Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 880/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 880/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-09-2014 în dosarul nr. 13008/62/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu
minori și de familie, de conflicte
de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.880/R DOSAR NR._
Ședința publică din 9 septembrie 2014
PREȘEDINTE G. Ș. - judecător
M. L. - judecător
C. V. - judecător
C. N. - judecător
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civile nr.1008/Sind din 1.04.2014 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare se constată lipsa părților. Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 9 septembrie 2014, când părțile prezente au pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 16 septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.1008/Sind din 1.04.2014 Tribunalul B. a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., cu sediul în mun. B., ..7, jud. B., în contradictoriu cu pârâții N. M., cu domiciliul ales la Cabinet Avocat S. F. în mun. B., ..92, ., jud. B., M. I., domiciliat în or. Râșnov, ., jud. B. și P. (fostă Sparchez) S., domiciliată în mun. B., ., ., jud. B., ca neîntemeiată.
A obligat pe reclamantă să plătească pârâților M. I. și P. (fostă Sparchez) S. suma de câte 620 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată.
În motivarea hotărârii se arată că din certificatul ORC privind societatea debitoare S.C. SCUDIVER-UTB S.A., rezultă că pârâții N. M., M. I. și P. S. (fostă Sparchez) au avut calitatea de cenzori în cadrul acestei societăți, în felul următor:
- pârâta N. M., în perioada 04.11._11;
- pârâtul M. I., în perioada 09.02._11;
- pârâta P. S. (fostă Sparchez), în perioada 09.02._11.
În raportul asupra cauzelor și împrejurărilor producerii stării de insolvență, lichidatorul judiciar CENȚU S.P.R.L. a arătat următoarele:
Debitoarea . a fost constituită în 1999, ca urmare a divizării parțiale a ..A., societate cu capital majoritar de stat, aflată în portofoliul A..
Încă de la constituirea sa ca entitate distinctă, debitoarea a preluat, în urma divizării, obligații bugetare cu mult mai mari decât capitalul social alocat acestei societăți.
În anul 2002 s-a trecut la privatizarea societății debitoare, iar Statul Român trebuia, potrivit legilor de privatizare, să-i acorde o . beneficii și înlesniri la plata obligațiilor bugetare istorice scadente. Ca urmare, creditorii bugetari împreună cu A. au emis o . Ordine comune, prin care datoria istorică a fost reeșalonată pe 5 ani.
În anul 2004, urma ca, potrivit legii, scutirile la plata obligațiilor fiscale să fie extinse, însă, deși debitoarea a solicitat aceste înlesniri, a fost refuzată.
La data de 11.01.2011 s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei ..
A mai precizat lichidatorul judiciar în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor producerii stării de insolvență următoarele:
Construcțiile deținute de societatea debitoare, cu care aceasta figura în actele contabile în 2010, au fost executate silit de creditorii bugetari și vândute de către aceștia, astfel încât la data întocmirii raportului debitoarea nu mai deținea bunuri imobile.
Bunurile mobile funcționale și nefuncționale au fost predate lichidatorului judiciar, fiind evaluate în cadrul procedurii falimentului, hotărându-se vânzarea cestora.
Activele circulante ale debitoarei sunt de 313.871 lei, iar datoriile acesteia pe termen scurt sunt de 44.262.882 lei.
A concluzionat administratorul judiciar că reprezintă cauze și împrejurări ce au generat încetarea de plăți următoarele:
- lipsa de comenzi ce a făcut ca veniturile să fie mult mai mici decât datoriile curente;
- vânzarea la licitație, în urma unor executări silite, a unor bunuri imobile, de către creditorii bugetari, ce a făcut imposibilă desfășurarea activității principale a societății;
- datoriile foarte mari, atât istorice (moștenite în urma divizării .), cât și cele curente către creditorii bugetari.(filele 174-183, vol.1).
Reclamanta, în calitate de creditor bugetar al debitoarei, a invocat faptul că pârâții au săvârșit faptele ilicite prevăzute de art.138 lit.a, c, d și e din Legea nr.85/2006, constând în: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu, au dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică, la încetare de plăți, nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice.
Instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit săvârșirea acestor fapte ilicite de către pârâți.
Pârâții au preluat calitatea de cenzori la data de 04.11.2005(N. M.), respectiv la data de 09.02.2008 (M. I. și P. S.-fostă Sparchez), când deja societatea debitoare avea datorii bugetare( istorice) foarte mari.
