ICCJ. Decizia nr. 4589/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4589/2003
Dosar nr. 2351/2002
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 20 mai 1999, reclamanta S.C. S. S.A. Sighişoara a chemat în judecată pe pârâtul K.H.J.E. pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să se constate nulitatea convenţiei încheiată la 15 martie 1999, prin care pârâtul se obliga să nu participe la licitaţia F.P.S. din 17 martie 1991 privind vânzarea acţiunilor, iar reclamanta se obliga să-i vândă 50% părţi sociale pe care le deţine la S.C. T. SRL şi active ale societăţii.
Pârâtul a formulat o cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 105.000 DM despăgubiri pentru neîndeplinirea la termen a obligaţiilor din convenţia din 15 martie 1999.
Prin sentinţa civilă nr. 41 din 9 februarie 2001, Tribunalul Mureş a admis acţiunea reclamantei, a constatat nulitatea convenţiei părţilor din 15 martie 1999 respingând acţiunea reconvenţională a pârâtului, cu cheltuieli de judecată în sarcina sa în sumă de 103.000 lei.
Curtea de Apel Târgu-Mureş, prin Decizia civilă nr. 53 din 8 iulie 2002, a respins apelul pârâtului ca nefondat.
Împotriva acestei soluţii pârâtul a declarat recurs, solicitând, în esenţă, respingerea acţiunii reclamantei şi admiterea cererii sale reconvenţionale de obligare a reclamantei la plata despăgubirilor în sumă de 105.000 DM, întrucât nu şi-a îndeplinit la termen obligaţiile din convenţia nr. 326 din 15 martie 1999.
Recursul pârâtului este nefondat pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Din examinarea actelor aflate la dosarul cauzei în raport de susţinerile pe care pârâtul le reiterează prin recursul de faţă, se constată că acestea nu întrunesc condiţiile art. 304 C. proc. civ. pentru a conduce la casarea hotărârii ce se atacă.
În speţă, părţile au convenit la 15 martie 1999, ca reclamanta (să facă) să vândă pârâtului părţile sociale deţinute la S.C. T. SRL (cota 50%) împreună cu hala parter, iar pârâtul (să nu facă) să nu participe la privatizarea reclamantei din 17 martieşi 31 martie 1999, iar în cazul în care Asociaţia Salariaţilor nu dobândea pachetul de acţiuni vândute de F.P.S. să se renegocieze înţelegerea.
Cu alte cuvinte, părţile au încheiat o convenţie prin care reclamanta şi-a luat o obligaţie de a face iar pârâtul una de a nu face, cu condiţia ca Asociaţia Salariaţilor S.C. S. S.A. să dobândească pachetul de acţiuni pus în vânzare de F.P.S.
Este de reţinut că, această convenţie nu cuprinde obligaţia terţului (asociaţia de salariaţi) la licitaţie şi nici obligaţia reclamantei de a asigura participarea acestei asociaţii la vânzarea acţiunilor.
În consecinţă, corect instanţele au făcut aplicaţiunea dispoziţiilor art. 1004 C. civ. şi art. 1008 C. civ., întrucât prin convenţie s-a condiţionat îndeplinirea obligaţiilor fiecăreia din părţi de conduita viitoare şi incertă a unui terţ, dispunându-se anularea acestei convenţii datorită nulităţii clauzei condiţionale.
Cum convenţia este nulă şi nu poate produce efecte juridice, pretenţiile pârâtului din cererea sa reconvenţională au fost corect respinse de instanţe.
Astfel că, recursul pârâtului se priveşte ca nefondat şi va fi respins ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâtul K.J.H.E. împotriva deciziei nr. 53 din 8 iulie 2002 a Curţii de Apel Târgu-Mureş, secţia comercială şi contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 25 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4588/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4591/2003. Comercial → |
|---|
