Actiune în daune contractuale. Decizia nr. 306/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 306/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 09-05-2014 în dosarul nr. 369/98/2012*
DOSAR NR._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR.306
Ședința publică de 9 mai 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE A. L. Z.
JUDECĂTOR D. V.
GREFIER A. G. S.
Pe rol fiind soluționarea apelului după casare declarat de apelanta S.C. M. F. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. Z. P. împotriva Sentinței civile nr.1062 F din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. A. S. COMIMPEX S.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că la dosar Tribunalul București – Secția a VII a Civilă a comunicat că sentința civilă nr.4368 din 7 iunie 2011 a devenit irevocabilă, prin nerecurare, la data de 13.09.2011 și a înaintat copia dovezilor de comunicare a sentinței mai sus amintite.
Curtea constată că intimata S.C. A. S. COMIMPEX S.R.L. a fost citată la aceeași sediu indicat și în dosarul de recurs al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr._ (fila 9) la care societatea a și primit actele de procedură prin funcționarul însărcinat cu primirea corespondenței, motiv pentru care va face aplicarea dispozițiilor art.98 C. proc.civilă în ceea ce privește această parte.
Având în vedere că alte probe nu mai sunt de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și reține pricina în pronunțare.
CURTEA
Deliberand, se retin urmatoarele:
Prin cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta . prin lichidator judiciar CII Z. P., s-a solicitat obligarea paratei . SRL la plata sumei de_ lei din care 402.233,98 lei cu titlu de c/val marfa si 104.909 lei penalitati de intarziere, calculate conform OG nr 9/2000 si OG nr 13/2011, pentru perioada 01.01._12.
Prin sentinta civila nr 1062 F/24.04.2012 pronuntata de Tribunalul I. in dosarul nr_, s-a respins actiunea ca fiind prescrisa.
In motivare, s-a retinut, în ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, ca instanța s-a pronunțat asupra acesteia la termenul de judecată din 10.04.2012, în sensul respingerii ei ca neîntemeiată, apreciind că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 163 Cod procedură civilă, neexistând identitate în ce privește obiectul și cauza, între cererea ce a fost soluționată de Tribunalul mun. București prin sentința comercială nr. 4368/07.06.2011 și cererea prin care reclamanta a înțeles să investească instanța în prezenta cauză.
Asupra excepției invocate de pârâta S.C. A. S. Comimpex S.R.L. privind prescripția dreptului la acțiune al reclamantei, tribunalul a apreciat-o ca fiind întemeiată.
Reclamanta S.C. M. F. S.R.L. pretinde prin acțiunea formulată că a livrat pârâtei mărfuri, în perioada 2007 – 2009, în valoare totală de 1.826.080,30 lei, din care s-a achitat numai suma de 1.423.846,05 lei, ultima plată fiind efectuată la data de 03.02.2009.
În legătură cu pretențiile sale, reclamanta a formulat împotriva pârâtei o acțiune pentru deschiderea procedurii insolvenței, ce a făcut obiectul dosarului nr._/3/2011 al Tribunalului București – Secția a VII –a Comercială, soluționată prin sentința comercială nr. 4368, în sensul admiterii contestației formulată de S.C. A. S. Comimpex S.R.L. și respingerii cererii S.C. M. F. S.R.L.
Din cuprinsul menționatei sentințe, rezultă că suma pentru care s-a solicitat deschiderea procedurii a fost de 402.233,98 lei, aceasta fiind solicitată și prin prezenta acțiune, ca reprezentând contravaloare marfă.
În motivarea cererii de deschidere a procedurii, așa cum s-a reținut în sentința de respingere a acesteia, reclamanta a arătat că suma neachitată de pârâtă (debitoare) este contravaloarea mărfii livrată în baza relațiile comerciale dintre părți ce s-au desfășurat în perioada 2007 – 2008.
Având în vedere înscrisul depus de către reclamantă privind situația facturilor neîncasate de la S.C. A. S. Comimpex S.R.L. la 31.03.2009 (fila 13 dosar), tribunalul a reținut că ultima factură menționată ca fiind emisă de S.C. M. F. S.R.L. este datată 13.12.2008, iar ultima plată efectuată de către pârâtă s-a făcut la data de 09.10.2008. În raport cu această dată, în lipsa altor dovezi privind efectuarea de plăți ulterioare de către pârâtă, tribunalul a avut in vedere că termenul general de 3 ani de prescripție a dreptului principal la acțiune (dreptul de a pretinde plata contravalorii mărfii) prevăzut de art. 3 din Decretul nr. 167/1958 s-a împlinit la data de 09.10.2011.
