CSJ. Decizia nr. 640/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 640/2003Dosar nr. 168/2003
Şedinţa din camera de consiliu de la 5 februarie 200.
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă.
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Curtea de Apel Bucureşti a fost sesizată de reclamanta S.C. A. SRL Baia Mare cu acţiune împotriva pârâţilor A.P.A.P.S. şi S.C. W.N. G. & Co K.G. Germania, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a contractului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 42 din 15 noiembrie 1999 şi pe cale de consecinţă obligarea pârâtelor să remită reclamantei libere de orice sarcini a unui număr de 5.234.213 acţiuni, reprezentând 50,746 % din valoarea capitalului social subscris al S.C. A.P.S.A. S.A. Baia Mare, acţiuni care sunt proprietatea reclamantei de la data de 15 iulie 1999, conform actului de vânzare cumpărare de acţiuni nr. 97 din 1 martie 1999.
Prin sentinţa civilă 24 din 14 martie 2002, Curtea de Apel Bucureşti a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, motivându-se că potrivit art. 3831 din OUG nr. 88/1997 modificată prin Legea nr. 99/1999 sunt de competenţa curţilor de apel numai cazurile prevăzute de art. 3213 şi art. 3228 şi numai cererile anterioare procedurii de privatizare, ceea ce nu este cazul în speţă, unde privatizarea a fost încheiată, astfel că operează dispoziţiile art. 2 lit. a) C. proc. civ.
La rândul său, Tribunalul Bucureşti, sesizat prin declinare cu cauza de faţă, prin sentinţa civilă 12531 din 17 octombrie 2002 a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat soluţionarea litigiului în favoarea Curţii de Apel Bucureşti.
Această soluţie a fost determinată de precizarea acţiunii făcută de reclamantă după declinarea de la Curtea de Apel Bucureşti în sensul că acţiunile pe care le solicită de la pârâte au valoarea de 10.468.425.000 lei, fiind aplicabile dispoziţiile art. 3 pct. 1 C. proc. civ.
Considerându-se că există conflict de competenţă dosarul a fost înaintat pentru soluţionarea acestuia, Curţii Supreme de Justiţie.
Potrivit art. 20 C. proc. civ. există conflict negativ de competenţă când două sau mai multe instanţe s-au declarat prin hotărâri irevocabile necompetente de a judeca aceeaşi pricină.
Pentru că, conflictele de competenţă sunt situaţii anormale în desfăşurarea procedurii judiciare care dăunează atât interesului general, cât şi intereselor părţilor în litigiu, prin art. 22 C. proc. civ., s-a stabilit „expressis verbis" care sunt instanţele între care se poate naşte un conflict de competenţă cât şi organul competent să-l soluţioneze prin mijlocul procedural al regulatorului de competenţă.
Din lectura textului enunţat, rezultă că se poate ivi conflict de competenţă între două judecătorii, între judecătorie şi tribunal, între două tribunale, sau între două curţi de apel.
Raportând aceste prevederi la situaţia din cauza de faţă, se constată că a fost sesizată Curţii Supreme de Justiţie în soluţionarea regulatorului de competenţă pentru un conflict ivit între Tribunalul Bucureşti şi Curtea de Apel Bucureşti.
Ori, între aceste două instanţe legea nu a prevăzut că se poate naşte conflict de competenţă şi cum normele procedurale sunt imperative şi de strictă interpretare, nici părţile şi nici instanţele nu se pot abate de la aceste dispoziţii.
Faptul că în practică pot apare şi alte conflicte de competenţă, în lipsa unor dispoziţii legale exprese şi dat fiind caracterul normelor procedurale de strictă interpretare nu se poate adăuga la lege prin interpretări extinctive, sau pe baza unor principii neenunţate expres de legea noastră procesuală, dar preluate din analiza altor texte.
De aceea în dosarul de faţă nu ne aflăm în prezenţa unui conflict negativ de competenţă între tribunal şi curtea de apel, ci a unei declinări de competenţă din partea curţii de apel, obligatorii pentru tribunal, astfel că în majoritate, cu opinia separată a unui membru din completul de judecată care consideră că există conflict negativ de competenţă, urmează să fie trimisă cauza la Tribunalul Bucureşti unde s-a declinat de Curtea de Apel Bucureşti.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Constată cu majoritate de opinii că nu există conflict de competenţă şi trimite cauza spre soluţionare Tribunalului Bucureşti cu opinia separată a judecătorului în sensul existenţei conflictului negativ de competenţă şi stabilirii competenţei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 5 februarie 2003.
MOTIVAREA OPINIEI SEPARAT.
Având în vedere că, în cauză, atât Curtea de Apel Bucureşti cât şi Tribunalul Bucureşti au fost sesizate cu aceeaşi pricină, având aceleaşi părţi şi aceeaşi cauză; că aceste instanţe s-au declarat necompetente prin hotărâri rămase irevocabile, declinările de competenţă fiind reciproce, şi că Tribunalul Bucureşti este competent să soluţioneze cererea dedusă judecăţii, se constată că sunt întrunite cerinţele pentru a exista conflict negativ de competenţă, în sensul art. 20 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ce trebuie soluţionat pe calea regulatorului de competenţă de către instanţa superioară, comună, instanţelor aflate în conflict, conform celor statornicite de art. 22 alin. (1)- (3) C. proc. civ.
Este de observat că deşi acest text legal nu acoperă toate conflictele ce pot să apară în practică, cum ar fi conflictul în speţă, acesta trebuie, de asemenea, soluţionat pe baza principiului dedus din examinarea situaţiilor prevăzute de evocata normă juridică, de către instanţa competentă, respectiv de Curtea Supremă de Justiţie.
Aşa fiind, această instanţă trebuia, constatând existenţa conflictului negativ de competenţă, să stabilească competenţa soluţionării cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, în considerarea art. 2 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. şi obiectului cererii dedusă judecăţii, care nu induce competenţa curţii de apel în primă instanţă.
| ← CSJ. Decizia nr. 64/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 642/2003. Comercial → |
|---|
