CSJ. Decizia nr. 922/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 922/2003
Dosar nr. 7877/2001
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Arbitraj Internaţional de pe lângă Camera de Comerţ şi Industrie a României, prin sentinţa nr. 165 din 28 iunie 2000 a admis în parte acţiunea reclamantei M.J. M. & M.I., cu sediul în Israel, şi a obligat pârâta S.C. A. S.A., cu sediul în România, la plata sumei de 19.807 USD reprezentând daune interese, din care 14.607 USD reprezintă contravaloarea mărfii necorespunzătoare calitativ, iar 5.200 USD reprezintă cheltuieli de transport, vamă şi asigurarea mărfii, a sumei de 1.783 USD reprezentând dobândă la această sumă pentru perioada 15 iulie 1998 – 15 ianuarie 2000, precum şi a sumei de 1.900 USD reprezentând cheltuieli de judecată.
Secţia a VI-a comercială a Curţii de Apel Bucureşti, prin Decizia nr. 1089 din 5 iulie 2001, după ce a respins excepţia tardivităţii acţiunii în anulare formulată de intimata, reclamantă în litigiul arbitral, a respins ca nefondată această acţiune exercitată de reclamanta pârâtă în litigiul arbitral şi a obligat-o la plata sumei de 700 USD, în echivalent lei la data plăţii, reprezentând cheltuieli de judecată.
Instanţa a reţinut că reclamanta a depus în termen acţiunea în anulare, care are caracter de cale de atac, la organul arbitral, conform art. 288 alin. (2), art. 302, art. 319 şi art. 323 C. proc. civ.
Cu privire la înlocuirea unui arbitru devenit incompatibil s-a apreciat că măsura se înscrie în limitele legii, iar cu privire la cererea de restituire a materialelor constatate ca fiind necorespunzătoare în mod corect s-a reţinut că aceasta nu poate fi soluţionată în lipsa unei cereri reconvenţionale.
În fine, celelalte motive pe baza cărora s-a cerut anularea sentinţei tribunalului arbitral, s-a apreciat ca neîncadrându-se în prevederile limitative expuse în art. 364 lit. a) - i) C. proc. civ.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, pârâtă în litigiul arbitral, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, constând în aceea că s-a stabilit greşit a fi necorespunzătoare produsele livrate şi că în mod greşit instanţele nu au depus restituirea produselor apreciate a fi necorespunzătoare, situaţie similară celor cuprinse în art. 304 pct. 6 C. proc. civ.
Criticile sunt neîntemeiate.
Din cuprinsul motivelor de recurs se constată că s-a renunţat la critica referitoare la compunerea instanţei arbitrale.
Cele referitoare la temeinicia constatării calităţii materialelor livrate nu constituie motiv al acţiunii în anulare, exercitabilă strict pentru motivele prevăzute expres şi limitativ de art. 365 lit. a) – i) C. proc. civ.
În fine, în mod corect s-a reţinut că nu se putea dispune, în lipsa unei cereri reconvenţionale, restituirea produselor apreciate a fi necorespunzătoare calitativ.
De altfel, nici această motivare nu se încadrează în prevederile art. 364 lit. f) C. proc. civ., anume invocat de recurentă, neputând fi asimilată ca o pronunţare asupra unor lucruri ce nu s-au cerut, sau o acordare a mai mult decât s-a cerut de reclamantă.
Aşa fiind, hotărârea primei instanţe apare ca fiind legală şi temeinică, urmând ca recursul să fie respins ca nefondat conform art. 312 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de pârâta S.C. A. S.A. Slatina împotriva deciziei nr. 1089 din 5 iulie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ca nefondat.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 921/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 925/2003. Comercial → |
|---|
