Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1070/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1070/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 05-11-2014 în dosarul nr. 13214/62/2011/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze cu minori și de familie,
de conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.1070/R DOSAR NR._
Ședința publică din 05 noiembrie 2014
Completul constituit din:
Președinte - L. F. - judecător
- G. C. - judecător
- M. L. - judecător
- L. N. - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., împotriva sentinței civile nr.2509/Sind din 22 septembrie 2014, pronunțate de judecătorul sindic în dosarul nr._ al Tribunalului B. – Secția a II-a Civilă, de C. Administrativ și Fiscal.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa recurentei reclamante Direcția G. Regională a Finanțelor Publice B. și a intimatului pârât S. V..
Procedura este îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 29 octombrie 2014, potrivit celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta.
Instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea pentru data de 05 noiembrie 2014.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 2509/22.09.2014 Tribunalul B. a admis acțiunea formulată de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în calitate de creditoare a debitoarei . – în faliment, prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. în contradictoriu cu pârâtul S. V. în calitate de administrator social al debitoarei și în consecință a obligat pârâtul S. V. să suporte din averea personală suma de 3.379,7 lei, aceasta urmând să intre în averea debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, în esență, următoarele considerente:
Din ultimul bilanț contabil din data de 30.06.2011, pus la dispoziție de Administrația Finanțelor Publice B. lichidatorului judiciar, cât și din Raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, societatea debitoare deținea active circulante în valoare de 143.336 lei, din care stocuri în cuantum de 14.529 lei, creanțe de încasat în sumă de 128.439 lei, iar soldul casei și la bănci era de 568 lei.
Lichidatorul judiciar întreprinde demersuri pentru recuperarea creanțelor, bunurile debitoarei au fost găsite și valorificate de administratorul judiciar, mai puțin stația de dedurizare a cărei valoare este de 2267,55 lei fără TVA (f. 205-vol. 2-D._ 11) și nu au fost predați cei 568 lei din casă și conturi.
Faptele ilicite săvârșite de pârât sunt folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al acestuia și a altor persoane, dispunerea în interes personal și continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și deturnarea unei părți din activul persoanei juridice, fapte ce au dus și la apariția stării de insolvabilitate a debitoarei.
Că este așa reiese și din faptul că societatea debitoare administrată de pârât deținea active corporale, respectiv stația de dedurizare a cărei valoare este de 2267,55 lei fără TVA (2.811,7 lei cu TVA), iar soldul casei și la bănci era de 568 lei (în total suma de 3.379,7 lei).
Cu toate că aceste active existau în bilanțul contabil, lichidatorul nu a mai găsit nimic din acestea, așa cum reiese din raportul asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, ceea ce duce la prezumția că au fost folosite în interes personal.
Tocmai pentru a acoperi acest lucru pârâtul nu a predat bunul arătat și sumele de bani existente în patrimoniul societății.
Faptul că pârâtul nu a întreprins nici un demers pentru recuperarea creanțelor în sumă de 128.439 lei de la partenerii de afaceri nu i se poate imputa, recuperarea creanțelor impunând costuri suplimentare care ar fi putut duce la agravarea stării de insolvență a societății debitoare, fără a se putea stabili de la început reușita acțiunilor introduse. Prin urmare prin nerecuperarea creanțelor nu s-a săvârșit nicio faptă ilicită de pârât.
Mai mult decât atât, așa cum am arătat, conforma rapoartelor depuse în Dosarul de faliment nr._ 11, lichidatorul judiciar a recuperat o parte din creanțele debitoarei.
Se mai reține că pârâtul a deturnat o parte din activul societății debitoare, respectiv sumele de bani care existau în casa societății și în conturile din bancă ale acesteia.
Prin săvârșirea faptelor ilicite arătate s-a cauzat un prejudiciu real de 3.379,7 lei sumă ce reprezintă o parte din pasivul societății debitoare, constând în valoarea stației de dedurizare în sumă de 2.811,7 lei și soldul casei și la bănci de 568 lei.
Între faptele ilicite ale pârâtului de folosire a bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al acestuia și a altor persoane, de dispunere în interes personal și continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți și deturnarea unei părți din activul persoanei juridice și prejudiciu există raport de cauzalitate, deoarece prejudiciul nu s-ar fi produs dacă pârâtul nu săvârșea faptele ilicite și nu ar fi apărut starea de insolvabilitate a societății debitoare.
Faptele ilicite au fost săvârșite cu vinovăție de pârât, deoarece prin faptele sale acesta a prevăzut rezultatul lor, răspunderea delictuală fiind atrasă chiar pentru cea mai mică culpă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B., în calitate de creditoare a debitoarei . – în faliment, prin mandatar ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. prin care a solicitat în temeiul art. 304 pct 9 C., art. 304 1 C. modificarea în parte în sensul admiterii în totalitate a acțiunii .
În motivarea recursului se arată următoarele:
Nu contează forma vinovăției, răspunderea administratorului fiind atrasă și pentru culpă.Pârâtul a reținut contribuția de la salariați pe care nu a achitat-o la bugetul de stat. Neachitarea datoriilor către buget și către furnizori prezumă că societatea a folosit în interes propriu veniturile și nu a virat cu rea credință obligațiile fiscale. Prin modul deficitar și neglijența cu care a condus societatea se face vinovat pârâtul. Nerecuperarea creanțelor se încadrează în dispozițiile art.138 alin.1 lit c din Legea nr.85/2006.
