Acţiune în anulare. Decizia nr. 1413/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1413/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 25-06-2014 în dosarul nr. 36194/3/2009
Dosar nr._ (Număr în format vechi 481/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1413
Ședința publică de la 25 Iunie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE A. M. S. U.
Judecător G. VINȚANU
Judecător M. H.
Grefier C. M.
****************
Pe rol pronunțarea asupra cererii de recurs, formulată de recurenta reclamantă S. T. SI ASOCIATII SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . împotriva sentinței civile nr.7297/18.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL S. C. L., S. C. L., P. R. și P. S..
Dezbaterile în cauză au avut loc în ședința publică de la 11.06.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta și când, Curtea având nevoie de timp pentru a delibera și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii scrise, a amânat pronunțarea la 18.06.2014 și apoi la 25.06.2014, când a pronunțat prezenta decizie.
CURTEA:
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a civilă sub nr._ reclamantul T. ȘI ASOCIAȚII SPRL în calitate de administrator judiciar al . a chemat în judecată debitorul prin administrator special S. C. L. și pârâta P. S. solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr.1800 din 3.11.2006 de BNP G. M..
În motivarea cererii sale reclamantul a arătat că obiectul contractului de vânzare cumpărare este reprezentat de dreptul de proprietate asupra apartamentului nr. 2 situat la etajul 2 din blocul nr. 40 al ansamblului rezidențial Washington Residence din București, .-42, sector 1, asupra locului de parcare nr.147 în suprafață de 11,50 mp, asupra boxei nr.71, asupra cotei-parte indiviză procentuală de 0,2780% din spațiile aflate în indiviziune forțată și perpetuă, aparținând imobilului, asupra cotei de 0,2708% din spațiile aflate în indiviziune forțată și perpetuă aparținând întregului ansamblu rezidențial, asupra cotei indivize de 75,94 mp din terenul aferent întregului imobil . a mai arătat că, la data de 3.11.2006 . PRIN ASOCIAT P. R. vinde către celălalt asociat al societății P. S. imobilul anterior menționat pentru suma de 526.162,07 Euro, inclusiv TVA. Se impune precizarea expresă că actul de înstrăinare a fost încheiat cu intenția de fraudare a intereselor debitoarei având în vedere faptul că cele 2 părți implicate fac parte din același cerc de interese fiind asociați în cadrul societății vânzătoare, P. R. deținând 60% din capitalul social iar P. S. 40% din capitalul social. Mai mult decât atât sub aspectul prețului presupus a fi plătit de către cumpărătoare și al incidenței art. 80 al.1 lit.b din Legea nr. 85/2006, prețul stipulat în contract fiind cu aproximativ 70.000 Euro mai mic decât prețul de achiziție al imobilului. Acest aspect arată clar intenția părților implicate de a leza intereselor societății debitoare, în condițiile în care valoarea de piață al imobilului era mult superioară celei menționate în actul de înstrăinare. Totodată, în ceea ce privește prețul ce ar fi trebuit achitat în tranșă de către cumpărătoare, arată că acesta nu a intrat niciodată în patrimoniul societății. Mai mult, prin același contract societatea vânzătoare prin intermediul asociatului P. R. renunță în mod expres și irevocabil la înscrierea privilegiului vânzătoarei în Cartea Funciară.
Prin cererea completatoare depusă la fila din volumul I reclamantul a chemat în judecată pârâții S. C. L. și P. R. și a solicitat și anularea contractului de donație autentificat sub nr.1549/29.09.2009 de BNP G. M., ca act subsecvent contractului de vânzare cumpărare autentificat sub nr. 1800/3.11.2006.
În motivarea acestei cereri reclamantul a arătat că, ulterior introducerii acțiunii (15.09.2009) și comunicarea citațiilor (21.09.2009), pârâta P. S. în calitate de fiică a pârâților S. C. L. și P. R. donează acestora din urmă imobilul ce face obiectul dosarului de față, prin contractul de donație menționat mai sus. Prin această înstrăinare, pârâții încearcă prin acte translative de proprietate încheiate în cadrul aceluiași cerc de interese să scoată de sub urmărirea creditorilor acest bun, pentru a nu mai putea fi valorificat în cadrul procedurii insolvenței.
