Procedura insolvenţei. Decizia nr. 737/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 737/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 16-06-2014 în dosarul nr. 8437/62/2012
ROMANIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.737/R DOSAR NR._
Ședința publică din 16 iunie 2014
PREȘEDINTE C. V. - judecător
M. L. - judecător
G. Ș. - judecător
C. N. - grefier
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de debitoarea S.C. I. C. S.R.L. împotriva sentinței civile nr.938 din 26.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 3 iunie 2014, când părțile prezente au pus concluzii, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 10 iunie 2014 și apoi la 16 iunie 2014..
CURTEA
Asupra recursului civil de față:
P. Sentința civilă nr. 938/SIND/2014, Tribunalul B. a infirmat planul de reorganizare depus de administratorul judiciar C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA B. SPRL pentru debitoarea ..
A admis propunerea formulată de creditorii B. DE E. -IMPORT A ROMANIEI EXIMBANK SA și DGRFP B. și, în consecință, în baza art.107 al.1 lit. B din Legea nr.85/2006, a dispus . a debitoarei ., J_, CUI RO13870507, cu sediul în B., ., jud. B..
A numit în calitate de lichidator judiciar pe administratorul judiciar C. DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA B. SPRL, cu sediul în B., .. 40, birou 7, care va îndeplini atribuțiile prevăzute de art.25 din Legea nr.85/2006.
A dispus dizolvarea societății și ridicarea dreptul de administrare al debitorului de la data pronunțării sentinței.
A dispus ca în termen de maximum 10 zile de la data pronunțării sentinței să se realizeze predarea gestiunii averii debitorului către lichidator, precum și a tuturor documentelor și informațiilor debitorului.
A dispus ca lichidatorul desemnat să procedeze la notificarea prezentei debitorului, tuturor creditorilor debitorului, Oficiului R. Comerțului de pe lângă Tribunalul B., pentru efectuarea mențiunii, în condițiile art.61 și art.108 al.1 din Legea nr.85/2006, precum și publicarea în Buletinul procedurilor de insolvență.
A pus în vedere lichidatorului judiciar prevederile art. 252 din Legea nr.31/1990.
A fixat termenul limită pentru depunerea cererilor creanțelor născute în cursul procedurii la 30.04.2014.
A fixat termenul limită pentru verificarea creanțelor născute în cursul procedurii, întocmirea, afișarea și comunicarea tabelului suplimentar al creanțelor la 28.05.2014
A fixat termenul limită pentru întocmirea și afișarea tabelului definitiv consolidat al creanțelor la 18.06.2014.
S-a dispus ca lichidatorul desemnat să procedeze de îndată la punerea de sigilii asupra bunurilor din averea debitorului conform art.113 al.1 din Legea nr.85/2006, cu excepția bunurilor enumerate la alin.2 al aceluiași articol și la realizarea operațiunilor de lichidare a averii debitorului.
A dispus a se face și aplicarea art.113 al.6 din Legea nr.85/2006.
A stabilit termen de judecată la data de 03.09.2014.
P. a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut, cu privire la constituirea clasei furnizorilor indispensabili și la dreptul creditorilor înscriși în acestă clasă de a vota planul de reorganizare ., că potrivit art. 96 din lege, în vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanțe, compusă numai din acele creanțe chirografare care, în sensul art.49 alin. (1), aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți. Lista acestor creanțe trebuie confirmată de administratorul judiciar.
În sensul prevăzut de art. 49 din lege în notiunea de creditori indispensabili sunt incluși acei creditori chirografari, furnizori de servicii, materiale sau utilități fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți.
În acestă categorie pot fi desemnați creditorii cuprinși în lista depusă de debitor împreună cu celelalte documente prevăzute de art.28, listă care, conform art.96 din lege, trebuie confirmată de administratorul judiciar.
Întrucât potrivit art.72 din lege în tabelul preliminar trebuie înscrise numai creanțele chirografare, garantate, cu priorități și, din oficiu, crențele salariale, nu se impune înscrierea clasei furnizorilor indispensabili ca o clasă distinctă.
