Constatare nulitate act. Decizia nr. 140/2014. Curtea de Apel BRAŞOV
| Comentarii |
|
Decizia nr. 140/2014 pronunțată de Curtea de Apel BRAŞOV la data de 02-04-2014 în dosarul nr. 535/62/2013
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL B.
SECTIA CIVILĂ ȘI PENTRU CAUZE CU MINORI ȘI DE FAMILIE,
DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE
DECIZIA CIVILĂ NR. 140/Ap. Dosar nr_
Ședința publică din 2 aprilie 2014
Completul compus din:
Președinte- A. P.
Judecător- C. J.
Grefier- M. C.
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra apelului declarat de reclamanta Direcția F. B. împotriva sentinței civile nr. 335 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Tribunalul B. în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedura legal îndeplinită.
Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 27 martie 2013 când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța, având nevoie de timp pentru a delibera, în temeiul dispozițiilor art. 26o alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi 2 aprilie 2014
CURTEA
Asupra apelului de față;
Constată că, prin sentința civilă nr.335/18.11.2013, Tribunalul B. a dispus următoarele:
A respins ca inadmisibilă cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA F. B. în contradictoriu cu pârâta ., având ca obiect constatarea nulității.
A admis cererea de intervenție în interesul pârâtei formulată de intervenienți . R. SA, . A. SI P. SA, ., . R. E. SA și .>
Pentru a pronunța această sentință, instanța a reținut următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat de către reclamanta DIRECȚIA F. B. să se constate nulitatea absolută a Rapoartelor de evaluare imobiliară (construcții) întocmite de pârâtă în luna octombrie 2010 pentru societățile comerciale . R. SA, . A. SI P. SA, ., . R. E. SA și . fiind netemeinice și ilicite, elaborate cu abateri de la Standardele Internaționale de Evaluare.
Instanța reține că, în cauză, nu este incidentă nici o prevedere legală din Legea nr. 571/2003 privind codul fiscal sau din alt act normativ nu prevede posibilitatea anulării unui raport de evaluare întocmit în baza art. 253 alin. 3 din Legea nr. 571/2003, respectiv reevaluarea unui imobil în vederea stabilirii impozitului pe clădiri, reglementat de art. 249 din același act normativ.
De asemenea, nu au aplicabilitate nici dispozițiile art. 1238 Cod civil, unul dintre temeiul acțiunii, care învederează că: „lipsa cauzei atrage anulabilitatea contractului, cu excepția cazului în care contractul a fost greșit calificat și poate produce alte efecte juridice. Cauza ilicită sau imorală atrage nulitatea absolută a contractului dacă este comună ori, în caz contrar, dacă cealaltă parte a cunoscut-o sau, după împrejurări, trebuia să o cunoască”, temei legal prevăzut pentru anularea unui contract, iar rapoartele de evaluare în litigiu nu îndeplinesc această condiție.
Reclamanta nu a contestat valoarea imobilelor proprietate a intervenientelor (care a fost reținută de expert în rapoartele de evaluare) și a emis decizii de impunere luând în calcul noile valori ale imobilelor.
Or, în situația în care se contestă valoarea stabilită printr-un raport de expertiză de evaluare, organul fiscal are obligațiile impuse de Codul de procedură fiscală.
Împotriva acestei sentințe a formulat apel in termen, motivat apelanta reclamantă Direcția F. B. solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței, în sensul admiterii acțiunii.
Invocă critici de nelegalitate și netemeinicie. Se susține că, instanța de fond, prin sentința pronunțata a adus atingerea dreptului la un proces echitabil lipsind-o pe reclamantă de un control asupra actelor nelegale de evaluare. Se află în situația ca un raport de evaluare a unui imobil să nu poată fi anulat, producându-si efecte în scopul diminuării bazei de impunere și implicit a diminuării obligațiilor legal fiscale pe care debitorul le datorează la bugetul local.
Deși apelanta a emis decizii de impunere pentru obligația de plata a impozitului raportat la valorile din expertizele de evaluare a imobilului, orice expertiză contrară, efectuată cu exercitarea dreptului descris la art. 49 și 55 din O.G nr.92/2003 privind codul de procedura fiscala e inutilă, deoarece contraexpertiza nu ar fi atras de la sine lipsa de eficacitate a primei evaluări. Tocmai de aceea s-a pretins de reclamantă anularea rapoartelor de evaluare inițiale pe motiv că au fost întocmite cu încălcarea prevederilor art. 1236 cod civil ,respectiv cauza lor a fost ilicită și imorală.