Prin întâmpinare pârâta ., prin administrator special S. C. L. a solicitat respingerea acțiunii în anulare ca neîntemeiată, având în vedere că toate condițiile de validitate pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr.1800/3.11.2009 au fost respectate. În ceea ce privește anularea contractului de donație, pârâta a arătat că bunuri care au făcut obiectul acestuia se află în circuitul civil la momentul încheierii contractului, putând fi face obiectul unor convenții translative de proprietate. Pârâta a mai arătat că și cu privire la acest contract au fost respectate toate condițiile de validitate prevăzute de lege. În consecință, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru anularea contractului de donație. A mai arătat pârâta că în ceea ce privește condiția intenției de fraudare a creditorilor aceasta nu este îndeplinită având în vedere că prin înstrăinarea imobilului nu a fost diminuat activul societății și nu au fost prejudiciate drepturile creditorilor. Societatea debitoare nu era în incapacitate de plată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare având posibilitatea financiară de a acoperi eventualele debite înregistrate față de creditori. La încheierea contractului de vânzare-cumpărare au fost respectate dispozițiile Legii nr.31/1990 care nu interzic înstrăinarea unui bun către unul dintre asociați. Pe cale de consecință, urmare a contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se cere, societatea nu a înregistrat pierderi de natură a conduce societatea la imposibilitatea de a mai desfășura activități comerciale și de a intra în incapacitate de plată. Prețul obținut în urma vânzării a fost înregistrat în contabilitate fiind folosit de către societate în interesul său comercial. Prețul a fost serios având în vedere că imobilul a fost achiziționat inițial la prețul de 500.000 Euro + TVA, fiind înstrăinat ulterior la prețul de 526.162,07 Euro inclusiv TVA. În consecință, prețul îndeplinește condițiile prevăzute de art. 1303 Cod civil, nefiind fictiv și derizoriu.
Prin întâmpinarea depusă la data de 9 martie 2010, pârâta P. S. a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamant arătând că nu este îndeplinită în cauză condiția intenției de a frauda creditorii având în vedere că societatea debitoare nu era în incapacitate de plată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare, iar operațiunea nu a fost de natură a diminua activul societății.
Prin întâmpinarea depusă la fila 74 vol.I pârâții S. C. și P. R. au solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată arătând că au fost respectate dispozițiile legale în materie, atât în materie civilă cât și comercială, la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare. Au mai arătat pârâții că nu au urmărit fraudarea creditorilor prin încheierea contractului a cărui anulare se cere, iar înstrăinarea nu a fost de natură a diminua activul societății și de a prejudicia drepturile creditorilor. . nu era în incapacitate de plată la momentul încheierii contractului de vânzare-cumpărare și nu s-a confruntat cu o situație economică degradată, având posibilitatea financiară de a acoperi eventualele debite față de creditori.
Prin sentința civilă nr. 7297 din 18.09.2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă, instanța a respins cererea formulată de S. T. ȘI ASOCIATII SPRL ADMINISTRATOR JUDICIAR AL ., în contradictoriu cu . PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL S. C. L., S. C. L., P. R. și P. S., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în cauză nu s-a făcut dovada înstrăinării imobilului la un preț derizoriu, având în vedere că potrivit raportului de expertiză tehnică imobiliară întocmit de expert P. S. valoarea de circulație a imobilului construcție și teren situat în București, .-42, ., .,la momentul înstrăinării a fost de 510.130 Euro. Potrivit contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1800/3.11.2006 prețul de vânzare al imobilului a fost stabilit pentru suma de 526.162, 07 Euro inclusiv TVA, fiind astfel superior prețului de piață stabilit prin expertiză. Rezultă astfel, că prin înstrăinarea imobilului de către debitor prestația acestuia nu a depășit-o în mod vădit pe cea primită, astfel că interesele creditorilor nu au fost prejudiciate.