În practica judecătoarească s-a stabilit că acestă categorie nu urmează regimul impus de lege pentru celelate categorii de creanțe, deoarece este o clasă desemnată prin plan .
P. urmare, creditorii indispensabili trebuie înscriși alături de ceilalți creditori chirografari în tabelul creditorilor, în clasa creditorilor chirografari, consecința fiind că pe calea contestației prevăzute de art.73 nu poate fi contestată calitatea de furnizor indispensabil.
Privitor la condițiile de constituire a acestei clase, instanța a mai reținut următoarele:
În raport de prevederile art.96 din lege se impune a se stabili dacă acestă clasă se constituie de către autorul planului, în momentul în care acesta întocmește planul și desemnează creditorii indispensabili, sau de către administratorul judiciar prin confirmarea listei depuse de debitor odată cu actele prevăzute de art.28.
Cu alte cuvinte, se impune a se stabili cine și cum stabilește creditorii care întrunesc cerințele prevăzute de art.96, neputând fi omis faptul că, privitor la aceste condiții, opinia debitorului și a administratorului judiciar pot să nu concorde.
Într-o primă variantă, s-ar putea susține că cel care decide calitatea de furnizor indispensabil este autorul planului-adică debitorul, creditorii sau administratorul judiciar - și că actul confirmării este o simplă formalitatea care ține de legalitatea constituirii acestei clase.
Într-o altă variantă, dând semnificație și conținut actului confirmării, se poate reține că cel care stabilește încadrarea unui creditor în clasa furnizorilor indispensabili este administratorul judiciar, acesta putând să confirme sau să infirme calitatea de furnizori indispensabili a creditorilor menționați în lista depusă de creditoare.
Privită ca o condiție de legalitate, lipsa confirmării este sancționată cu nulitatea actului de desemnare/constituire a acestei categorii de creditori prin plan.
Ar rezulta că această clasă nu poate fi desemnată în mod valabil în lipsa actului confirmării calității de creditor indispensabil și că autorul planului poate să-i includă în această categorie numai pe creditorii confimați de administratorul judiciar, nefiindu-i recunoscută acestuia aptitudinea de a decide altfel.
S-a apreciat că, în sensul Legii nr.85/2006, prin actul confirmării listei furnizorilor indispensbili administatorul judiciar confimă inclusiv faptul că aceștia îndeplinesc condițiile prevăzute de art.96.
Sub aspect procedural, privită ca o măsura îndeplinita de administratorul judiciar, confirmarea este supusă controlului și sancțiunilor prevăzute de art. 21, despre această măsură impunându-se a se face vorbire în raportul de activitatea întocmit după depunerea actelor prevăzute de art. 28 din lege.
Astfel,încadrarea creditorilor in categoria furnizorilor indispensabili prin întocmirea listei prevăzută de art.96 este verificată de administatorului judiciar.
Analizând condițiile prevăzute de art.96 administraorul judicar confirmă sau infirmă calitatea defurnizori indispensabili a acestor creditori și face mențiuni despre măsura sa în raportul de activitate întocmit după depunerea documentelor prevăzute de art.28. În acest fel, creditorii, debitoarea și persoanele interesate au posibilitatea să contestate actul confirmării, sancționând o eventuală încercare a debitoarei de a crea o clasă fictivă de creditori, doar in scopul votării planului.
În prezenta cauză, lista depusă de debitoare odată cu actele prevăzute de art. 28, fila 23, vol.1, îi cuprinde pe creditorii ., ., ., . și . și a nu a fost confirmată de administratorul judiciar.
Debitoarea a mai depus o listă la fila 174, vol. 19, care poartă numărul de înregistrare 3135/09.12.2013 și care a fost confirmată de administratorul judiciar.Aceasta nu corespunde cu lista depusă la fila 23, vol. 1 al dosarului de faliment, deoarece îl cuprinde din prima listă numai pe creditorul . B.. Ceilalți creditori . SRL, .. BUZĂULUI și . B. nu apar menționați în lista inițială. Debitoarea și administratorul judiciar nu au oferit nici o explicație referitoare la modificarea situației creditorilor indispensabili, cea de a doua listă fiind depusă și confirmată după termenul prevăzut de art.28.
