie a formularelor tipizate cu regim special nr. 4295 din 1 aprilie 1995, cu valabilitate până la 1 aprilie 2000, prin care pârâta s-a obligat să livreze en-gros formulare tipizate ce urmau a fi distribuite de reclamantă prin unităţile sale către diverşi agenţi economici, că D.G.F.P. Constanţa a sistat livrarea acestora fără vreo motivaţie, odată cu promovarea acţiunii în justiţie la 13 noiembrie 1999, prin care a solicitat rezilierea contractului menţionat, acţiune care a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1190 din 20 aprilie 2000, că reclamanta ca urmare a sistării livrării imprimatelor cu regim special în perioada decembrie 1999 – 31 martie 2000 a înregistrat pierderi, datorate culpei intimatei, operând răspunderea contractuală.
Prima critică a recurentei, care invocă excepţia necompetenţei materiale a instanţelor este nefondată, având în vedere obiectul cauzei dedus judecăţii, cât şi calitatea părţilor în proces, litigiul fiind de natură comercială în raport de dispoziţiile art. 2 şi art. 8 C. proc. civ.
Şi a doua critică a recurentei pârâte prin care susţine că instanţa de apel nu s-a pronunţat asupra mijloacelor sale de apărare, a probelor administrate în cauză nu poate fi reţinută în condiţiile în care Curtea de Apel Constanţa a respins în mod expres cererea privind obiecţiunile formulate de aceasta la raportul de expertiză, apreciind în mod corect că probele administrate în cauză coroborate cu datele din raportul de expertiză contabilă, sunt edificatoare pentru soluţionarea cauzei.
De altfel şi ultima critică a recurentei este neîntemeiată, raportată la acţiunea introductivă prin care reclamanta a solicitat daune evaluate la 317.718.896 lei, reprezentând pierderile suferite, majorate cu indicele de inflaţie până la 31 decembrie 2000, şi reţinând că suma la care a fost obligată pârâta (411.954.464 lei) este suma reală stabilită de expert, reactualizată fără luna decembrie 2001.
Aşa fiind, cum hotărârea instanţei de apel este temeinică şi legală, Curtea urmează să respingă recursul pârâtei ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta D.G.F.P. Constanţa împotriva deciziei nr. 17 din 28 februarie 2002 a Curţii de Apel Constanţa, secţia comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 19 noiembrie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 449/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4493/2003. Comercial → |
|---|