În ceea ce privește îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 80 al.1 lit. c din Legea nr.85/2006 instanța a reținut că potrivit raportului de expertiză contabilă nr.2 (fila 212-216 din vol.I) întocmit în cauză de expert A. I. prețul de vânzare al imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare a cărui anulare se solicită a fost înregistrat în evidențele contabile ale societății debitoare, ca fiind încasat în numerar în baza a 15 chitanțe depuse la dosarul cauzei și menționate în Anexa nr.2 la Raportul de expertiză. Având în vedere acest aspect rezultă că prin încheierea contractului de vânzare-cumpărare nr. 1800/ 3.11.2006 intenția părților nu a fost de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor, valoarea apartamentului fiind înlocuită în patrimoniul societății de prețul achitat de cumpărătoare. Deși prin raportul de expertiză inițial depus la fila 154 din volumul I expertul a precizat că prețul imobilului ce a făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare nr. 1800/3.11.2006 nu a intrat în patrimoniul debitoarei ., ulterior au fost depuse acte contabile (f.240 vol I – f. 59 vol.II) care au determinat concluzia menționată în raportul nr.2, potrivit căreia prețul a intrat în realitate în patrimoniul debitorului.
Examinând în continuare acțiunea în anulare prin prisma condițiilor impuse de disp. art. 80 al.2 din Legea nr.85/2006, instanța a reținut că având în vedere concluziile celor două rapoarte de expertiză întocmite în cauză, potrivit cărora imobilul a fost înstrăinat la o valoare superioară prețului pieței și această valoare a intrat în patrimoniul societății, fiind înregistrată în contabilitate, nu se poate reține că operațiunea de înstrăinare a fost făcută în dauna intereselor creditorilor.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, S. T. ȘI ASOCIAȚII SPRL în calitate de administrator judiciar al debitoarei . apreciind soluția primei instanțe ca nelegală și netemeinică pentru următoarele considerente:
Instanța de fond și-a întemeiat exclusiv soluția pe concluziile celui de-al 2 lea raport de expertiza contabila și al expertizei evaluatoare imobiliara fara a face referire la restul probelor administrate, la susținerile pârtilor și a motivelor pentru care le-a indepartat.
Având în vedere ca pentru justificarea plații prețului au fost efectuate 2 (două) expertize contabile, prima concluzionând ca nu s-a înregistrat prețul vanzarii, urmata de o a doua expertiza care arată ca această plata s-a efectuat în numerar, ca actele care au stat la baza celei de-a doua expertiza nu au fost puse de către debitoarei încă de la început la dispoziția expertului, ceea ce indica faptul ca aceasta nu a asigurat o transparenta a operațiunii de înstrăinare în legătură cu bunul imobil și astfel asupra chitanțelor care justifica achitarea prețului în numerar planează suspiciunea „fabricării" acestor înscrisuri pro causa, astfel ca soluționarea cauzei exclusiv cu luarea în considerare a faptului ca doar prin aceste chitante se justifica plata prețului fara a lua în considerare toate celelalte circumstanțe ale cauzei nu poate conduce la o justa soluționare a cauzei.
Expertiza nu are valoarea unui mijloc absolut de proba impunandu-se a fi coroborat și cu restul probelor administate în cauza precum și cu susținerile pârtilor, motiv pentru care apreciem ca, în cazul în care instanta de fond și-a motivat soluția exclusiv pe concluziile rapoartelor de expertiza s-a încălcat dreptul la un proces echitabil, drept ce nu poate fi considerat efectiv decât dacă apărările părților sunt analizate efectiv de instanță adică dacă motivele, argumentele invocate sunt reflectate în sentinta pronunțată.
