ICCJ. Decizia nr. 4633/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4633/2003
Dosar nr. 9074/2001
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 4 iulie 2000 reclamantul Consiliul Local al muncipiului Bucureşti prin mandatar S.C. F. S.A. Bucureştia chemat în judecată pe intimata pârâta S.C. S. S.A. Bucureşti pentru care prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 71.897.587 lei cutitlu de chirie restantă pentruperioada septembrie 1999 – mai 2000 şi suma de 71.897.587 lei cu titlu de penalităţi de întârziere, precum şi evacuarea pârâtei din spaţiul situat în Bucureşti.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială,prin sentinţa civilă nr. 440 din 23 ianuarie 2001a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei şi în consecinţăs-a respins ca fiind introdusă de opersoană fără calitate procesuală activă, acţiunea.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a pretins pârâtei plata chiriei pentru perioada septembrie 1999 – mai 2000 când nu mai avea calitatea de chiriaş aceasta încetând prin rămânerea definitivă a sentinţei civile nr. 3396 din 31 martie 1997 a Judecătoriei sectorului II când i-a fost recunoscutăpârâtei calitatea de administrator al spaţiului.
Apelul declarat de reclamant împotriva acestei hotărâri a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială,prin Decizia nr. 1252 din 21 septembrie 2001.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal şi motivat reclamantul Consiliul Local al Municipiului Bucureşti prin mandatar S.C. F. S.A. Bucureşti criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, sub forma criticilor în recurs aceleaşi motive din apel în sensul că sentinţa civilă nr. 3396/1997 a Judecătoriei sector 2a fost dată în contradictoriu cu Consiliul Local sector 2 şi nu cu Consiliul Local al Municipiului Bucureşti care este singurul organ abilitat să administreze domeniul public şi privat al statului conform art. 63 lit. h) ori Legea nr. 69/1991 şi că S.C. S. S.A. nu a făcut dovada punerii în aplicare a hotărârii susmenţionate, astfel că ambele instanţeau considerat greşit că S.C. F. S.A. nu avea calitate procesuală activă în această cauză.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 8 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, modificareadeciziei atacate, şi pe fond admiterea acţiunii.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că ambele instanţe în mod corect au apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, stabilind în mod judicios raporturile juridice dintre părţi, pronunţând hotărâri temeinicie şi legale care nu pot fi reformate prin recursul declarat de reclamantă.
Astfel, instanţele au soluţionat corect excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei în sensul respingerii acţiunii ca fiind introdusă de o persoană fără calitate procesualăactivă, având în vedere sentinţa civilănr. 3396 din 31 martie 1997 a Judecătoriei sector IIprin care s-a admis acţiunea S.C. S. S.A. şi s-a constatat că este titulara dreptului de administrare asupra a 2.708 mp teren situat în Bucureşti şi a construcţiei existente pe acesta, hotărâre care a rămas definitivă şi irevocabilă.
Aşa fiind, deşi între părţi a existat contractul de închiriere nr. 1218 din 24 octombrie 1973 acesta a încetat să-şi mai producă efectele în momentul rămânerii definitive a hotărâriisusmenţionate prin pronunţarea deciziei nr. 894/1999 a Curţii de Apel Bucureşti.
Cum reclamanta a solicitat plata chiriei pentru perioada 1999 – 2000, deşi pentru această perioadă pârâta nu mai avea calitatea de pârâtă iar reclamanta nu mai avea legitimarea procesuală activă, astfel, conform art. 973 C. proc. civ. contractul nemaifiind în fiinţă, acesta nu-şi mai produce efectele.
Motivele invocate de recurentă că sentinţa civilă nr. 3396/1997 s-a dat în contradictoriu cu Consiliul Local sector 2 şi nu cu Consiliul General al Municipiului Bucureşti şi că intimata – pârâtă nu a făcut dovada punerii în aplicarea acestei hotărâri, au fost în mod corect soluţionate de instanţa de apel.
În consecinţă, pentru cele ce preced, recursul declarat de reclamantă va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Consiliul Local al Municipiului Bucureşti prin mandatar S.C. F. S.A. Bucureştiîmpotriva deciziei nr. 1252 din 21 septembire 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4627/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4634/2003. Comercial → |
|---|
