ICCJ. Decizia nr. 4588/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4588/2003
Dosar nr. 2339/2002
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 7244 din 20 septembrie 1999 la Tribunalul Bacău, reclamanta S.C. I. S.A. Braşov a chemat în judecată S.C. C. S.A. Borzeşti pentru plata sumei de 49.626.306 lei contravaloare lucrări executate în anul 1997 şi 593.441.118 lei penalităţi de întârziere.
Prin sentinţa civilă nr. 690 din 13 octombrie 1999 a Tribunalului Bacău a fost admisă acţiunea astfel cum a fost formulată.
Apelul declarat de pârâtă împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia nr. 247 din 25 aprilie 2000 a Curţii de Apel Bacău pronunţată în dosarul nr. 1121/2000.
Prin Decizia civilă nr. 4564 din 11 iulie 2001 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia comercială, a fost admis recursul pârâtei-apelante casându-se Decizia din apel şi trimiţându-se cauza aceleiaşi instanţe pentru rejudecarea apelului.
Instanţa de recurs a reţinut că nu a fost elucidată problema compensărilor invocată în cauză, impunându-se efectuarea unei expertize contabile pentru o corectă stabilire a situaţiei de fapt.
În rejudecarea apelului, instanţa a dispus efectuarea unei expertize contabile şi a unei contraexpertize.
În raport de probele administrate, Curtea de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ, prin Decizia nr. 34 din 7 august 2002 a admis apelul pârâtei şi a schimbat în parte sentinţa, în sensul obligării pârâtei la plata sumei de 71.372.379 lei, penalităţi de întârziere în plata preţului, în loc de 593.441.118 lei şi la plata sumei de 8.549.921 lei, cheltuieli de judecată.
În pronunţarea acestei hotărâri, instanţa a reţinut că plata lucrărilor executate a fost achitată prin compensare în lanţ, aşa cum rezultă din procesul verbal nr. 1335/1996.
Reclamanta este îndreptăţită numai la penalităţi de întârziere în plata facturilor, penalităţi ce însumează 71.372.379 lei.
Împotriva acestei ultime hotărâri, reclamanta a declarat recurs, în temeiul art. 304 pct. 9 şi 10C. proc. civ. susţinând că greşit instanţa de apel a reţinut compensarea ca mod de stingere a creanţei, întrucât procesul verbal de compensare nr. 1336 din 8 noiembrie 1996 a fost anulat, astfel cum rezultă chiar din adresa pârâtei S.C. C. S.A., nr. 786 din 27 martie 1998.
Ca urmare, acţiunea trebuia admisă integral pentru 49.626.306 lei preţ pretenţii şi 522.068.739 lei, penalităţi de întârziere.
Recursul este nefondat şi urmează să fie respins întrucât:
În cauză a operat compensarea ca mod de stingere a obligaţiilor de plată ce revenea pârâtei, beneficiară a lucrărilor executate de reclamantă.
Compensarea a operat ca mod de stingere a datoriilor între patru societăţi comerciale, la nivelul sumei de 49.626.806 lei, conform procesului verbal nr.1335 din 8 noiembrie 1996, la iniţiativa S.C. C. A.D.T.S.A. Hunedoara.
Conform actului de compensare prin creanţa în litigiu, reclamanta a stins un debit datorat S.C. C. A.D.T.S.A. Hunedoara.
Susţinerea recurentei în sensul că compensarea a fost anulată, aşa cum a solicitat pârâta S.C. C. S.A. Borzeşti, cu adresa nr. 786 din 27 martie 1998 este de respins.
Anularea compensării trebuia să fie convenită de toate părţile cuprinse în procesul verbal nr. 1335 din 8 noiembrie 1996. Or, nu a existat consimţământul anulării acestei operaţiuni, astfel că adresa pârâtei, din 27 martie 1998, după cca. 5 luni, este lipsită de orice efecte asupra plăţilor efectuate.
De altfel, această adresă era motivată de nerealizarea unei alte compensări, distinctă de cea în cauză cu 11 participanţi, ce privea un alt proces verbal, nr. 1336 din 8 noiembrie 1996.
Ca urmare, soluţia pronunţată este temeinică şi legală, situaţia efectuării plăţilor fiind reţinută conform cu expertizele contabile efectuate în faza rejudecăreii apelului, astfel că recursul urmează să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. I. S.A. Braşov împotriva deciziei nr. 34 din 7 august 2002 a Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi contencios administrativ ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4587/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4589/2003. Comercial → |
|---|