De asemnea arată că, atât părțile din contractul inițial cât și cele din actul subsecvent sunt membrii ai aceleiași familii și care totodata dețin calitatea de asociat respectiv funcții de conducere în cadrul acesteia, nefiind străini de situatia financiara a societatii și mai ales de existenta datoriilor care puteau determina riscul de intrare în insolventa a societatii, datorii care practic în scurt timp au dus la deschiderea procedurii insolventei fata de societatea debitoare.
Este evident ca vanzarea s-a făcut către o parte, care în calitate de asociat al societatii, avea acces la evidentele contabile, deținea informații despre situatia finaciara a societatii și care cunoștea sau cel puțin trebuia sa cunoasca faptul ca transferul este susceptibil de a fi anulat, având în vedere ca vanzarea a avut loc în „perioada suspecta", respectiv 3 ani inainte de deschiderea procedurii insolventei, perioada careia, i se aplica o prezumție de frauda în dauna creditorilor. În prezența prezumției de frauda, administratorul judiciar nu este obligat sa dovedeasca cele sustinute, ci numai existenta unor fapte vecine și conexe care sa declanșeze următoarele prezumție: - actul încheiat de debitoare, este unul neobișnuit, întrucât plata s-a făcut într-un mod mai puțin obișnuit, având în vedere suma considerabila de 1.850.144,17 lei care a fost achitata în numerar, fara a se cunoaște destinatia aecstei sume și daca aceasta a fost folosita sau nu în intersul societății; actul este situat în perioada suspecta a celor 3 ani anteriori perioadei deschiderii procedurii insolventei; sunt vizibile relațiile de legătură strânse ale cocontractantilor, actul a fost încheiat în condiții neobișnuite ce depasesc limitele normale ale activitatii debitorului.
Condiția fraudarii intereselor creditorilor este îndeplinita și în persoana dobânditoarei P. S. dat fiind faptul ca aceasta deținea calitatea de asociat și cunoștea foarte bine situatia financiara a societatii. Intenția tuturor părților de a sustrage bunul imobil de urmarirea creditorilor rezulta din faptul ca bunul imobil în urma unor acte succesive intre membrii aceleiași; familii ajunge practic în final tot la P. R. asociat al R. C. și soția acestuia, dar de aceasta data în calitate de persoana fizica, astfel ca prin diferite operațiuni bunul apartinand societatii ajunge în final tot la P. R. și soția acestuia, de aceasta data în calitate de persoane fizice scopul fiind acela de a externaliza activul societatii. De asemnea nu se poate sa nu se dea relevanta sub aspectul caracterului fraudulos al operațiunilor a faptului ca P. S. deși susține ca a plătit efectiv prețul imobilului în numerar, ulterior decide sa facă un act cu titlu gratuit în favoarea aceleiași părți din contractul de vânzare.
În ceea ce privește probatoriul, inca de la judecata în fond, a sustinut necesitatea justificariii modului în care o suma atât de mare, încasata în numerar, a fost folosita sau nu în scopul societatii sau a interesului personal al asociaților.
De asemenea, în privința prețului achitat în numerar de către P. S. nu a fost probata proveniența unui disponibil atât de mare în numerar pe care intimata a reușit sa îl achite . scurta (15.11-30.12.2006).
Deși din concluziile raportului de expertiza a rezultat ca suma a fost încasata în numerar în perioada 15.11-30.12.2006, în contradicție cu aceste concluzii ale raportului de expertiza, din bilanțul prescurtat pus la dispoziție de către Administrația Finanțelor Publice Sector 1, rezulta un sold disponibil în casa și conturi la banei la data de 31.12.2006 (în aceeași luna în care are loc și plata prețului) în suma de doar 15.721 lei, deși în perioada noiembrie-decembrie 2006 se susține înregistrarea în numerar prin casa a unei sume uriașe de 1.850.144,17 lei, ceea ce conduce la concluzia ca aceasta suma uriașa de 1.850.144,17 lei a fost retrasa în același interval în care s-a realizat și încasarea și întregul disponibil a ieșit din contul 5311 (Casa în lei) tot prin plați efectuate în numerar, . nu a fost stabilit.