Simplul fapt al constatării uneia din faptele enumerate de lege este suficient pentru atragerea răspunderii fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea, fiind o răspundere specială. Averea debitoarei a suferit un prejudiciu.
Art.138 din Legea nr.85/2006 impune condiția ca prin faptele sale administratorul să fi contribuit la ajungerea în starea de insolvență prejudiciind societatea.
Curtea constată recursul nefondat
Prin Sentința civilă nr.1317/2010 s-a deschis procedura generală a insolvenței, iar prin Sentința civilă nr.1983/Sind/2012 s-a deschis procedura generală a falimentului împotriva societății debitoare .
Reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. a solicitat atragerea răspunderii pârâtului în baza art. 138 al 1 lit a, c și e din legea 85/2006 pentru suma de 314.216,03 lei
Din ultimul bilanț contabil din data de 30.06.2011 rezultă că societatea debitoare deținea active circulante în valoare de 143.336 lei, din care stocuri în cuantum de 14.529 lei, creanțe de încasat în sumă de 128.439 lei, iar soldul casei și la bănci era de 568 lei.
Bunurile debitoarei au fost identificate și valorificate de administratorul judiciar, cu excepția stației de dedurizare a cărei valoare este de 2267,55 lei fără TVA (fila 205-vol. 2-D._ 11) și a sumei de 568 lei din casă și conturi.
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006 este o răspundere civilă delictuală și nu contractuală și în consecință vinovăția administratorilor pentru ajungerea debitoarei în stare de insolvență nu este prezumată, condițiile răspunderii trebuie dovedite, conform art. 1196 cod civil de către reclamant, fiind neîntemeiată susținerea recurentei în sensul că simplul fapt al constatării uneia din faptele enumerate de lege este suficient pentru atragerea răspunderii fără a mai fi nevoie de proba elementelor ce compun răspunderea, fiind o răspundere specială
În art.138 din Legea nr.85/2006 sunt enumerate limitativ faptele a căror săvârșire atrage antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere și control, astfel că răspunderea nu poate fi antrenată în cazul săvârșirii altor fapte în afara celor prevăzute de text.
Răspunderea delictuală de drept comun izvorăște din orice faptă care a cauzat un prejudiciu art.998 cod civil, pe când răspunderea administratorului are un dublu temei de fapt, respectiv starea de insolvență a debitoarei asociată cu săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.
Răspunderea administratorilor nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, ci delictuală.
Antrenarea răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții: prejudiciul creditorilor, fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege, raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților, culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează, condiții care nu sunt îndeplinite în speță.
Din ultimul bilanț contabil din 30.12.2010 rezultă că debitoare nu are active imobilizate, activele circulante constând în stocuri de marfă de_ lei, care fiind expirate au fost distruse pentru eliberarea spațiului potrivit procesului verbal încheiat de pârât la 3.10.2010, iar casa și conturile în bănci are o valoare nesemnificativă de 32 lei.
Fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 este o faptă comisivă și presupune continuarea, în interes personal, a unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți.
Pentru a se antrena răspunderea administratorilor în temeiul art.138 lit.c din Legea nr.85/2006 nu este suficient ca administratorii să-și încalce obligația prevăzută de art.32 din Legea nr.85/2006, ci este necesar a se face dovada și dovada că administratorii au obținut un folos prin continuarea activității debitoarei aflate în stare de insolvență, ceea nu s-a realizat în speță.
Desfășurarea unei activități manageriale neperformante nu poate constitui o cauză care să atragă răspunderea pârâților, nefiind printre faptele prevăzute de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.
Răspunderea administratorului pentru fapta prevăzută de art.318 alin.1 lit.c se poate antrena în situația în care continuarea activității era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real și a fost dispusă în interesul personal.
Reclamantul care are sarcina probei potrivit art.1169 cod civil nu a dovedit faptul că pârâtul ar fi continuat în interes personal activitatea.
Nu există alte bunuri lipsă nejustificate, iar nerecuperarea creanțelor nu se încadrează în faptele prevăzute de art.138 din legea 85/2006 în condițiile în care nu s-a dovedit o relație de conivență între debitoarea și creditorii săi, astfel că pretențiile reclamantei cu privire la diferența între suma de 3.379,7 lei și suma de 314.216,03 lei solicitată de recurentă sunt neîntemeiate
Fapta de a reține la sursă obligațiile fiscale și de a nu le vira la bugetul statului nu poate fi calificată ca reprezentând folosire a bunurilor sau a creditelor persoanei juridice în beneficiul propriu sau în cel al unei alte persoane.
Față de considerentele mai sus arătate, în baza art.312 alin.2 Cod procedură civilă Curtea va admite recursul declarat de pârâtul S. V. în sensul respingerii acțiunii formulate
Pentru aceste motive
În numele legii
DECIDE :
Respinge recursul declarat de reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE B. împotriva sentinței civilă nr.2509/22.09.2014 pronunțate de Tribunalul B., pe care o menține.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică astăzi 5 noiembrie 2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
L. F. C. B. G. C.
Grefier,
L. N.
Red. L.F./06.11.2014
Tehnored. L.N. / 10.11.2014 / - 2 ex-
Judecător sindic: S.O.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Sentința nr. 61/2014. Curtea de... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 737/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
