CSJ. Decizia nr. 650/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 650/2003Dosar nr. 7538/2001
Şedinţa publică din 6 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 579 pronunţată la 20 martie 2001 a admis acţiunea reclamantei A.P.A.P.S. împotriva pârâtei S.C. N. S.A. Cluj, pe care a obligat-o să plătească reclamantei suma de 10.888.627 lei, daune interese moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor datorate F.P.S. pentru exerciţiul financiar a anului 1997, calculate la nivelul dobânzilor bonificate de B.R.D., la depoziţiile constituite de persoanele juridice pe termen de un an.
Curtea de apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ, prin Decizia civilă nr. 809 pronunţată la 5 iulie 2001, în dosarul nr. 4127/2001, a dispus apelul declarat de societatea pârâtă, şi a modificat sentinţa tribunalului în sensul că a admis în parte acţiunea reclamantei şi a obligat pârâta la 8.334.935 lei dobândă de 40% pe an pentru perioada 16 aprilie 1998- 31 iulie 1998 şi de 35% pe an pentru perioada 31 iulie 1998 - 21 decembrie 1998, calculate asupra sumei de 32.867.511 lei dividende.
Reclamanta intimată a fost obligată să plătească apelantei pârâte 135.685 lei cheltuieli de judecată în apel.
Împotriva deciziei instanţei de apel, reclamanta a declarat recurs criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea recursului se susţine că deşi a reţinut corect că reclamantei i se cuvin daune moratorii pentru plata cu întârziere a dividendelor, însă a apreciat greşit că acestea trebuiesc calculate la nivelul taxei de scont B.N.R., deoarece potrivit dispoziţiilor art. 1088 alin. (1) C. civ. creditorul poate cere plata daunelor interese moratorii pentru întârziere în executare, iar în raporturile de drept comercial, daunele nu vor fi calculate la nivelul dobânzii legale ci potrivit regulilor speciale de drept comercial, împrejurare în care, reclamanta nu trebuie să facă dovada prejudiciului , pentru că simpla lipsă de folosinţă a sumei provoacă prejudicierea creditorului cu „cuantumul dobânzii datorate pe perioada întârzierii în executare"- iar potrivit art. 1088 alin. (2) C. civ. „aceste daune se cuvin fără ca creditorul să fie ţinut a justifica despre vreo pagubă".
Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului, în raport de motivele invocate se constată că Decizia pronunţată de instanţa de apel este legală şi temeinică.
Instanţa de apel a reţinut corect că pentru a pretinde dobânda comercială la nivelul dobânzii stabilită de B.R.D. pentru depozitele constituite de persoanele juridice pe timp de un an, reclamanta trebuia să facă dovada unui prejudiciu şi a legăturii dintre acest prejudiciu şi culpa pârâtei.
În condiţiile în care această dovadă nu a fost făcută dobânda cuvenită reclamantei în condiţiile art. 43 C. com. nu poate fi calculată decât la nivelul ratei de scont B.N.R., respectiv o dobândă de 40% pe an pentru perioada 16 aprilie 1998- 31 iulie 1998 şi 35% pe an de la această dată, până la 21 decembrie 1998.
Aşa fiind, recursul reclamantei se priveşte ca nefondat şi urmează ca în baza dispoziţiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să fie respins.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de A.P.A.P.S. împotriva deciziei nr. 809 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Cluj, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 6 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 644/2003. Comercial | ICCJ. Decizia nr. 652/2003. Comercial → |
|---|