Intimații au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat pentru următoarele considerente:
În primul rând se impune remarcat faptul că actul de vânzare cumpărare contestat a fost încheiat înainte de înregistrarea cererii de deschidere a procedurii de insolvență față de societatea debitoare și chiar înainte de înregistrarea oricărei cereri formulate de creditori față de aceasta, astfel că nu se poate susține cu temei că prin respectiva tranzacție s-ar fi urmărit diminuarea frauduloasă a patrimoniului debitoarei.
Mai mult, societatea nu era în incapacitate de plați la momentul incheierii contractului de vânzare cumpărare a cărei anulare se cere și nici nu erau la curent cu o eventuala încetare a plaților. Mai arată faptul ca nu s-a confruntat cu o situație economica degradata, având posibilitatea financiara de a acoperi eventualele debite înregistrate față de creditori.
Cu privire la existența intenției de fraudare trebuie raportata la momentul înstrăinării, respectiv 03.11.2006, susține că reclamanta nu a dovedit, prin probele administrate, existenta la momentul incheierii actului de vânzare a unei intentii comune de fraudare și, contrar susținerilor reclamantei, ea nu rezultă din acte sau fapte de natură a atrage o asemenea concluzie.
A mai învederat faptul că, instanta de fond, analizând îndeplinirea condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 80 alin. 1, lit c din Legea nr. 85/2006, în mod corect, a reținut ca prețul de vânzare cumpărare al imobilului, obiect al contractului de vânzare cumpărare a cărui anulare se solicita, a fost înregistrat în evidentele contabile ale societatii debitoare, astfel încât intenția părților nu a fost de a sustrage bunuri de la urmărirea creditorilor, valoarea apartamentului fiind înlocuita în patrimoniul societatii de prețul achitat de către cumparatoare, prin efectul subrogatiei reale cu titlu universal.
De asemenea, nu s-a făcut dovada „intenției comune de fraudare ", respectiv a intenției părților, existente la data încheierii actului de vânzare-cumpărare - 03.11.2006, de a scoate de sub urmărire bunul aflat în patrimoniul debitoarei. Intenția de fraudare presupune o manifestare de voință clară de fraudare și nu se întemeiază pe o stare de fapt, ce nu are elemente volitive. Pentru aceleași considerente reclamanta trebuia să dovedească raportul de cauzalitate dintre starea de insolvență a societății debitoare și consecințele pe care le poate produce actul de transfer al bunului.
La termenul de judecată din 16 aprilie 2014, instanța de recurs a pus în vedere părților, având în vedere concluziile raportului de expertiză aflat la filele 154-159 dosar fond, să depună dovada intrării în conturile societății a sumelor de bani reprezentând prețul imobilului.
În acest sens s-au depus la dosar extrasele de cont emise la data de 6.05.2012 și note de ședință explicative de către administratorul special în sensul justificării intrării sumelor de bani în contul societății, cu precizarea că raportul de expertiză inițial, filele 154-159 dosar, a fost efectuat doar pe baza extraselor de cont bancar, întrucât nefiind legal citați de către expertul contabil, nu au avut posibilitatea de a-i prezenta acestuia, documentele contabile privind plata prețului și, astfel, se justifică concluzia primului raport de expertiză conform căruia prețul nu a fost achitat și nu a intrat în patrimoniul societății.
Curtea, analizând actele și lucrările dosarului din perspectiva motivelor de recurs invocate, față de dispozițiile art. 3041 Cod procedură civilă care permit examinarea cauzei sub toate aspectele reține următoarele:
I.În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cele 2 (două) rapoarte de expertiză contabilă întocmite în cauză de către același expert A. I.:
Prin încheierea de ședință aflată la fila 148 vol.I dosar T.B., s-a dispus efectuarea unei expertize contabile având ca obiect „să se stabilească dacă suma reprezentând prețul de vânzare a imobilului din București .-42, ., sectorul 1, a intrat în patrimoniul debitoarei".