Cei trei pârâți nu au avut în drept calitatea de administratori statutari și nici nu au desfășurat în fapt activități specifice acestei funcții, nu au semnat acte de administrare în numele societății debitoare, astfel de acte fiind semnate de directorul general, directorul economic și administratorul statutar.(filele 5, 15, 25-44, vol.2).
Singurele acte semnate de pârâți, în calitate de cenzori, au fost rapoartele comisiei de cenzori, de verificare a bilanțului și a contului de profit și pierderi, în care au fost făcute recomandări cu privire la recuperarea creanțelor societății debitoare și la plata datoriilor către bugetul de stat, activitatea economică a societății debitoare fiind responsabilitatea administratorului statutar.(filele 108-154, vol.1).
Este adevărat că, în raportul asupra cauzelor și împrejurărilor producerii stării de insolvență, lichidatorul judiciar a consemnat faptul că, au avut calitatea de administratori statutari, cei trei pârâți, însă această mențiune este contrazisă de probele de la dosar, respectiv mențiunile din certificatul ORC privind debitoarea, rapoartele întocmite de pârâți, în calitate de cenzori, și nu de administratori, declarațiile privind obligațiile de plată la bugetul de stat ale debitoarei, semnate de O. I.-I., în calitate de administrator, și nu de către pârâți, adresele semnate de către directorul economic și directorul general al debitoarei, și nu de către pârâți.( filele 5, 15, 25-44, vol.2).
Nerespectarea Odinelor comune pe baza cărora debitoarea a beneficiat de înlesniri la plată nu este imputabilă cenzorilor societății debitoare. Astfel, Ordinele au fost emise imediat după privatizarea societății debitoare, în anul 2003, când, pe de-o parte, cei trei pârâți nici nu-și începuseră mandatul de cenzori în cadrul societății debitoare, iar pe de altă parte, o astfel de inacțiune nu poate fi imputată decât administratorului statutar al societății, nicidecum cenzorilor. Nici neplata contribuțiilor pentru asigurări sociale nu poate fi imputată cenzorilor societății debitoare,ci doar administratorului statutar.
În consecință, instanța a constatat că reclamanta nu a dovedit în cauză săvârșirea de către pârâți a vreuneia din faptele licite prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006, motiv pentru care acțiunea în răspundere este nefondată.
Față de considerentele expuse anterior, instanța a respins acțiunea formulată reclamanta Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B., în contradictoriu cu pârâții N. M., M. I. și P.(fostă Sparchez) S., ca neîntemeiată.
Întrucât reclamanta a căzut în pretenții, în baza art.274 Cod procedură civilă 1865, o va obligă pe aceasta să plătească pârâților M. I. și P. (fostă Sparchez) S. suma de câte 620 lei pentru fiecare, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.(filele 186-189,vol.1).
Împotriva hotărârii a declarat recurs reclamanta DGRFP B. solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată pentru motivele ce vor fi arătate în cele ce urmează.
Prin probele administrate s-a făcut dovada îndeplinirii tuturor condițiilor privitoare la răspunderea pârâților în calitatea lor de administratori ai debitoarei prin raportare la prevederile art. 138 din legea nr. 85/2006.
Se arată că pârâții se fac vinovați de generarea stării de insolvență a debitoarei, desfășurând o activitate economică contrară intereselor societății, refuzând să colaboreze în cadrul procedurii cu privire la predarea documentelor contabile. Din ultimul bilanț contabil rezultă că nu au fost predate importante active imobilizate și disponibilul bănesc în suma de 483.038 lei. Evidența contabilă precară și întreaga organizare indică o administrare frauduloasă a societății, o folosire personală a veniturilor și nevirarea cu rea credință a obligațiilor fiscale precum și deturnarea contribuțiilor pentru asigurările de sănătate ale angajaților, fiind întrunite dispozițiile art.138 lit. a, d si e din legea insolvenței.
Pentru ajungerea în insolvență a societății se fac vinovați administratorii societății care, prin abandonul societății, nu și-au îndeplinit obligațiile legale și societare.
Un alt element important ce a atras insolvența debitorului îl reprezintă nerespectarea de către societate a Ordinelor Comune pe baza cărora acesta a beneficiat de facilități fiscale, nerespectare de care se fac vinovați administratorii pârâtei, care au cunoscut care sunt consecințele legale ale acțiunilor sau inacțiunilor din acest punct de vedere.
