Acţiune în anulare. Decizia nr. 946/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 946/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 165/122/2013/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 2331/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.946/2014
Ședința publică de la 03 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea apelului formulat de apelanta-debitoare S.C. K. T. S.R.L., prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E. M., împotriva Sentinței civile nr. 281 din 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-creditoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G. și S.C. N. C. TRANS S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata-creditoare S.C. N. C. Trans S.R.L., prin avocat M. F.-I., cu delegația de substituire aflată la fila 30 dosar, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatei-creditoare S.C. N. C. Trans S.R.L. arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.
Intimatul-pârât, prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat, susținând că apelanta-debitoarea nu a indicat niciunul dintre cazurile prevăzute de art.80 din Legea nr.85/2006 și nici nu a făcut dovada relei-credințe pentru anularea contractului de vânzare-cumpărare. Solicită plata cheltuielilor de judecată.
CURTEA,
Deliberând asupra apelului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 281 din 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. în dosarul_ a fost respinsă ca neîntemeiată cererea, având ca obiect anulare act fraudulos, formulată de reclamanta ., prin lichidator judiciar CII E. M., în contradictoriu cu pârâta . SRL.
În motivarea sentinței, instanța de fond a reținut următoarele:
Conform art. 79 din Legea 85/2006, lichidatorul judiciar poate introduce la judecătorul sindic, acțiuni pentru anularea actelor frauduloase încheiate de debitor în dauna drepturilor creditorilor în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii.
Lichidatorul judiciar nu indică însă nici unul din cazurile de anulare prevăzute de art. 80 din legea 85/2006 și nu face dovada relei credințe a pârâtei, care trebuie dovedită, aceasta nefiind prezumată decât în cazul debitoarei.
Nefăcându-se dovada nici a fraudei debitoarei și nici a complicității de fraudă a pârâtei tribunalul a apreciat că nu sunt îndeplinite condițiile anulării transferului autocamionului în litigiu.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta, solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii cererii formulată.
În motivarea apelului, apelanta a arătat că judecătorul sindic, in motivarea sentinței apelate, desi a reținut ca in susținerile sale a arătat ca instrainarea autocamionului s-a făcut la un pret arbitrar iar suma obținută din transfer nu a dus la acoperirea datoriilor . s-a considerat ca cererea este nedondata .
Dar, asa cum a arătat, in anul 2012 pe lângă veniturile din transportul de mărfuri societatea . a realizat și venituri din cedarea de active, respectiv din vânzarea unui autocamion Renault către . SRL cu suma de 6.000 euro.
In situația in care autocamionul respectiv s-ar mai afla in patrimoniul societății . prin valorificare s-ar acoperi intreaga masa credala.
Vazand dispozițiile art. 79 si art. 80 din Legea nr.85/2006, precum si transferul de proprietate efectuat de către . către . SRL, în cauză au fost fraudate drepturile creditorilor, având in vedere ca, din suma obținută ca urmare a vânzării autocamionului nu au fost plătite obligațiile bugetare aferente transferului cat si cele referitoare la impozitarea venitului.
După data de 01.07.2012 debitoarea nu mai realizat venituri
Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat că nici in motivarea apelului nu se arata in concret care sunt actele, acțiunile din cele prevăzute la art. 80 din Lg. 85/2006 care sa conducă la anularea actului de vânzare cumpărare al autovehiculului.
De asemenea, nu face dovada relei credințe a intimatei sau a complicității la vreo frauda astfel ca nu sunt intrunite cerințele anularii actului de vânzare.
Potrivit articolului 80 sunt inserate de legiuitor numeroase acte, condiții ce ar trebui îndeplinite pentru a se solicita anularea transferurilor patrimoniale, dar lichidatorul judiciar in speța nu indica litera in baza căruia se solicita anularea acestui transfer.
În ceea ce privește condiția intenției de fraudare, potrivit art. 85 alin 3, daca sunt îndeplinite condițiile art. 79 si 80, se instituie o prezumție relativa de frauda in dauna creditorilor, numai in sarcina debitoarei, prezumtia putând fi insa răsturnata de către aceasta, prin dovada contrara. Aceasta prezumție relativa a intenției de fraudare nu se extinde insa la terțul dobanditor sau la subdobanditor.
Pentru a se face susținerea ca intimata in calitate de tert dobanditor al autocamionului de la debitoare a avut cunoștința de starea de insolventa a acesteia sau ca a avut intenția alături de debitoare de a sustrage bunuri de la urmărirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile lor, respectiv ca a fost dobanditor de rea credința acest lucru nu este prezumat ci trebuie demonstrat de către cel ce o susține.
Ca este de buna credința si a fost si la momentul dobândirii bunului rezulta din faptul ca la momentul cumpărării bunului la prețul solicitat de către firma debitoare . respectiv suma de 6.000 Euro, (suma de 32.548,51 lei calculata la cursul valutar din ziua emiterii facturii) a achitat integral in 2 rate de la 20.04.2012 la 24.04.2012 întregul pret, de altfel acesta fiind prețul pieței pentru autocamioanele marca Renault având in vedere gradul de uzura real in condițiile exploatării de către debitoare pana la momentul achiziționării de către intimată, criza economica intervenita in anul 2010, toate preturile scăzând. Astfel, nu se poate retine ca debitorul . cat privește vânzarea autoutilitarei Renault a efectuat o operațiune comerciala care sa depășească in mod vădit valoarea primita.