În acest sens, la data de 11.08.2011 se înregistrează raportul de expertiză contabilă întocmit de expert A. I. (aflat la filele 154-160 vol. I( dos. T.V ale cărei concluzii au fost că suma reprezentând prețul de vânzare al imobilului din București, ., . sector 1 nu a intrat în patrimoniul debitoarei ..
Pentru a ajunge la această concluzie, expertul a menționat următoarele: „Materialul documentar care a stat la baza efectuării prezentei expertize a constat în actele aflate la dosarul cauzei, precum și cele puse la dispoziție de către reprezentanții părților în litigiu în condițiile mai sus arătate, documente care au constat în principal în următoarele înscrisuri:
-Contractul de vânzare - cumpărarea al imobilului în cauză, încheiat între S.C. R. CASIMEXS.R.L. - în calitate de vânzător și P. S. - în calitate de cumpărător, autentificat sub nr. 1800/03.11.2006;
-Lista conturilor bancare ale societății R. C. S.R.L., întocmită și depusă la dosarul cauzei de către S. C. L. în conformitate cu prevederile art. 28 alin. (1) Ut. b) din Legea nr. 85/2006;
-Extrasele de cont emise de BCR - Sucursala Moșilor, pentru contul nr. R028HNCB._.0001, prin care S.C. R. C. S.R.L. și-a rulat fondurile și a efectuat operațiunile curente de încasări și plăți în perioada 01.01._11;
-Situațiile financiare (bilanțurile prescurtate) încheiate de către societatea debitoare S.C. R. C. S.RL. pentru exercițiile financiare ale anilor 2006, 2007 și 2008”.
Ulterior, se dispune de către instanță, refacerea raportului de expertiză contabilă, și același expert A. I. concluzionează în sensul că suma în cuantumul total de 1.850.144,17 lei reprezentând prețul de vânzare al imobilului din București, .-42, . sector 1, a fost înregistrat în evidențele contabile, ca fiind încasată în numerar de către debitoarea . în baza celor 15 chitanțe menționate analitic în situația Anexă 2 la prezentul raport.
Pentru a ajunge la această concluzie (conform raportului aflat la filele 212-216 vol. I dosar T.B.), expertul a precizat că au fost puse la dispoziție noi seturi de documente de evidență contabilă, după cum urmează:
-Factura fiscală nr._/03.11.2006 emisă de R. C. SRL pentru suma de 1.850.144,17 lei, reprezentând prețul imobilului vândut cumpărătoarei P. S. conf. contractului nr. 1800/03.11.2006;
-Un număr de 15 chitanțe emise de R. C. SRL în perioada 15.11 -30.12.2006, menționate analitic în situația Anexă nr. 2 la prezentul.
-La data de 02.12.2011, bilanțul și balanța sintetică de verificare întocmite de S.C. R. C. SRL la data de 31.12.2006.
-La data de 01.11.2012, jJurnalul de casă întocmit de S.C. R. C. SRL pentru luna decembrie 2006. La data de 11.03.2013
Balanțele de verificare analitice întocmite de S.C. R. C. SRL pentru lunile noiembrie și decembrie 2006;
Jurnalul de casă întocmit de S.C. R. C. SRL pentru luna noiembrie 2006;
Cartea mare parțială întocmită de S.C. R. C. SRL pentru lunile noiembrie și decembrie 2006.
Se constată că instanța de fond și-a întemeiat considerentele pe baza acestui al II lea raport de expertiză contabilă fără a analiza și înscrisurile care au stat la baza întocmirii celor 2 (două) rapoarte de expertiză respectiv registrele de casă și bancă din perioada 15.11._06, balanțele analitice ale costurilor casă și bancă din perioada 15.11._06, situațiile financiare (Bilanțul, balanța de verificare, note explicative) încheiate la 31.12.2006, vizate, depuse și înregistrare în condițiile legii la administrația financiară, pe care de altfel instanța le-a solicitat intimatei pentru a le pune la dispoziția expertului.