În final se arată că pârâții în calitate de administratori răspund pentru încălcarea obligațiilor indiferent dacă acestea s-au produs cu intenție sau din cea mai ușoară culpă.
Analizând hotărârea judecătorului sindic in limitele motivelor de recurs și apărărilor formulate, Curtea reține următoarele considerente:
Atât în acțiunea introductivă cât și prin recursul declarat, reclamanta recurentă invocă incidenta dispozițiilor art.138 din legea insolvenței față de foștii administratori ai debitoarei S.C. SCUDIVER - UTB S.A. Astfel, au fost invocate dispozițiile art.138 alin.1 lit. a, c,d si e si alin.3 din Legea nr. 85/2006 și au fost chemați în judecată pârâții N. M., M. I. si Pomana S.. Însă, potrivit certificatului ORC privind societatea debitoare, rezultă că pârâții au avut calitatea de cenzori și nu de administratori ai societății, astfel: pârâta N. M. în perioada 04.11._11, pârâtul Marincan I., în perioada 09.02.2008 -08._ și pârâta P. S. în perioada 09.02._11. Verificând limitele investirii. Judecătorul sindic a constatat în mod legal că au fost chemați în judecată cenzorii societății debitoare pentru fapte reclamate a fi săvârșite de către foștii administratori ai societății. Aceeași investire este menținută și confirmată prin motivele de recurs, reclamanta recurenta invocând aspecte legate de faptele săvârșite de foștii administratori ai debitoarei.
Față de această situație, Curtea reține că nu pot fi reținute în sarcina cenzorilor societății săvârșirea unor fapte de natură să atragă răspunderea lor personală pentru ajungerea societății în stare de insolvență. Este adevărat că o acțiune întemeiată pe dispozițiile art. 138 din legea insolvenței poate fi introdusă împotriva membrilor organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății precum și împotriva oricărei alte persoane care a cauzat starea de insolvență a debitorului, însă în speță reclamanta prin acțiune și prin motivele de recurs nu a arătat care sunt faptele săvârșite de către cenzorii societății care au fost de natură să atragă starea de insolvență a societății raportat la obligațiile legale stabilite de Legea nr.31/1990 în sarcina cenzorilor unei societăți comerciale. În concret nu au fost arătate niciun fel de omisiuni sau acțiuni ale cenzorilor societății care ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei; la dosar au fost depuse singurele acte semnate de către pârâți în calitate de cenzori, respectiv rapoartele comisiei de cenzori, de verificare a bilanțului și a contului de profit și pierderi, în care au fost făcute recomandări cu privire la recuperarea creanțelor societății debitoare și la plata datoriilor către bugetul de stat. În aceste condiții, Curtea reține că toate faptele reclamate prin acțiune au avut o referință directă la foștii administratori ai societății și la conducerea acesteia definita generic, persoane pe care reclamanta nu a înțeles însă să le cheme în judecată în calitate de pârâți.
În concret, așa cum a reținut și judecătorul sindic, față de obligațiile legale ale cenzorilor stabilite de legea societăților comerciale, în sarcina acestora nu poate fi reținută răspunderea personală pentru ajungerea societății în stare de insolvență prin fapte vizând folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu, dispunerea în interes personal a continuării unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți, neținerea contabilității în conformitate cu legea și deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice. Nerespectarea Ordinelor comune pe baza cărora debitoarea a beneficiat de înlesniri la plată nu poate fi imputată cenzorilor societății debitoare după cum nu poate fi imputată greșita ținere a contabilității, neplata contribuțiilor de asigurări sociale sau celelalte aspecte privind conducerea defectuoasă a societății.
Pentru aceste motive, în baza art. 312 Cod procedură civilă recursul va fi respins, cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate.
Pentru aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanta D.G.R.F.P. B. împotriva sentinței civile nr.1008/sind/2014 a Tribunalului B. - Secția a II - a Civilă, C. Administrativ și Fiscal, pe care o menține.
Obligă pe recurentă să plătească intimaților M. I. și P. S. suma de 1240 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 16.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
G. Ș. M. LohănelCodruța V.
GREFIER,
C. N.
Red. G.Ș./24.09.2014
Dact.C.N./24.10.2014
- 2 exemplare -
Jud. sindic – A. O.
| ← Procedura insolvenţei. Decizia nr. 737/2014. Curtea de Apel... | Contestaţie creanţe. Decizia nr. 881/2014. Curtea de Apel BRAŞOV → |
|---|
