Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 601/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 601/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 30-09-2014 în dosarul nr. 1374/119/2013
ROMANIA
CURTEA DE APEL B.
Secția civilă și pentru cauze
cu minori și de familie, de
conflicte de muncă și asigurări sociale
DECIZIA CIVILĂ NR.601/Ap DOSAR_
Ședința publică din 30 septembrie 2014
PREȘEDINTE G. Ș. - judecător
M. L. - judecător
C. N. - grefier
P. astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de reclamanta A. P. ADMINISTRAREA ACVTIVELOR STATULUI împotriva sentinței civile nr.149/S din 06.03.2014 pronunțată de Tribunalul C. în dosarul civil nr._ .
La apelul nominal făcut în ședința publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 23 septembrie 2014, când părțile au lipsit, așa cum rezultă din încheierea de ședință din acea zi și când instanța, în vederea deliberării, a amânat pronunțarea la data de 30 septembrie 2014.
CURTEA
Asupra recursului de față:
Constată că prin sentința civilă nr.149/S din 06.03.2014, Tribunalul C. a respins acțiunea formulată de reclamantul A. pentru Administrarea Activelor Statului, cu sediul în București, .. S., nr. 50, Sector 1, împotriva părții pârâte Batai C., cu domiciliul în S. G., ., ., ., J. C. și W. I., cu domiciliul în Rakoczifalva Szilvia, nr. 11, Ungaria.
În motivarea hotărârii se arată că prin încheierea din 14 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr. _ de Tribunalul C., judecătorul-sindic a dispus deschiderea procedurii insolvenței prevăzute de Legea nr.85/2006 față de debitoarea . SRL, fiind desemnată în calitate de lichidator judiciar societatea profesională INFO–DIP INSOLVENCY SPRL prin reprezentant legal – asociat coordonator V. M..
În ceea ce privește pe debitoarea . SRL instanța a reținut faptul că societatea a fost dizolvată, în conformitate cu prevederile Legii nr. 31/1990.
În urma demersurilor întreprinse, lichidatorul a întocmit un raport final unde se arată că el nu a putut identifica societatea debitoare și nici pe administratorii acesteia care sunt părțile pârâte din prezenta cauză și, astfel, s-a aflat în imposibilitate obiectivă de a intra în posesia documentelor contabile ale firmei debitoare.
Pe fondul lipsei documentelor contabile ale societății, lichidatorul nu a putut proceda la întocmirea bilanțului în vederea stabilirii exacte a activului și pasivului debitoarei și inventarierii eventualelor bunuri din patrimoniu.
Din înscrisul depus la dosar la fila 15 rezultă că, debitoarea . SRL a avut ca asociați pe Batai C. și W. I..
Cererea părții reclamante s-a întemeiat în drept pe disp. art.138 lit. c și f din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, unde se arată că în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; sau
f) au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți;
Această răspundere este o formă specială a răspunderii juridice patrimoniale și presupune ca, în privința făptuitorului să fie îndeplinite atât condițiile generale ale răspunderii civile delictuale instituite de art.998 cod civil cât și condițiile speciale ale art. 138 alin.(1) lit. c și f din legea amintită, și anume: prejudiciul, fapta ilicită care să fie una dintre cele prevăzute de acest articol al legii, legătura cauzală dintre prejudiciu și starea de insolvență a debitorului, precum și vinovăția care poate îmbrăca forma intenției, erorii sau a imprudenței în actele de gestionare și administrare a patrimoniului societății. Aceste chestiuni trebuie însă probate în detaliu de către partea reclamantă.
Totodată instanța a reținut că în afara înscrisurilor depuse de partea reclamantă la dosar în cauză nu s-au făcut alte probe, de exemplu interogatoriul sau expertiza contabilă,care să probeze cele susținute de partea reclamantă în cererea sa, care avea această obligație în temeiul art.1169 Cod civil.
Totodată instanța a reținut și aceea că debitoarei . SRL i s-a creat de-a lungul timpului un prejudiciu în cuantumul indicat în acțiunea părții reclamante, însă în speță nu s-a dovedit că aceste împrejurări se încadrează în situațiile limitativ și expres prevăzute de art.138 alin.(1) lit. c și f din Legea nr.85/2006.