Din raportul de gestiune din 31.12.2006 (fila 141 vol. I dosar T.B.-rezultă că societatea a înregistrat pierderi în anul 2006, nu s-a înregistrat profit fiscal, și nu există nici o mențiune cu privire la înstrăinarea imobilului din data de 3.11.2006, înregistrarea sumei în situațiile financiare și nici în conturile societății, aspect ce se coroborează cu cele reține în I raport de expertiză contabilă care a avut la bază exclusiv documentele oficiale (adică acele documente contabile înregistrate la bănci și administrații financiare).
În ceea ce privește expertiza nr. 2 întocmită ulterior în baza unor documente noi, expertul a prevăzut că sumele au fost înregistrate în evidențele contabile ale societății dar nu a mai menționat că acestea sunt evidențiate și în documentele oficiale avute în vedere cu ocazia întocmirii primului raport de expertiză.
Astfel, din extrasele de cont emise de BCR – Sucursala Moșilor pentru perioada 1.01.2006-6.05.2011, din bilanțurile financiare aferente anilor 2006, 2007, 2008 din raportul de gestiune întocmit la 31.12.2006 nu rezultă că suma de 1.580.144,17 lei a intrat efectiv în patrimoniul societății și că această sumă a fost folosită pentru plata creditorilor (sau a cheltuielilor totale) cu atât mai mult cu cât societatea înregistra pierderi.
Astfel, susținerea intimatei prin administratorul special în sensul că societatea nu se confrunta cu o „situație degradată, având posibilitatea de a acoperi eventualele debite înregistrate față de creditori”, este contrazisă de probele administrate în cauză și la care am făcut referire mai sus.
Ca urmare, din probele administrate în cauză rezultă că suma de_,17lei nu a intrat efectiv în patrimoniul societății.
Potrivit art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 „Administratorul judiciar sau, dupa caz, lichidatorul poate introduce la judecatorul-sindic actiuni pentru anularea constituirilor ori a transferurilor de drepturi patrimoniale catre terti și pentru restituirea de catre acestia a bunurilor transmise și a valorii altor prestatii executate, realizate de debitor prin urmatoarele acte: acte încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, cu intentia tuturor părților implicate în acestea de a sustrage bunuri de la urmarirea de către creditori sau de a le leza în orice alt fel drepturile”.
Potrivit art. 80 alin. 2 din Legea nr. 85/2006: „Urmatoarele operatiuni, încheiate în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii cu persoanele aflate în raporturi juridice cu debitorul, vor putea, de asemenea, sa fie anulate și prestatiile recuperate, daca sunt în dauna creditorilor”.
Potrivit art. 85 alin. 3 din Legea nr. 85/2006: „Daca sunt îndeplinite conditiile art. 79 și 80, se instituie o prezumtie relativa de frauda în dauna creditorilor. Prezumtia poate fi rasturnata de către debitor. Ea nu se extinde la tertul dobânditor sau subdobânditor”.
Față de aceste dispoziții legale și față de probele administrate în cauză, cele susținute de recurentă în motivele de recurs sunt întemeiate având în vedere suma de bani reprezentând prețul imobilului achitata în numerar în perioada noiembrie- decembrie 2006 a fost retrasa în aceeași perioada în care a fost și înregistrata, fapt ce rezulta din bilanțul prescurtat la 31.12.2006, care arata că “la sfarsitul anului 2006 în casa și conturi se regasea doar suma de doar 15.721 lei, desi în perioada noiembrie-decemebrie 2006 se susține înregistrarea în numerar prin casa a unei sume de 1.850.144,17 lei, ceea ce conduce la concluzia ca aceasta suma uriașa de 1.850.144,17 lei a fost retrasa în același interval în care s-a realizat și încasarea și întregul disponibil a ieșit din contul 5311 (Casa în lei) tot prin plați efectuate în numerar, . nu a fost stabilit”.
Actul este situat în perioada suspecta a celor 3 ani anteriori perioadei deschideriiprocedurii insolventei: sunt vizibile relațiile de legătură strânse ale cocontractantilor, actul a fost incheiat în condiții neobișnuite ce depășesc limitele normale ale activitatii debitorului.
