ICCJ. Decizia nr. 4638/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 4638/2003
Dosar nr. 959/2002
Şedinţa publică din 26 noiembrie 2003
Asuprarecursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 19 iulie 1999 reclamanta R.A.D.E.T. Bucureşti a chemat în judecată pe pârâta S.C. I.B. S.A. Bucureşti pentru a fi obligată la plata sumei de 636.173.677 lei reprezentând consum energie termică neachitat, plus 946.492.528 lei majorări de întârziere, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a susţinut că în baza contractuluidintre părţi a livrat pârâtei energie termică în intervalul iulie – decembrie 1996 dar facturile emise pentru încasarea preţului nu au fost achitate, calculându-se şi majorările de întârziere prevăzute în contract.
Prin sentinţa civilă nr. 2744 din 28 aprilie 2000 Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, a admis în parte cererea reclamantei R.A.D.E.T. Bucureşti iar pârâta S.C. I.B. S.A. Bucureşti a fost obligată să plătească suma de 116.665.908 lei reprezentând contravaloarea energiei termice neachitate, plus 14.041.662 lei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta iar prin Decizia nr. 1425 din 30 noiembrie 2001 Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, a admis apelul, a schimbat în parte hotărârea tribunalului, iar în fond a admis în parte acţiunea, societatea comercială pârâtă fiind obligatăsă plătească suma de 418.324.839 lei cu titlu de contravaloare energie termică neachitată, plus 594.695.805 lei majorări de întârziere şi 18.395.206 lei cheltuieli de judecată.
Totodată, intimata a fost obligată la plata sumei de 24.222.603 lei cheltuieli de judecată în apel.
Pentru a pronunţa aceastăsoluţie, curtea de apel a avut în vedere concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză, precum şi prevederile clauzei penale cuprinse în art. 10 din contract.
Cu actul înregistrat la 5 martie 2002 societatea comercială pârâtă a formulat recurs împotriva acestei decizii susţinând următoarele:
- hotărârea instanţei de apel a fost pronunţată cu aplicarea greşită a legii, conform art. 304 pct. 9 C. proc. civ., în sensul că penalităţile de întârziere acordate au depăşit debitul, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 67 din Legea nr. 4/1981, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 198/1997;
- instanţa de apel a pronunţat o hotărâre netemeinică, în sensul art. 304 pct. 10 C. proc. civ., când nu s-a pronunţat asupra dovezilor administrate;
- Cu privire la cheltuielile de judecată, recurenta a solicitat să fie obligată numai la cele aferente pretenţiilor de la fond şi apel.
Recursul pârâtei este nefondat.
Din actele dosarului rezultă că între R.A.D.E.T. Bucureşti şi pârâta S.C. I.B. S.A. Bucureşti s-a încheiat contractul de furnizare a energiei termice sub formă de abur nr. 7/1996 prin care regia reclamantă s-a obligat să livreze pârâtei agentul termic sub formă de abur şi să asigure condiţiile pentru returnarea condensului.
Obiectul litigiului îl constituie contravaloarea energiei termice furnizate în perioada martie – decembrie 1996 şi facturată de reclamantă cu documentele depuse la acţiune, pentru care expertiza tehnică efectuată în apel a stabilit că pârâta – reclamantă datorează contravaloarea cantităţii de 4.099 Gcal, cu majorările corespunzătoare.
În conformitate cu art. 10 din contractul de furnizare consumatorul s-a obligat să achite valoarea facturilor emise de furnizor în termen de 5 zile, iar în caz de neplată R.A.D.E.T. avea posibilitatea de a sista livrarea energiei termice şi de a percepe o majorare de 0,15 % pe zi din valoarea facturii, pe fiecare zi de întârziere.
Prima critică formulată de pârâtă vizează modul în care instanţa de apel a făcut aplicarea dispoziţiilor legale privind interpretarea acestei clauze penale, susţinând că nu s-au avut în vedere dispoziţiile art. 67 din Legea nr. 4/1981, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 198/1997, care au limitat cuantumul penalităţilor de întârziere la valoarea debitului.
În realitate, textul invocat de recurentă se referă la penalităţile de întârziere şi nu la majorările prevăzute în contractul de furnizare care, chiar dacă îmbracă forma unei clauze penale, nu pot fi asimilate sancţiunilor avute în vedere de actele normative invocate de pârâtă, majorările având corespondent în dispoziţiile cu caracter special ale HG nr. 425/1994.
Recurenta s-a mai referit şi la prevederile unei dispoziţii pentru aprobarea contractelor cadru de furnizare a energiei termice (nr. 70/1999) dar aceasta este ulterioară perioadei în litigiu şi ca atare, limitarea majorărilor de întârziere stabilite prin contract la valoarea debitului nu au suport legal, primul motiv de recurs urmând a fi respins.
Cel de al doilea motiv se referă la modul în care instanţa de apel a examinat prevederile actelor normative invocate de pârâta – intimată şi care au fost enumerate prin concluziile scrise depuse de pârâtă la dosar.
Acest motiv de recurs reprezintă de fapt reiterarea celui dintâi motiv, iar faptul că instanţa de apel nu a analizat incidenţa în speţă a fiecărei prevederi invocate de pârâtă nu este denatură să infirme soluţia acesteia care, pentru motivele arătate este legală.
În fine, ultimul motiv se referă la cheltuielile de judecată şi nu conţine o critică în legătură cu soluţia instanţei de apel şi reprezintă o cerere legată de modul de soluţionare al acestui capăt de acţiune.
Pentru toate aceste considerente, recursul pârâtei va fi respins în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâta S.C. I.B. S.A.împotriva deciziei nr. 1425 din 30 noiembrie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi26 noiembrie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4637/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 464/2003. Comercial → |
|---|