Administratorul judiciar nu a făcut vorbire despre măsura confirmării în rapoartele de activitate, astfel încât creditorii să poată lua la cunoștință sau contesta încadrarea unui creditor în categorie furnizorilor indispensabili anterior momentului confirmării planului de reorganizare.
Administratorul judiciar nu a confirmat lista depusă inițial de administratorul judiciar, confirmând o listă întocmită de debitoare după un an de zile de la depunerea actelor prevăzute de art. 28.
Chiar dacă s-ar aprecia că debitoarea poate să modifice lista inițială și că această confirmare poate să intervină și ulterior momentului depunerii actelor prevăzute de art.28, înainte de întocmirea planului de reorganizare sau odată cu desemnarea creditorilor prin plan – se are în vedere situația în care autorul planului este chiar administratorului judiciar - se impune a se stabili dacă acești creditori întrunesc cerințele prevăzute de art. 96.
S-a reținut că pentru a fi încadrat în categoria prevăzută de art. 96 un creditor trebuie să fie un furnizor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și, de asemnea, trebuie ca acesta să nu poată fi înlocuit.
În mod corect a arătat adminsitratorul judiciar că noțiunea de creditori indispensabili nu se confundă cu cea de furnizori față de care debitoarea are calitatea de consumator captiv și că încadrarea creditorului în această categorie se analizează în concret în funcție de particularitățile fiecărei proceduri. Nu trebuie omis însă faptul că un creditor fată de care debitorul are calitatea de consumator captiv întrunește întotdeauna și condițiile prevăzute de art. 96 și deci poate fi inclus de debitor în lista furnizorilor indispensabili.
Administratorul judiciar a confirmat cea de a doua listă depusă de debitoare, arătând că înlocuirea acestor furnizori cu alți furnizori de aceeași natură nu este posibilă, neexistând, la data depunerii planului, prestatori de astfel de servicii dispuși să asigure serviciile asigurate de către creditori la prețurile sau condițiile pe care aceștia le asigură debitoarei.
Se observă că imposibilitatea înlocuirii creditorului cu un alt creditor care oferă aceleași servicii, la același preț poate fi generată de mai multe cauze, în raport de care sfera furnizorilor indispensabili poate fi restrânsă sau extinsă în mod considerabil
Pe de o parte, înlocuirea acestor furnizori poate să fie imposibilă deoarece pe piață nu există nici un alt creditor care să ofere aceleași servicii, în condiții la fel de avantajoase, iar pe de altă parte înlocuirea ar putea să nu fie posibilă deoarece, deși există pe piață există oferte de servicii la același preț, acestor furnizori fie nu li se solicită, fie nu sunt interesați să intre în relații comerciale cu debitoarea.
În prima ipoteză sfera furnizorilor indispensabili se restrânge la furnizorii care oferă cele mai bune servicii, la cel mai bun preț, iar in ceea de a doua variantă in categorie ar trebui incluși toti furnizorii ale căror contracte deși nu sunt mai avantajoase decât cele încheiate pe piată, nu pot fi înlocuiți deoarece nu există nici interesul, nici posibilitatea reală de a-i înlocui.
În cauză administratorul judiciar nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că acești creditori oferă cel mai bun raport calitate–preț și din planul de reorganizare rezultă că doi dintre aceștia - A. A. R. SRL și GENIALIS C. SRL - se încadrează în cea de a doua ipoteză, respectiv oferă servicii la prețul pietei și înlocuirea acestora nu este recomandată deoarece acesta ar genera discontinuități și sincope în finalizarea proiectelor, aceasta fiind, în fapt, situația tuturor furnizorilor de servicii și materiale din cauză.