În ceea ce privește analiza condițiilor prevăzute de art. 80 alin. 2 și art. 85 alin. 3 din Legea nr.85/2006 se constată că nu a mai fost efectuată de instanța de fond, deși a reținut concluzia raportului de expertiză contabilă nr. 2 și nu a explicat de ce a înlăturat total concluziile raportului de expertiză nr. 1 și înscrisurile contabile depuse la dosar care completau probatoriul în cauză șipe care nu le-a luat în considerare.
Curtea, constată, din ansamblul probator administrat în cauză că sunt îndeplinite condițiile art. 80 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006 și pentru motivele evocate mai sus și ale art. 80 alin. 2 întrucât succesiunea actelor a fost următoarea:
În data de 03.11.2006 s-a incheiat contractul de vanzare intre debitoarea R. C. prin asociat P. R. și celalalt asociat P. S..
De la dobanditoarea P. S., bunul imobil, ce a făcut obiectul vanzarii încheiata cu R. C. prin asociat P. R., dupa . data de 29.09.2009, face obiectului unei donații intre dobanditoarea P. S. (Donator) și P. R. și S. C. L. (donatari), părinții Donatoarului.
Încă de la momentul judecații în fond a fost semnalat modul de transmitere succesiva a acestui bun, inițial prin vanzare și apoi prin donație, între părți care fac parte din același cerc de interese, dupa cum urmeaza: - P. S., asociat al vanzatoarei R. C. SRL, deținând 40 % din capitalul social și totodata fiica.
S. C.-L., director general al R. C. SRL, mama asociatului P. S. și soția lui P. R.; P. R., asociat al vanzatoarei . deținând 60 % din capitalul social, tatal asociatului P. S. și soțul lui S. C. -L..
Potrivit art. 85 alin. 3 din Legea nr.85/2006, dacă sunt îndeplinite condițiile art. 79 și 80, se instituie o prezumție relativă de fraudă în dauna creditorilor. Prezumția poate fi răsturnată de către debitor.
Se constată din probele administrate în cauză că sunt îndeplinite condițiile art. 79 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006 și ale art. 80 alin. 2 lit. a din Legea nr.85/2006 astfel încât, potrivit legii, se instituie prezumția de fraudă în dauna creditorilor.
Prin probele administrate în cauză de către intimați, respectiv debitoarea prin administrator special nu a fost răsturnată această prezumție, astfel încât pentru toate considerentele reținute mai sus, față de dispozițiile art. 312 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr.85/2206, Curtea urmează să admită recursul declarat, să modifice în tot sentința recurată în sensul admiterii acțiunii și anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1800/3.11.2006 de BNP G. M..
Față de dispozițiile art. 80 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr.85/2006 urmare a anulării acestui act ce a avut ca obiect transferul dreptului de proprietate asupra imobilului către terți se impune repunerea părților în situația anterioară prin restituirea de către aceștia a bunului transmis – respectiv imobilul ce face obiectul contractului de vânzare-cumpărare anulat prin readucerea acestuia în patrimoniul societății.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de recurenta reclamantă S. T. SI ASOCIATII SPRL LICHIDATOR JUDICIAR AL . împotriva sentinței civile nr.7297/18.09.2013 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații pârâți . PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL S. C. L., S. C. L., P. R. și P. S..
Modifică în tot sentința recurată în sensul că:
Admite acțiunea în anulare.
Anulează contractul de vânzare - cumpărare autentificat sub nr.1800/03.11.2006 la BNP G. M.. Repune părțile în situația anterioară prin aducerea bunului în patrimoniul societății.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 25.06.2014.
Președinte, A. M. S. U. | Judecător, G. VINȚANU | Judecător, M. H. |
Grefier, C. M. |
Red.Jud. A.M.S.U.
Tehnored. A.A.
2 ex./14.07.2014
Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă
Judecător sindic: G. C.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 212/2014. Curtea de... | Contestaţie. Decizia nr. 559/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
