ICCJ. Decizia nr. 4626/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4626/2003
Dosar nr. 4023/2001
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 24 iulie 2000 reclamanta S.N.P. P. S.A. Bucureşti, sucursala P. Suceava, a chemat în judecată pe pârâtele S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., agenţia teritorială Iaşi, sucursala P. Ploieşti şi sucursala A. Piteşti, solicitând, ca prin hotărârea ce se va pronunţa, în baza probelor ce se vor administra, să se dispună obligarea pârâtei în culpă la plata sumei de 11.953.690 lei cu titlu de daune şi 1.001.295 lei cheltuieli de judecată.
Tribunalul Prahova, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa nr. 1100 din 28 septembrie 2000 respinge excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe invocată de pârâta S.N.T.F. M. C.F.R.M. S.A., agenţia teritorială Iaşi.
Admite, în parte, acţiunea în daune şi obligă pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., agenţia teritorială Iaşi, să plătească reclamantei suma de 11.953.690 lei şi 1.031.295 lei cheltuieli de judecată. Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A. agenţia teritorială Iaşi, este vinovată de producerea prejudiciului în calitate de cărăuş feroviar, deoarece a primit mijlocul de transport fără obiecţiuni, deci apt din punct de vedere tehnic şi comercial, transportatorul răspunzând de integritatea mărfii de la primire până la destinaţie conform art. 82 pct. 1 şi art. 83 pct. 3 din RT – CFR.
Cu privire la excepţia necompetenţei teritoriale s-a reţinut că în cauză sunt aplicabile prevederile art. 10 pct. 4 C. proc. civ. care reglementează competenţa teritorială alternativă.
Apelul declarat împotriva acestei hotărâri de pârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., agenţia teritorială Iaşi, a fost respins, ca nefondat, de Curtea de Apel Ploieşti, secţia de contencios administrativ şi comercial, prin Decizia 292 din 14 martie 2001.
Împotriva hotărârii instanţei de apel a declarat recurs în termen legal, motivat şi timbratpârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Marfă Iaşi, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, sub forma criticilor în recurs, motivele din apel, în sensul că se impunea admiterea excepţiei de declinarea competenţei în favoarea Tribunalului Iaşi deoarece reclamanta şi celelalte două pârâte fac parte din structura S.N.P. P. S.A. Bucureşti, iar în al doilea rând hotărârea este netemeinică şi nelegală întrucât se bazează pe o eroare gravă de fapt atât în ceea ce priveşte stabilirea răspunderii cât şi în ce priveşte valoarea daunei suportată de reclamantă fiind în sumă de 3.364.599 lei şi nu de 11.953.690 lei, deoarece cererea pentru suma de 8.420.041 lei (TVA, accize, taxe drum) este nejustificată întrucât furnizoarea nu a încasat de la reclamantă această sumă, iar reclamanta nu face dovada că a achitat aceste taxe direct la bugetul statului.
În consecinţă, recurenta, în temeiul art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat în scris, desfiinţarea ambelor hotărâri şi dacă se trece peste excepţia privind necompetenţa teritorială, în fond, solicită respingerea acţiunii reclamantei faţă de calea ferată.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţele de apel şi de fond au stabilit în mod judicios raporturile juridice dintre părţi şi au apreciat în mod corect actul juridic dedus judecăţii printr-o integrală analiză a probatoriilor administrate în cauză pronunţând hotărâri care nu pot fi reformate prin recursul declarat de pârâtă.
Astfel, instanţele au soluţionat corect excepţia de necompetenţă materială în sensul respingerii acesteia dând eficienţă juridică în cauză dispoziţiile art. 9 şi art. 10 alin. (4) C. proc. civ. raportat la art. 425 C. com, în sensul că competenţa teritorială este alternativă şi vizează toate pârâtele în momentul intentării acţiunii, reclamanta, având latitudinea de a se adresa uneia dintre instanţele competente să soluţioneze litigiul.
De asemenea, nici cea de a doua critică nu este întemeiată întrucât instanţele au stabilit corect contravaloarea cantităţii de 1.050 kg. benzină lipsă la destinaţie la suma de 11.953.690 lei conform art. 85.2 din R.T. CFR, după preţul curent care include şi taxele care se plătesc bugetului de stat (accize + TVA şi taxa de drum), nefiind necesară dovada achitării lor, întrucât sunt încasate prin efectul legii de către bugetul de stat.
Din Regulamentul de transport C.F.R.aprobat prin OG nr. 41/1997 nu rezultă altă modalitate de plată care ar fi de natură să exonereze pe cărăuş de plata tuturor elementelor ce compun preţul curent legal al produselor constatate lipsă pe timpul transportului.
În consecinţă, pentru cele ce preced, recursul pârâtei va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat depârâta S.N.T.F.M. C.F.R. M. S.A., sucursala Marfă Iaşi, împotriva deciziei nr. 292 din14 martie 2001 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia contencios administrativ şi comercial.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4625/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4627/2003. Comercial → |
|---|