De altfel, in chiar motivele de apel inserate de lichidator se arata ca debitoarea nu a mai realizat venituri dupa data de 1.07.2012, deci aceasta desfășurând in continuare activitate dupa vânzarea autocamionului.
In funcție de actul concret susceptibil de a fi anulat si respectiv încadrarea din punct de vedere legal . enumerate de legiuitor in articolul 80 din Legea Insolventei, fara a se specifica de către lichidator care este cazul concret invocat din articolul 80, lichidatorul nu a făcut dovada relei credințe a intimatei si nici a vreunei complicități la frauda
Faptul ca debitoarea . nu si-a achitat obligațiile bugetare aferente transferului cat si cele referitoare la impozitarea venitului nu poate fi imputata intimatei. Asa cum a arătat si in fata primei instanțe, atat din motivarea cererii inițiale cat si a apelului, rezulta este vorba de lipsa de diligenta a debitoarei de a-si îndeplini obligațiile sau a unui management defectuos care au condus societatea in aceasta situație, ceea ce nu poate conduce la sancționarea intimatei cu anularea actului de vânzare cumpărare, creând astfel un alt creditor la masa credala, având in vedere ca prețul a fost plătit, iar societatea . SRL ar ramane cu un prejudiciu neacoperit constând in prețul plătit, iar autoutilitara nu se mai afla in patrimonial său, aceasta fiind vânduta.
Corect a reținut instanța de fond ca nu s-a făcut dovada nici a fraudei debitoarei si nici a complicității intimatei astfel ca nu sunt îndeplinire condițiile anularii transferului autocamionului in litigiu. Pe de alta parte, daca se constata de către lichidator ca debitoarea a acționat cu intenția fraudei, lichidatorul judiciar are posibilitatea in cadrul unei alte acțiuni destinate sa acopere pasivul debitoarei, respectiv acțiunea in atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere prevăzuta de art. 138 din Legea nr. 85/2006.
În drept, a fost invocat art. 202 NCPC.
Apelanta a depus răspuns la întâmpinare, în care a indicat următoarele:
În cauză este incident art. 80 alin. 1 lit. c din lege. Reaua-credință a administratorului debitoarei a fost dovedită, prin faptul că mijlocul de transport a ieșit din evidența contabilă prin factura a cărei anulare se solicită.
Potrivit art. 85 alin. 3, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor.
Prin urmare nu se cere o condiție suplimentară de dovedit.
În speță s-a probat intenția frauduloasă a debitorului și, pe cale de consecință, se poate reține vinovăția acesteia la înstrăinarea autocamionului.
Analizând sentința atacată, față de motivele de apel invocate și dispozițiile legale incidente, Curtea reține următoarele :
Prin cererea de chemare în judecată lichidatorul judiciar nu a încadrat motivul de anulare în unul din cazurile expres și limitativ prevăzute de lege.
Dispozițiile art. 478 alin. 2 NCPC se opun ca reclamantul să își completeze motivele invocate direct în fața instanței de apel.
Prin urmare, la judecarea apelului trebuie avute în vedere exclusiv motivele de fapt și de drept invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată, respectiv că frauda drepturilor creditorilor constă în faptul că din suma obținută cu titlu de preț nu au fost acoperite obligațiile bugetare.
Or, situația de fapt expusă nu se încadrează în nici unul din cazurile de la art. 80 din lege.
Astfel, actul în cauză nu este cu titlu gratuit, nu s-a invocat nici disproporția vădită dintre valoarea prestațiilor, frauda comună a părților sau stingerea unei datorii către intimată.
Intenția debitoarei de fraudare a creditorilor nu este suficientă pentru obținerea anulării actului din perspectiva nici unuia din aceste cazuri.
Art. 85 alin. 3 teza finală, text omis de către apelantă, prevede în mod clar că prezumția de fraudă nu se extinde asupra terțului dobânditor.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 480 alin. 1 NCPC, Curtea va respinge apelul ca nefondat.
Văzând dispozițiile art. 453 alin. 1 NCPC, dovada cheltuielilor de judecată făcută în conformitate cu art. 452, Curtea va obliga apelanta să plătească intimatei, cu acest titlu, suma de 1500 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta-debitoare S.C. K. T. S.R.L., prin lichidator CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ E. M., cu sediul în G., ., județul G., împotriva Sentinței civile nr.281 din 19.05.2014 pronunțată de Tribunalul G. – Secția Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatele-creditoare ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G., cu sediul în G., ., județul G., și S.C. N. C. TRANS S.R.L., cu sediul în comuna Ogrezeni, ., ca nefondat.
Obligă apelanta la plata către intimata S.C. N. C. TRANS S.R.L. a sumei de 1.500 lei cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./26.11.2014
Nr.ex.: 5
Fond: Tribunalul G.
Președinte: U. G.
| ← Procedura insolvenţei – societăţi pe acţiuni. Decizia nr.... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 109/2014. Curtea de... → |
|---|