Întrucât în cauză nu sunt prezentate justificări și dovezi cu privire la modificarea listei inițiale a acestor creditori și nici cu privire la calitatea de furnizori indispensabili a creditorilor indicați în plan, rezultă că această clasă nu s-a constituit în mod legal și că acești creditori nu au dreptul să voteze separat planul de reorganizare.
Cu privire la viabilitatea palnului de reorganizare și legalitatea măsurilor propuse prin plan, s-a arătat de către administratorul judiciar că urmare a continuării activității, în cele 36 de luni de reorganizare se vor obține venituri estimate la suma de 70.482.000 lei, această sumă urmând să se adauge la veniturile ce se vor obține din închirierea halei T65 și vânzarea celor două hale T 29 și T 65, în anul trei al planului.
Din aceste sume se vor achita doar creanța garantată de 4.267.830 lei (din totalul de 44.657.074 lei înscris în tabelul definitiv) și obligațiile născute în perioada de observație, în sumă de 9.623.232 lei, rezultând că planul prevede doar plăți de aproximativ 13.891.061 lei, deși se estimează obținerea de venituri în sumă de 70.482.000 lei, sumă care ar acoperi atât creanțele din tabelul definitiv, cât și creanțele curente.
În plan nu se prevede care este destinația acestei sume, singura categorie de creanță care se prevede că va fi achitată prin plan fiind categoria creanțelor garantate, respectiv creanța de 4.267.830 lei. Or, această sumă poate fi acoperită, așa cum arată și autorul planului, prin vânzarea bunurilor. S-a menționat în planul de reorganizare că din vânzarea bunurilor se estimează a fi obținute venituri de circa 4.700.000 lei.
Chiar dacă s-ar aprecia că din suma de 70.482.000 lei ce se va obține din continuarea activități curente vor fi achitate doar cheltuielile generate de activitatea de construcții, prin plan nu se justifică de ce s-ar impune continuarea unei activități care provocată cheltuieli egale sau chiar mai mari decât veniturile, în condițiile în care singura creanță ce se prevede a fi satisfăcută poate fi achitată prin lichidarea bunurilor.
P. plata creanțelor născute în cursul procedurii nu se justifică implementarea planului de reorganizare, deoarece creditorii care dețin creanțe curente se opun la eșalonarea acestor datorii.
Potrivit art.64 alin.6 din Legea nr.85/2006 creanțele născute după data deschiderii procedurii, în perioada de observație sau în procedura reorganizării judiciare vor fi plătite conform documentelor din care rezultă, nefiind necesară înscrierea la masa credală. Prevederea se aplică în mod corespunzător pentru creanțele născute în procedura de faliment.
În ceea ce privește accesoriile acestor creanțe, se prevede la art.41 alin. 3 din lege că „în cazul în care se confirmă un plan de reorganizare, dobânzile, majorările ori penalitățile de orice fel sau cheltuielile accesorii la obligațiile născute ulterior datei deschiderii procedurii generale se achită în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți. În cazul în care planul eșuează, prevederile alin. (1) și (2) se aplică corespunzător pentru calculul accesoriilor cuprinse în programul de plăți, la data intrării în faliment.”
Or, prin planul de reorganizare administratorul judiciar propune, fără acordul creditorilor care dețin creanțe născute in perioada de observație plata eșalonată a acestor datorii.
S-a reținut, de asemenea, că legea nu le recunoaște creditorilor care dețin creanțe anterioare deschiderii procedurii, înscriși in tabelul definitiv de creanță, cu drept de vot în adunarea creditorilor și asupra planului de reorganizare, niciun drept de a eșalona plata creanțelor curente, în lipsa acordului acestor creditori.
Nici prevederea din art.41 alin.3 din lege referitoare la posibilitatea plății accesoriilor obligațiilor născute ulterior datei deschiderii procedurii generale în conformitate cu actele din care rezultă și cu prevederile programului de plăți, nu conduce la concluzia că, pentru creanțele curente, creditorii cu drept de vot asupra planului de reorganizare pot să decidă, în lipsa acordului creditorului ce deține creanța curentă, eșalonarea plății acestor creanțe și accesorii prin plan.