Intimata . a formulat întâmpinare prin care solicită respingerea apelului formulat. Se susține ca cererea de chemare în judecată nu are fundament legal. Art. 1238 Cod civil este aplicabil contractelor ca acord de voință, însă rapoartele de expertiză nu sunt contracte, ci acte juridice unilaterale.
Analizând apelul formulat, instanța constata că nu este fondat.
Deși s-a invocat încălcarea art. 6 din C.E.D.O. de către instanța de fond prin sentința pronunțată ,pe considerentul că interpretarea dată motivării de fapt și de drept a cererii de chemare în judecată și inadmisibilitatea acesteia echivalează cu privarea apelantei de dreptul de acces la o instanță, curtea constată că nu se poate reține o astfel de încălcare ce ar fi atras nelegalitatea sentinței, deoarece soluția instanței de fond este dezlegarea corecta a pretențiilor deduse judecații cu respectarea principiului disponibilității părții. S-a respectat natura juridică a cauzei, judecătorul fondului reținând prin încheierea din 04.06.2013, natura civila a litigiului, fără ca acest aspect să fie combătut în apel.
Prin urmare, raportat la obiectul dedus judecații, motivele de fapt și de drept invocate ,se constată ca apelul formulat nu schimbă soluția pronunțată. Interpretarea și aplicarea art. 1236 Cod civil este corectă.
Art. 6 alin. 1 garantează fiecăruia dreptul ca o instanță să ia cunoștință de orice cerere relativă la drepturi și obligații cu caracter civil (Golder împotriva Marii Britanii, Hotărârea din 21 februarie 1975, ., 18, p.18, paragraful 36).
Cu certitudine, dreptul de acces la instanță nu este absolut. El poate permite limitări admise implicit, deoarece el cere prin însăși natura sa o reglementare de către stat. În elaborarea unei asemenea reglementări statele se bucură de o anumită marjă de apreciere. Totuși, limitările aduse nu trebuie să restrângă accesul la instanță acordat individului de o asemenea manieră încât dreptul să fie încălcat în însăși substanța sa. În plus, aceste limitări nu se conciliază cu art. 6 alin. 1 decât dacă urmăresc un scop legitim și există un raport rezonabil de proporționalitate între mijloacele folosite și scopul vizat (a se vedea, printre altele, F.E. împotriva Franței, Hotărârea din 30 octombrie 1998, Culegere de hotărâri și decizii 1998-VIII, p. 3349, paragraful 44 și Yagtzilar și alții împotriva Greciei, nr. 41.727/98, paragraful 23, CEDH 2001-XII).
In speță nu se poate reține un refuz de a soluționa o astfel de cerere. Nu se poate ajunge la soluționarea pe fond a cererii din moment ce filtrul legal-Codul civil - prevăzut de legislația internă permite aplicarea dispozițiilor legale invocate, respectiv art. 1236 Cod civil doar contractelor definite conform art. 1166 Cod civil„ acord de voință între doua sau mai multe persoane cu intenția de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic” nu și expertizelor de evaluare din cauză, ce nu pot fi incluse în categoria contractelor, fiind considerate mijloace de probă de legiuitor.
In speță nu se justifică nulitatea absolută a rapoartelor de evaluare pe motiv de cauză ilicită si imorală, constând în intenția debitoarei de a diminua cuantumul impozitului pe clădiri, cu atât mai mult cu cât chiar apelanta a emis primele decizii de impunere cu valorile de impunere acolo menționate, ulterior emițând alte decizii cu valori de impunere mai mari, motivând că primele evaluări nu sunt corecte deoarece diminuează valorile de impunere.
Pentru aceste considerente, instanța va respinge apelul formulat și va păstra sentința atacată
.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE .
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă Direcția F. B. prin reprezentantul legal împotriva sentinței civile nr. 335/18.11.2013 a Tribunalului B. pe care o păstrează .
Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către intimata . .
Definitivă
Cu recurs în 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică azi,2 aprilie 2014.
Președinte, Judecător,
A. P. C. J.
Grefier,
M. C.
red. A.P – 29.04.2014
tehnored. M.C –14.05.2014
jud. fond . I.B.
12 exemplare
| ← Constatare nulitate act. Decizia nr. 43/2014. Curtea de Apel... | Dizolvare societate. registrul comerţului. Decizia nr. 48/2014.... → |
|---|
