ICCJ. Decizia nr. 4625/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4625/2003
Dosar nr. 3764/2001
Şedinţa publică din26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta Asociaţia de proprietari Arad a solicitat în contradictoriu cu S.C. D. S.A. Târgu-Mureş ca prin hotărârea ce se va pronunţa pârâta să fie obligată să încheie contracte de furnizare a gazelor naturale sub sancţiunea unor daune cominatorii, cu motivarea că, deşi a obţinut toate avizele pentru reţeaua de gaze şi branşament şi s-au efectuat lucrările pe cheltuiala asociaţiei, pârâta a refuzat să încheie contractul de furnizare a gazelor pe motivul că nu s-a obţinut acordul proprietarului conductei de gaze.
Pârâta prin întâmpinare a solicitat respingerea acţiunii şi a chemat în garanţie Asociaţia de proprietari Arad, pentru ca ipoteza în care va fi considerată căzută în pretenţii să fie obligată chemata în garanţie la plata despăgubirilor şi a cheltuielilor de judecată.
Tribunalul Arad prin sentinţa nr. 1137 din 27 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acţiunea şi cererea de chemare în garanţie. Sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel Timişoara care prin Decizia nr. 175 din 25 februarie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Din analiza criticilor aduse sentinţei în raport de actele dosarului, instanţa de apel a reţinut că branşarea reţelei executate de reclamantă urma să se realizeze în reţeaua proprietate a chematei în garanţie şi că lipsa unei dispoziţii exprese în OG nr. 60/2000 cu privire la acordul proprietarului nu prezintă nici o relevanţă întrucât aceasta este afirmat cu valoare de principiu de dispoziţiile art. 480 şiart. 481 C. civ.
Cât priveşte despăgubirile la care chemata în garanţie, proprietară a reţelei, este îndreptăţită pentru acceptarea branşării, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a iniţiat vreun demers pentru stabilirea cuantumului acestora aşa încât şi sub acest aspect apelul declarat de reclamantă a fost socotit ca neîntemeiat.
Împotriva deciziei pronunţată în apel a declarat recurs, Asociaţia Proprietarilor din Arad, neargumentat în drept potrivit art. 304 alin. (1)-(10) C. proc. civ.
În esenţă, recurenta a susţinut că Decizia instanţei de apel este netemeinică pentru că pârâta nu are nici un temei legal să-i refuze racordarea cu atât mai mult cu cât, din punct de vedere tehnic, instalaţia a fost avizată şi recepţionată chiar de pârâtă.
A mai susţinut că intervenienta nu şi-a demonstrat nici un interes care să-i justifice cererea, susţinere care se bazează pe lipsa raporturilor juridice dintre pârâtă şi intervenientă.
Recurenta a considerat că deşi instalaţiile s-au efectuat cu fonduri care aparţineau persoanelor fizice sau juridice, instalaţiile astfel realizate devin proprietate publică.
Pe baza acestui argument recurenta a considerat că cei care au contribuit cu fonduri nu pot dispune în orice moment de instalaţiile respective.
Pentru motivele invocate, recurenta a solicitat, în fond, admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Intimata, Asociaţia Proprietarilor din Arad, chemata în garanţie prin întâmpinare a precizat că, preşedintele asociaţiei reclamante şi încă trei familii au plătit partea de contribuţie pentru branşare şi că în prezent beneficiază de furnizarea de gaze.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
1. Din nici un act al dosarului nu rezultă că acţiunea a fost promovată de reprezentantul legal al Asociaţiei proprietarilor.
2. Dacă se trece peste acest aspect pe care intimatele le-au prezentat indirect şi nu pe calea unei excepţii, este de reţinut că recurenta face vorbire în criticile sale despre ointervenientă carenu şi-a justificat un interes în proces.
Din nici o lucrare a dosarului nu rezultă că a fost formulată şi soluţionată o astfel de cerere, litigiul purtând între reclamantă, pârâtă şi chemata în garanţie.
3. În ce priveşte criticile pe fond, recurenta face trimitere la motivele de apel deşi procedural, recursul se motivează în conformitate cu art. 303 şiart. 304 alin. (1)-(10) C. proc. civ. prin argumentarea separată în fapt şi în drept al fiecărui motiv.
4. Refuzul pârâtei privind branşarea este întemeiat câtă vreme instalaţia construită pe cheltuiala chematei în garanţie este proprietara acesteia şi nu a pârâtei D.N. Arad, care este doar întreţinătorul de sistem.
În acest context trimiterea la HG nr. 942/1995 [art. 32 alin. (1) şi (2)] cât şi la art. 480 şi art. 481 C. proc. civ. a fost corect făcută de instanţele care au soluţionat cauza întrucât nimeni nu poate fi silit a ceda proprietatea, afară numai pentru cauză de utilitate publică şi primind o dreaptă şi prealabilă despăgubire.
Aşadar, preluarea din punct de vedere tehnic a branşamentului de către pârâtă nu o pune în situaţia de a încheia contractul de furnizare fără ca proprietarul să primească o justă despăgubire.
În fine, din susţinerile pârâtei şi ale chematei în garanţie rezultă că pentru persoanele care au achitat sumele cuvenite pentru branşare s-a procedat la furnizarea de gaz metan.
În consecinţă, întrucât nu sunt motive de netemeinicie şi nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 alin. (7)-(10) C. proc. civ., recursul va fi respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Asociaţia de Proprietari Arad împotriva deciziei nr. 175 A din 26 februarie 2001 a Curţii de Apel Timişoara, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4622/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4626/2003. Comercial → |
|---|