Înscrisurile depuse de către pârâtă privind existența dosarului de executare nr. 354/2009 în cadrul căruia s-a emis o adresă de înființare a popririi de către organele fiscale asupra sumelor de bani pe care pârâta S.C. A. S. Comimpex S.R.L. le-ar datora debitorului urmărit, respectiv reclamantei S.C. M. F. S.R.L., nu sunt de natură a proba susținerea reclamantei privind efectuarea de plăți de către pârâtă în cadrul acestei executări, plăți ce ar fi fost făcute în anul 2009.
Cum acțiunea a fost depusă de reclamantă la instanță la data de 2 februarie 2012, după data de 09.10.2011 când s-a împlinit termenul general de prescripție a dreptului material la acțiune, tribunalul a constatat întemeiată excepția invocată de pârâta S.C. A. S. Comimpex S.R.L.
Reținând că prin împlinirea termenului de prescripție s-a stins dreptul la acțiune al reclamantei atât cu privire la dreptul principal (suma de 402.233,98 lei contravaloare marfă) cât și cu privire la dreptul accesoriu (suma de 104.909 lei penalități de întârziere), tribunalul a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. M. F. S.R.L. – societate aflată în faliment, reprezentată prin lichidator judiciar Cabinet Individual de Insolvență – Z. P. în contradictoriu cu pârâta S.C. A. S. Comimpex S.R.L., ca fiind prescrisă.
La data de 12.06.2012, reclamanta a declarat apel impotriva sentintei civile nr. 1062 F/24.04.2012 pronuntata de Tribunalul I. in dosarul nr_, prin care a solicitat desfiintarea hotararii si trimiterea cauzei spre rejudecare.
In motivare, s-a aratat ca, prin cererea introductiva, a solicitat instanței, obligarea paratei intimate . SRL, la plata sumei de 507.143 lei, reprezentând c/v marfa in suma de 402.233,98 lei si 104.909 lei, penalități de întârziere, calculate conform OG nr.9/2000 privind nivelul dobânzii legale pentru obligații bănești si OG 13/24.08.2011, privind dobânda legală remuneratorie și penalizatoare pentru obligații bănești, precum și pentru reglementarea unor măsuri financiar-fiscale în domeniul bancar.
Ca justificare, a sustinut ca, in perioada 2007-2009, a vândut paratei mărfuri in valoare de 1.826.080,30 lei, din care a achitat doar suma de 1.423.846,05 lei, ultima plata fiind efectuata la data de 03.02.2009.
Prin intampinare, parata a invocat excepția puterii de lucru judecat, ce a fost respinsa de instanța, si a prescrierii dreptului la acțiune, excepție admisa.
Considera netemeinica soluția instanței de fond, intrucat, prin apărările formulate, a invederat ca parata- intimata a efectuat ultima plata la data de 02.03.2009, act ce reprezintă o recunoaștere a datoriei si care intrerupe termenul de prescripție.
De asemenea, am argumentat ca excepția prescrierii dreptului la acțiune trebuie respinsa deoarece, in speța, sunt aplicabile prevederile tranzitorii ale art. 204, sect. 1, cap. VIII, din legea nr. 71/2011, pentru punerea in aplicare a legii nr. 287/2009, privind codul civil.
La acest articol se arata ca prevederile de excepție ale art. 2539, alin. 2, teza a Il-a, din codul civil se aplica si cererilor de chemare in judecata sau de arbitrare, introduse dupa . Codului civil.
Prevederile art. 2539, alin. 2, teza a II-a, stabilesc ca, prin excepție fata de situația cand, prescripția nu este intrerupta daca cel ce a făcut o cerere de chemare in judecata sau de arbitrare ori de intervenție in cadrul procedurii insoventei sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici daca cererea a fost respinsa, anulata ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasa definitiva, daca reclamantul in termen de 6 luni, de la data cand hotărârea a rămas definitiva, introduce o noua cerere, prescripția este considerata intrerupta prin cererea de chemare in judecata sau de arbitrare precedenta, cu condiția insa, ca noua cerere sa fie admisa.