Mai departe instanța a reținut și aceea că, în speță, între faptul lipsei sumelor indicate în cererea părții reclamante și starea de insolvență a debitoarei nu există nici o legătură de cauzalitate dovedită prin probe certe și indubitabile.
De asemenea, din analiza coroborată a probelor administrate instanța a reținut că, în speță, nu s-a confirmat prezumția că părțile pârâte au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți, și nici prezumția că părțile pârâte au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
Pe cale de consecință, în accepțiunea dispozițiilor art.138 alin.(1) lit. c și f din Legea nr.85/2006, faptele părții pârâte așa cum au fost ele probate în speță nu constituie nicidecum fapte ilicită și prin urmare ele nu pot să atragă răspunderea materială a presupușilor făptuitori, respectiv părțile pârâte.
Și mai mult, pentru partea din pasivul debitoarei respectiv suma de 714,27 lei instanța a reținut că sub nici o formă lipsa acestei sume nu constituie prejudiciu și prin urmare nu se justifică angajarea răspunderii civile delictuale a părții pârâte dat fiind că, în esență, nu sunt îndeplinite cumulativ nici condițiile instituite de art.998-999 Cod civil.
În consecință, instanța, având în vedere considerentele expuse, a respins acțiunea reclamantei ca nefondată.
Împotriva hotărârii a declarat recurs solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii în totalitate a acțiunii prin plata pasivului rămas neacoperit în procedura insolvenței.
În motivarea recursului se arată exclusiv că pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.d din Legea nr.85/2006, respectiv nu au o ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Se invocă nepredarea către lichidator a actelor contabile în temeiul art.28 din legea insolvenței și inexistenta unei evidente contabile ceea ce a creat imposibilitatea întocmirii inventarului și identificarea activelor imobilizate. Nepredarea documentelor contabile creează prezumția de săvârșire a faptei de neținere a contabilității în condițiile legii; lipsa evidențelor contabile indica o administrare frauduloasă a averii debitorului care a cauzat starea de insolvență.
Analizând hotărârea judecătorului sindic în limitele motivelor de recurs și apărărilor formulate, Curtea reține următoarele considerente:
Limitele investirii instanței de fond au fost circumscrise la analizarea săvârșirii de către pârâți a faptelor prevăzute de art. 138 lit. c si f din Legea nr.85/2006, iar judecătorul sindic a considerat că în cauză pârâții nu se fac vinovați de dispunerea, în interes personal, a continuării unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți și nici nu au folosit mijloace ruinătoare pentru a procura persoanei juridice fonduri, în scopul întârzierii încetării de plăți.
În calea de atac formulată, reclamanta nu a criticat în niciun mod dezlegările date de judecătorul sindic asupra aspectelor menționate, înțelegând însă să invoce săvârșirea de către pârâți a faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006 care sancționează neținerea unei contabilități în conformitate cu legea. În aceste condiții, Curtea reține că în speță sunt incidente dispozițiile art.316 raportat la art.294 Cod procedură civilă, potrivit cărora în calea de atac nu se pot face cereri noi. În speță, solicitarea antrenării răspunderii pârâților pe art.138 lit.d din legea insolvenței a fost făcută pentru prima dată în calea de atac și, fiind considerată o cerere nouă potrivit textului legal citat, urmează a fi considerată în afară limitelor investirii instanței și respinsă pe acest motiv; câtă vreme o asemenea cerere nu a fost formulată la fond și pârâții nu au avut posibilitate să facă apărări în legătură cu aceste pretenții, cererea nu poate fi primită în calea de atac a recursului.
P. aceste motive, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul va fi respins, cu consecința menținerii în totalitate a hotărârii atacate.
P. aceste motive
În numele Legii
DECIDE:
Respinge apelul declarat de reclamanta AAAS București împotriva sentinței civile nr.149/S/06.03.2014 a Tribunalului C., pe care o păstrează.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
G. Ș. M. L. C. N.
Red.G.Ș./ 06.11.2014
Dact.C.N./07.11.2014
- 5 exemplare -
Jud. syndic – C.T. M.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei. Decizia nr. 115/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