Rezultă că, potrivit dispozițiilor anterior menționate, un plan de reorganizare nu poate fi considerat viabil și nu poate fi implementat dacă debitoarea nu are capacitatea de achita creanțele curente conform art. 64 din lege și că privitor la plata crențelor curente planul cuprinde măsuri nelegale .
Cu privire la posibilitatea de a include în planul de reorganizare onorariul de succes al administratorului judiciar, instanța a reținut următoarele:
Onorariul de succes prevăzut prin plan este aferent implementării și realizării planului de reorganizare, acest plan fiind propus de administratorul judiciar.
Potrivit art.19 din Legea nr 85/2006 onorariul stabilit provizoriu prin sentința de deschidere a procedurii poate fi confirmat sau modificat în cadrul primei adunări a creditorilor în raport de măsurile pe care le adoptă adunarea creditorilor sau creditorul majoritar cu privire la confirmarea sau înlocuirea administratorului judiciar.
În cauză s-a impus a se stabili dacă adoptarea onorariul administratorului judiciar poate avea loc numai în condițiile art.19 din lege sau se poate decide și ulterior în cadrul unei adunări care privește doar această chestiune sau în cadrul adunării pentru votarea planului de reorganizare, în această din urmă situație chestiunea fiind rezolvată prin votul asupra planului de reorganizare.
S-a reținut că există situații în care, în adunarea convocată potrivit art. 19 din lege, creditorii pot să nu aprobe remunerația administratorului judiciar, deși l-au confirmat sau înlocuit pe administratorul judiciar numit provizoriu de judecătorul sindic prin sentința de deschidere a procedurii, astfel că se impune ca această chestiune să fie discutată ulterior, în cadrul unei adunări distincte. În acest caz se pune problema de a stabili care sunt condițiile de cvorum care sunt necesare pentru aprobarea hotărârii, știut fiind că, în condițiile art.13 din lege pentru adoptarea valabilă a unei hotărâri în cadrul adunării creditorilor este necesar votul a cel puțin 30 % din valoarea totală a creanțelor.
Totodată, s-a reținut că atunci când măsura este propusă prin planul de reorganizare, acesta este adoptată în condițiile speciale prevăzute de lege pentru adoptarea planului de reorganizare.
P. a decide în această chestiune, instanța a reținut că nicio dispoziție din Legea nr.85/2006 nu exclude posibilitatea ca onorariul lichidatorului judiciar să poată fi modificat ulterior confirmării administratorului judiciar și stabilirii remunerației acestuia și că nu sunt prevăzute dispoziții speciale referitoare la condițiile în care, ulterior confirmării administratorului judiciar, se poate aproba sau modifica remunerația acestuia.
Întrucât legea nu stabilește în mod imperativ că onorariul administratorului judiciar poate fi aprobat numai în condițiile art.19 și nu interzice posibilitatea ca remunerația acestuia să poată fi discutată sau modificată și ulterior acestui moment, s-a apreciat că aceste chestiuni pot fi discutate și decise atât într-o adunarea distinctă, convocată conform art.14 din lege, cât și în cadrul adunării de votare a planului de reorganizare, urmând a fi respectate condițiile prevăzute de lege pentru adunarea respectivă și nu condițiile de la art. 19. Aceasta deoarece art.19 se aplică numai cazul în care remunerația este sau poate fi stabilită odată cu înlocuirea sau confirmarea administratorului judiciar numit provizoriu.
P. urmare, critica privind includerea unui onorariului de succes în planul de reorganizare și adoptarea acestuia prin votul asupra planului, în condițiile impuse de lege pentru votarea planului de reorganizare, nu a putut să fie primită.
