CSJ. Decizia nr. 925/2003. Comercial
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA COMERCIALĂ
Decizia nr. 925/2003Dosar nr. 7897/2001
Şedinţa publică din 14 februarie 2003
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Reclamanta S.C. S.T. SRL a chemat în judecată pe pârâta S.C. C.C. Corbeanca SRL pentru a fi obligată la plata sumei de 14.735 DM, echivalent în lei, reprezentând rest din contravaloarea unei case cu structura din lemn prefabricat, penalitate de întârziere şi cheltuieli de judecată.
Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa civilă nr. 7292 din 13 noiembrie 2000 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.
Această sentinţă a fost păstrată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, care prin Decizia civilă nr. 1035 din 18 iunie 2001 a respins ca nefondat apelul reclamantei.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că din probele administrate în cauză nu rezultă că recepţia lucrărilor a avut loc conform clauzelor contractuale, procesul verbal de recepţie prezentat de reclamantă nefiind dotat, ştampilat şi în care nu este indicată persoana care l-a semnat.
A mai reţinut că datorită deficienţelor constatate beneficiarul german a fost obligat să suporte cheltuieli suplimentare pentru remedierea acestora în valoare de 17.770,65 DM, suma ce a fost scăzută de pârâta din valoarea facturii externe de 39.888,65 DM.
În sfârşit a reţinut că factura în valoare de 33.000 DM din 4 august 1999 emisă de reclamanta nu justifică ce reprezintă.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, solicitând pe fond admiterea acţiunii aşa cum a fost formulată.
Recurenta a susţinut în esenţă că situaţia de fapt reţinută de instanţă ignoră esenţa normei stabilită de părţi prin contract la parag. 6.3, că instanţa a nesocotit dispoziţiile art. 1334 C. civ. întrucât în speţă cumpărătorul nu a înţeles să acţioneze vânzătorul pentru scăderea preţului.
A mai susţinut că instanţa a schimbat obiectul convenţiei intervenite între părţi precum şi înţelesul clauzelor stabilite potrivit cărora beneficiarul avea obligaţia să semnaleze deficienţele pe parcursul executării componentelor bunului contractat şi nu a făcut-o astfel că acesta nu poate să-şi invoce propria culpă în apărare.
În sfârşit a susţinut că instanţa nu s-a pronunţat asupra tuturor probelor administrate în cauză respectiv asupra adreselor nr. 2484/1999, 431/1999 şi 2493/1999 şi nici a raportului de expertiză efectuat de intimata în Germania.
Recursul nu este fondat.
Instanţa de apel a stabilit în mod corect pe baza probelor administrate, starea de fapt, respectiv derularea contractului nr. 5 intervenit între părţi la data de 30 iunie 1999.
Astfel a reţinut în mod corect că recurenta a trimis la extern o cantitate de marfă ce a fost reclamată sub aspect cantitativ şi calitativ de către beneficiarul final şi că datorită conduitei furnizorului, respectiv recurentei, nu s-a întocmit procesul verbal de recepţie conform art. 6.3 din contract.
Aşadar, furnizorul a rămas răspunzător de calitatea şi cantitatea mărfii livrate, împrejurare ce rezultă şi din faptul că recurenta a întocmit o factură pentru suma de 33.000 DM şi nu pentru suma de 42.500 DM ce ar fi reprezentat preţul de livrare prevăzut în contract.
S-a făcut dovada că beneficiarul german a dedus din factura externă suma de 17.770 DM, costuri suplimentare pe care le-a suportat pentru remedierea unor deficienţe de execuţie, lipsa de furnitură sau necorespunzătoare calitativ imputabilă furnizorului.
Beneficiarul german a solicitat efectuarea unei expertize care a constatat deficienţele, împrejurare reţinut de Tribunalul Bucureşti prin Decizia nr. 1355 din 21 septembrie 2001.
Prin Decizia menţionată, tribunalul a dispus anularea procesului verbal de contravenţie nr. 195/2000 prin care s-a constatat nerepatrierea integrală a valutei aferentă facturii externe pentru operaţiunea – livrare casă prefabricată în Germania.
Deci, această decizie a tribunalului, rămasă irevocabilă confirma faptul că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţiile contractuale şi că din această cauză s-au suportat cheltuieli suplimentare în valoare de 17.770 DM deduse de beneficiarul externe din factură.
Instanţa de apel a făcut o analiză minuţioasă a tuturor probelor administrate în cauză inclusiv a adreselor invocate de către recurentă, stabilind în mod corect starea de fapt rezultată din derularea contractului.
În consecinţă, faţă de considerentele expuse Curtea constată că Decizia atacată este legală şi temeinică motiv pentru care , în conformitate cu art. 316 combinat cu art. 296 C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul reclamantei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. S. SRL Bucureşti împotriva deciziei nr. 1035 din 18 iunie 2001 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a V-a comercială, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 14 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 922/2003. Comercial | CSJ. Decizia nr. 926/2003. Comercial → |
|---|
