CSJ. Decizia nr. 920/2003. Comercial

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA COMERCIALĂ

Decizia nr. 920/2003

Dosar nr. 7869/2001

Şedinţa publică din 14 februarie 2002

Asupra recursului de faţă;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 februarie 2001, reclamanta SC I.T. SA Piteşti a chemat în judecată pârâta SC I.I. SRL Călăraşi, pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată la plata sumei de 17.854.300 lei, reprezentând T.V.A-ul aferent sumei de 5.000 dolari S.U.A. şi la cheltuieli de judecată.

Prin sentinţa nr. 145 din 2 aprilie 2001 a Tribunalului Călăraşi s-a respins acţiunea, ca nefondată.

Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta, criticând-o pentru netemeinicie şi nelegalitate, arătând că, la data facturării sumei de 5.000 dolari S.U.A., care reprezenta contravaloare transport internaţional, a interpretat greşit dispoziţiile art. 17 din OUG nr. 215 din 29 decembrie 1999 şi nu a facturat şi T.V.A –ul aferent sumei de plată, astfel că pârâta a achitat mai puţin cu 17.854.300 lei.

Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, prin Decizia nr. 1123, pronunţată la data de 4 iulie 2001, a respins, ca nefondat, apelul reclamantei, cu motivarea că emiterea ulterioară de către reclamantă a unei facturi pentru încasarea T.V.A, care nu a fost inclus în preţul stabilit de părţi, nu are temei legal, fiind, practic, o modificare unilaterală a preţului, care nu poate produce efecte juridice faţă de intimata-pârâtă.

Împotriva deciziei, reclamanta a declarat recurs pentru motivele prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile sale vizând, în esenţă, faptul că instanţa de fond şi de apel au reţinut că neincluderea în preţul solicitat pentru transport a sumei care reprezintă taxe pe valoarea adăugată şi întocmirea unei facturi ulterioare nu are temei legal, fiind o modificare unilaterală a preţului serviciilor prestate.

Recurenta arată că preţul pentru serviciile prestate a fost de 5.000 dolari S.U.A. fără T.V.A, deoarece a considerat că beneficiarului prestaţiei i se aplică cota zero de T.V.A, deoarece a interpretat greşit art. 17 .pct. B lit. i) din OG nr. 215 din 29 decembrie 1999, potrivit căreia prestaţiile de servicii efectuate de agenţii economici cu sediul în România cu beneficiari din străinătate au cota zero de T.V.A, dar beneficiara-recurentă nu avea sediul în străinătate şi trebuia să i se aplice T.V.A-ul stabilit prin lege.

Recursul declarat de reclamantă nu este fondat şi va fi respins, ca nefondat, cu următoarea motivare:

Obligaţia de plată a taxei pe valoarea adăugată ia naştere la data efectuării livrării de bunuri mobile, transferului proprietăţii bunurilor imobile sau prestării serviciilor, potrivit art. 10 din OUG nr. 401 din 26 mai 2000 de aprobare a normelor de aplicare a OG nr. 17/2000, privind T.V.A.

De asemenea, potrivit actelor normative care reglementează taxa pe valoarea adăugată, obligaţia de a colecta T.V.A revenea recurentei-reclamante, care trebuia să calculeze taxa în momentul facturării serviciilor către pârâtă, iar această omisiune este culpa reclamantei, cum corect au reţinut atât instanţa de fond, cât şi cea de apel.

Emiterea ulterioară, de către recurenta-reclamantă, a unei facturi pentru încasarea T.V.A, care nu a fost inclusă în preţul stabilit de părţi, nu are temei legal, astfel rezultă că instanţa de apel corect a interpretat dispoziţiile legale referitoare la taxa pe valoarea adăugată.

În consecinţă, recursul declarat de reclamantă va fi respins, întrucât nu există motive de netemeinicie şi nelegalitate dintre cele prevăzute de art. 304 pct. 1 - 10 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamanta SC I.T. SA Piteşti, împotriva deciziei nr. 1123 din 4 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi, 14 februarie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept comercial:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 920/2003. Comercial