Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 434/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 434/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-06-2014 în dosarul nr. 9155/3/2013/a2
ROMÂNIA
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ
Decizia civilă nr.434
Ședința publică de la 17 iunie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTEMIHAELA I. B.-P.
JUDECĂTORLILIANA C.
JUDECĂTORGEORGE B. F.
GREFIERFLORENTINA D.
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurentul C. I. DE INSOLVENȚĂ S. I., împotriva sentinței civile nr.1569 din 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. F.-C..
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimatul personal și asistat de mandatar M. V. care depune la dosar procură, lipsă fiind recurenta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea pune în discuție calificarea căii de atac declarate ca fiind apel și nu recurs, în temeiul art.152 N.C.P.C.
Intimatul, prin mandatar, apreciază calea de atacat ca fiind apel și nu recurs.
Curtea, deliberând, califică calea de atac ca fiind apelși nu recurs,având în vedere prev. art.152 N.C.P.C.
Ca urmare a recalificării căii de atac din recurs în apel, în baza art.99 alin.3 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, dispune trecerea dosarului pe lista de apeluri, completul de judecată fiind compus din Președinte: M.-I. B.-P. și Judecător: L. C. și dispune lăsarea cauzei la sa a doua strigare.
La a doua strigare a cauzei a răspuns intimatul personal și asistat de mandatar M. V. cu procură la dosar, lipsă fiind recurenta.
Intimatul, prin mandatar, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau probe de administrat.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța constatând cauza în stare de judecată acordă cuvântul pe cererea de apel.
Intimatul, prin avocat, solicită respingerea apelului și menținerea hotărârii ca fiind temeinică și legală, întrucât instanța de fond în mod corect a apreciat faptul că apelanta-reclamantă nu și-a probat cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului societății, în temeiul art.138 lit.d din Legea nr.85/2006. Pentru considerentele expuse pe larg prin notele scrise pe care le depune la dosar, solicită respingerea apelului, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
CURTEA
Prin sentința civilă nr.1569 din 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a raspunderii patrimoniale formulată de reclamantul CII SAVOIU I.- în contradictoriu cu paratul G. F. – C..
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în speță, reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor privind obligația ținerii contabilității fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. d) din lege. Calitatea paratului de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Oricum, în ceea ce privește obligația paratului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, calificat de Curte ca fiind apel, potrivit dispozițiilor din practicaua prezentei decizii, solicitand admiterea căii de atac și pe fond obligarea pârâtului G. F.-C. la reîntregirea patrimoniului debitoarei . . de 35.325,07 lei, pentru următoarele motive de recurs încadrate in disp. art. 304 pct.9 Cod proc civ:
În cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru angajarea răspunderii personale prevăzute de art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2Oo6: „ au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea", astfel:
De la înființare și până la deschiderea procedurii falimentului, administratorul debitoarei, a ținut o contabilitate fictivă, nedepunând la organele statului nicio situație financiară anuală, cu încălcarea prevederilor art. 28 alin.1 din Legea contabilității nr. 82/1991 republicată.
Intimatul, prin avocat, a solicitat respingerea apelului
Asupra apelului:
Potrivit art. 138 alin.1din Legea nr.85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:
d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;
În ce privește criticile întemeiate pe dispozițiile art. 138 lit.d), nedepunerea actelor contabile menționate de apelantă nu echivalează cu sensul dat de legiuitor expresiei „ nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea”.
Pentru a se atrage răspunderea administratorului este necesar ca neținerea contabilității în conformitate cu legea, ceea ce înseamnă lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile, să fi avut drept consecință ajungerea debitoarei în starea de insolvență.
Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.
Se reține astfel apelanta trebuia să probeze afirmațiile formulate, invocarea prevederilor art. 138 lit. d) din lege nu atrage automat răspunderea administratorului deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora.
Invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage în mod automat răspunderea administratorului, deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestuia, numai pentru nedepunerea evidențelor contabile ori pentru neținerea contabilității, prevăzând posibilitatea atragerii răspunderii, numai după ce s-au produs dovezi în acest sens, conform art. 1169 C.civ.
Răspunderea administratorului societății nu este de natură contractuală întemeiată pe mandat, care ar fi aplicabilă doar în raport cu societatea însăși, al cărui mandatar este administratorul.
Răspunderea sa este de natură delictuală și pentru a fi antrenată trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C. civ., respectiv, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.
Legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată conform art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art. 1169 C.civ.
În consecință, pentru motivele reținute, Curtea va constata apelul nefondat și îl va respinge conform art. 480 alin.1 Noul Cod proc civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge apelul formulat de apelantul C. I. DE INSOLVENȚĂ S. I., cu sediul în București, ., ., ., sector 6, împotriva sentinței civile nr.1569 din 12.02.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul G. F.-C., domiciliat în București, ..96, ., ., sector 6.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 17.06.2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
Mihaela I. B.-P. L. C.
GREFIER,
F. D.
Red.Jud.MIBP 04.07.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte: M. M.
| ← Contestaţie. Hotărâre din 18-09-2014, Curtea de Apel BUCUREŞTI | Contestaţie. Decizia nr. 507/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
