ICCJ. Decizia nr. 4641/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4641/2003
Dosar nr. 1020/2002
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asupra recursului de faţă:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 15 iulie 1999 reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. MARFĂ Craiova a chemat în judecată pe pârâtele C.N.L.E.M. Berbeşti pentru ca prin hotărârea ce se va pronunţa să fie obligată la plata sumei de 517.516.397 lei cu titlu de chirie şi penalităţi de întârziere.
Tribunalul Vâlcea prin sentinţa civilă nr. 653 C din 21 octombrie 1999 a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pe pârâta E.M. Berbeşti la plata sumei de 465.163.674 lei cu titlu de chirie şi suma de 52.352.723 lei cu titlu de penalităţi de întârziere plus suma de 14.978.360 lei cheltuieli de judecată. A respins acţiunea faţă de pârâta C.N.L. Oltenia.
Pentru a pronunţa această hotărâre instanţa de fond a reţinut că reclamanta a închiriat pârâtei E.M. Berbeşti, trei locomotive cu o chirie lunară de 966.100 lei/zi care nu a fost achitată la termen, astfel că pârâta datorează suma de 465.163.674 lei recunoscută la data de 2 octombrie 1998, conform procesului verbal din dosar. Totodată pârâta datorează şi penalităţile de întârziere solicitate în baza clauzei penale inserate în convenţia părţilor. S-a mai arătat că C.N.L. OLTENIA nefiind parte contractantă nu i se poate antrena răspunderea.
Apelul declarat de pârâta C.N. Oltenia în numele exploatării Berbeşti împotriva acestei hotărâri a fost admis de Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, care, prin Decizia nr. 189 AC din 10 aprilie 2000, schimbă, în parte, sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea şi faţă de E.M. Berbeşti.
Menţine în rest sentinţa.
Prin Decizia nr. 3278 din 29 mai 2001 Curtea Supremă de Justiţie, secţia comercială, admite recursul declarat de reclamantă, casează Decizia atacată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de apel.
Curtea de Apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ, judecând în fond după casare prin Decizia 591 AC din 17 decembrie 2001 admite apelul declarat de pârâta C.N.L. Oltenia, schimbă în parte, sentinţa în sensul că respinge acţiunea şi faţă de pârâta E.M. Berbeşti. Menţine în rest sentinţa.
Împotriva acestei ultime hotărâri a declarat recurs, în termen legal, motivat şi timbrat reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă, sucursala C.F.R. Marfă Craiova, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând, în esenţă că instanţa consideră, în mod greşit, că lipsa unui contract pentru anul 1998 duce la lipsa dreptului reclamantei de a solicita penalităţile de întârziere în achitarea chiriei pentru locomotivele închiriate. Recurenta consideră că operează tacita relocaţiune pentru contractul de închiriere din 1997 în 1998 pentru toate clauzele contractuale şi nu în mod selectiv, întrucât pârâta a achitat cu întârziere chiria pentru anul 1998, astfel că, plătind chiria, pârâta recunoaşte implicit că toate clauzele contractului operează şi pentru anul 1998.
În consecinţă, în temeiul art. 304 pct. 8, 9 şi 10 C. proc. civ. solicită admiterea recursului, aşa cum a fost formulat şi motivat, casarea deciziei atacate şi obligarea pârâtei şi la plata penalităţilor de întârziere.
Recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Din examinarea actelor de la dosar prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente cauzei rezultă că instanţa de apel în mod corect a apreciat actul juridic dedus judecăţii şi probatoriile administrate în cauză, pronunţând o hotărâre temeinică şi legală care nu poate fi reformată prin recursul declarat de reclamantă.
Susţinerea recurentei că a operat tacita relocaţiune a contractului încheiat în anul 1997 şi pe 1998, este neîntemeiată întrucât, contractul nr. 2 şi nr. 2a din 4 februarie 1997, încheiat între reclamantă şi sucursala minieră Berbeşti este nul, întrucât, aşa cum în mod corect au reţinut instanţele de judecată, aceasta din urmă neavând capacitate de exerciţiu, nu-şi poate asuma, în mod valabil, drepturi şi obligaţii prin acte juridice.
Astfel fiind, critica recurentei că în mod greşit instanţa de apel nu i-a acordat penalităţile de întârziere solicitate pe tacita relocaţiune, este neîntemeiată, întrucât tacita relocaţiune nu poate opera pentru un contract nul de drept – devenind neoperantă obligaţia privind plata penalităţilor de întârziere asumate prin clauza penală dintr-un contract nul.
Pentru cele ce preced, Curtea, în temeiul art. 312 C. proc. civ., Curtea, va respinge, ca nefondat recursul declarat de reclamantă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta S.N.T.F.M. C.F.R. Marfă S.A., sucursala C.F.R. Marfă Craiova, împotriva deciziei nr. 591 A-C din 17 decembrie 2001 a Curţii de apel Piteşti, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţata în şedinţă publică, astăzi26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4640/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 4644/2003. Comercial → |
|---|