Față de aceste considerente de fapt și de drept, în baza art.101 din Legea nr.85/2006, instanța a infirmat planul de reorganizare propus pentru debitoarea ., cu consecința deschiderii procedurii de faliment.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs debitoarea, arătând în esență că hotărârea este nemotivată cu privire la înlăturarea de la vot a categoriei creditorilor indispensabili, aceștia putând fi înlocuiți, nu a fost creată în mod artificial, încadrarea în această categorie realizându-se funcție de circumstanțele fiecărui debitor, iar aceștia îndeplinesc condițiile legale. Se susține că hotărârea este nemotivată cu privire la aprecierea că planul nu este viabil, acesta cuprinzând trei surse de finanțare și este nelegală întrucât judecătorul sindic și-a depășit atribuțiile prin extinderea competenței asupra viabilității și șanselor de reușită ale planului.
Creditoarea DGRFP B. a depus întâmpinare prin care a combătut recursul.
În recurs s-a administrat proba cu înscrisuri.
Recursul nu este fondat.
1.Cu privire la primul motiv vizând lipsa unei motivări a sentinței pe coordonatele arătate în cererea de recurs curtea reține că nu este fondat, o simplă analiză a considerentelor hotărârii denotând că judecătorul sindic a argumentat legal infirmarea planului de reorganizare.
Conform art. 96 din Legea nr. 85/2006, în vederea administrării eficiente a procedurii, planul poate desemna o categorie separată de creanțe, compusă numai din acele creanțe chirografare care, în sensul art. 49 alin. (1), aparțin furnizorilor fără de care activitatea debitorului nu se poate desfășura și care nu pot fi înlocuiți. Lista acestor creanțe trebuie confirmată de administratorul judiciar.
Lista furnizorilor menționați la alin. (1), precum și creanțele curente ale acestora va fi depusă de debitor împreună cu celelalte documente prevăzute la art. 28.
Condiția esențială impusă de normele expuse este ca furnizorul să nu poată fi înlocuit, cu alte cuvinte să aibă dubla calitate de creditor ce furnizează servicii și totodată de creditor indispensabil, în lipsa căruia activitatea debitorului și pe cale de consecință derularea planului nu este posibilă. Fără îndoială legea permite ca prin plan să fie desemnată o atare categorie de creanțe chirografare, însă ea trebuie confirmată de administratorul judiciar numai dacă justifică că într-adevăr furnizorul este un creditor indispensabil și care nu ar putea fi înlocuit, cum legal a reținut și judecătorul sindic.
În speță, lista inițială a creditorilor indispensabili nu a fost confirmată, ca apoi, după o perioadă îndelungată, de un an, să fie confirmată o nouă listă cu pretinși furnizori indispensabili, fără nici o justificare din partea administratorului judiciar, de unde concluzia că a fost creată doar în scopul votării planului de reorganizare și nu sub cuvânt că ar fi indispensabili, contrar prevederilor art. 96 din lege. Este real că un creditor din această categorie poate fi înlocuit, după cum poate fi categoria poate fi constituită prin plan funcție de circumstanțele fiecărui debitor, cum se susține în recurs, însă ea trebuie constituită legal, desemnarea trebuind să fie justificată de caracterul indispensabil al serviciilor furnizate și față de care debitoarea devine captivă, or o asemenea justificare nu există, mai ales că înlocuirea a avut loc după trecerea unui an de la data când s-au depus documentele prevăzute de art. 28 din lege, de unde reiese caracterul artificial al constituirii acestei categorii în compunerea existentă, cum corect a reținut, pe larg și judecătorul sindic, a cărui hotărâre sub acest aspect este motivată corespunzător în fapt și în drept.
2. Este nefondat și motivul referitor la nemotivarea sentinței în ce privește viabilitatea planului.
Potrivit art.95 din Legea nr.85/2006, între altele planul de reorganizare va indica perspectivele de redresare în raport cu posibilitățile și specificul activității debitorului, cu mijloacele financiare disponibile și cu cererea pieței față de oferta debitorului, și va cuprinde măsuri concordante cu ordinea publică, inclusiv în ceea ce privește modalitatea de selecție, desemnare și înlocuire a administratorilor și a directorilor.
Planul de reorganizare va cuprinde în mod obligatoriu programul de plată a creanțelor.
Planul de reorganizare va menționa:
a) categoriile de creanțe care nu sunt defavorizate, în sensul legii;
b) tratamentul categoriilor de creanțe defavorizate;
c) dacă și în ce măsură debitorul, membrii grupului de interes economic, asociații din societățile în nume colectiv și asociații comanditați din societățile în comandită vor fi descărcați de răspundere;
d) ce despăgubiri urmează a fi oferite titularilor tuturor categoriilor de creanțe, în comparație cu valoarea estimativă ce ar putea fi primită prin distribuire în caz de faliment; valoarea estimativă se va calcula la data propunerii planului.
Planul va specifica măsurile adecvate pentru punerea sa în aplicare, cum ar fi:
A. păstrarea, în întregime sau în parte, de către debitor, a conducerii activității sale, inclusiv dreptul de dispoziție asupra bunurilor din averea sa, cu supravegherea activității sale de către administratorul judiciar desemnat în condițiile legii;
B. obținerea de resurse financiare pentru susținerea realizării planului și sursele de proveniență a acestora;
Planul de reorganizare va putea fi confirmat de judecătorul sindic numai în condițiile în care respectă și prevederile art. 101 din Legea nr. 85/2006, respectiv asigură un tratament corect și echitabil pentru categoriile de creditori.
În termenii art. 101 alin. 2 din lege, tratament corect și echitabil există atunci când sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiții:
a) nici una dintre categoriile care resping planul și nici o creanță care respinge planul nu primesc mai puțin decât ar fi primit în cazul falimentului;
b) nici o categorie sau nici o creanță aparținând unei categorii nu primește mai mult decât valoarea totală a creanței sale;
c) în cazul în care o categorie defavorizată respinge planul, nici o categorie de creanțe cu rang inferior categoriei defavorizate neacceptate, astfel cum rezultă din ierarhia prevăzută la art. 100 alin. (3), nu primește mai mult decât ar primi în cazul falimentului.
Scopul planului este realizarea creanțelor creditorilor și ulterior continuarea activității debitorului, în condițiile în care trebuie plătite integral și creanțele născute în timpul procedurii, cum dispune art. 64 alin. 6 din lege, conform documentelor din care rezultă, pentru aceste categorii nefiind posibilă eșalonarea, din moment ce se înscriu la masa credală, or prin plan tocmai această operațiune se prevede, fără acordul creditorilor. Nu mai puțin, deși se estimează obținerea unor venituri din sursele de finanțare arătate și în cererea de recurs, precum și din contractele depuse la dosar în această fază procesuală, totuși numai o mică parte din datorie este supusă stingerii, cum a reținut de altfel și judecătorul sindic, deși scopul reorganizării este cel arătat și care nu poate fi atins.
D. urmare, critica privind analiza de către judecătorul sindic a viabilității planului nu poate fi primită, întrucât potrivit art. 101 alin.1 lit. E, planul poate fi confirmat dacă respectă prevederile art. 95, nefiind deci cazul unei ingerințe în activitatea administratorului judiciar, ci a verificării respectării legii, or, acest text impune prevederea măsurilor adecvate pentru îndeplinirea lui, cerință pe care planul propus nu o îndeplinește, din moment ce creanțele curente, născute în cadrul procedurii nu pot fi achitate, iar celelalte numai în mică măsură.
Față de considerentele expuse, curtea reține că soluția adoptată de judecătorul sindic este una legală și temeinică, încât potrivit art. 312 alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul.
P. aceste motive,
În numele Legii
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de debitoarea S.C. I. C. SRL împotriva Sentinței civile nr. 938/SIND/2014, a Tribunalului B., pe care o menține.
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de suspendare a executarii Sentinței civile nr.938/SIND/2014, a Tribunalului B..
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de azi, 16.06.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
C. V. M. L. G. Ș.
GREFIER,
C. N.
Red. M.L./03.07.2014
Dact.C.N./09.07.2014
- 3 exemplare -
Jud. Sindic – S. C.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