Cum, sentinta Civila nr. 4368/07.06.2011, pronunțata de Tribunalul București, prin care ne-a fost respinsa cererea de deschiderea procedurii insolventei impotriva paratei, a rămas definitiva si irevocabila, la data de 13.09.2012, rezulta ca ne aflam in situația prevăzuta de art. 2539, alin. 2, teza a Il-a, c. civ., astfel dreptul la acțiune nu este prescris.
Tot in susținerea respingerii excepției de prescriere a dreptului la acțiunii, a mai invocat ca AFPCM Ialomița, prin adresa de infiintare a popririi nr._/31.08.2009, a întreprins masuri de executare silita a paratei, pentru sumele pe care i le datora, poprire nesupusa validării, conform prevederilor art. 149(6), c. pr. fisc. in vigoare la acea data, si care reprezenta un act de întrerupere a termenului de prescriere a dreptului la acțiune.
Considera ca acest act de executare, efectuat de către AFPCM Ialomița, reprezintă o aplicare a insitutiei de drept a acțiunii oblice (indirecte sau subrogatorii), prevăzute art. 974 din vechiul c.civ, care fiind exercitata in numele sau, îi si profita, astfel incat si prin acest act, a fost intererupt termenul de prescriere a acțiunii, imptriva paratei . SRL.
Cu toate ca a solicitat respingerea excepției, pentru motivele arătate anterior, instanța a considerat ca, din inscrisurile depuse la dosar, rezulta ca ultima plata efectuta de parata, a fost la data de 09.10.2008, de la care au trecut mai mult de 3 ani, astfel incat, in lipsa altor dovezi de efectuare a unor plați dupa aceasta data, dreptul la acțiune este prescris.
De asemenea, instanța nu a interpretat actele de executare silita efectuate de AFPCM Ialomița in dosarul de executare nr. 354/2009, ca fiind acte de întrerupere a termenului de prescriere, ci ca pe o încercare de dovedire a unor plați efectuate de parata in anul 2009, ce ar fi reprezentat o recunoaștere a datoriei.
In drept, s-au invocat prevederile art. 16 din decretul nr. 167/1958, privind prescripția exctinctiva, art. 2539, alin. 2, teza a Il-a Noul Cod Civil, art. 204, sect. 1, cap. VIII, din legea nr. 71/2011, pentru punerea in aplicare a legii nr. 287/2009, privind codul civil, art. 974 din vechiul cod civil.
In probatoriu, se solicita înscrisuri, martori, expertiza financiar contabila.
Conform prevederilor art. 77 din legea insolventei nr. 85/2006, prezenta cerere este scutita de taxa de timbru.
In caz de neprezentare, conform art. 242 c.pr.civ. se solicita judecata in lipsa.
Prin decizia civila nr 347/21.09.2012 a Curtii de Apel Bucuresti-sectia a VI a, s-a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta-apelanta impotriva sentintei de mai sus.
In motivare, s-a invederat ca criticile recurentei legate de modul de apreciere al probelor administrate în cauză care ar dovedi, în opinia reclamantei, întreruperea cursului prescripției, nu pot fi analizate de instanța de recurs care este abilitată numai să examineze decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate.
În consecință, Înalta Curte a examinat numai motivul de recurs care se referă la aplicarea greșită a legii, respectiv a dispozițiilor care reglementează prescripția dreptului material la acțiune în raport de data introducerii acțiunii reclamantei.
S-a constatat, astfel, că acțiunea a fost înregistrată la data de 2.02.2012 pe rolul Tribunalului Ialomița, iar obiectul acesteia îl reprezintă pretenții în valoare de 507.143 lei rezultate din neachitarea facturilor fiscale emise în perioada 17.01._08.
Potrivit prevederilor art. 6 alin. 4 din Codul civil, prescripțiile, decăderile și uzucapiunile începute și neîmplinite la data intrării în vigoare a legii noi sunt în întregime supuse dispozițiilor legale care le-au instituit.
Ceea ce invocă recurenta sunt dispozițiile art. 204 din Legea nr. 287/2009 care prevăd că dispozițiile art. 2.539 alin. (2) teza a II-a din Codul civil se aplică și în cazul cererii de chemare în judecată sau de arbitrare introduse după . Codului civil.
Conform art. 2539 alin (2) Cod civil, prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.
Față de conținutul dispozițiilor tranzitorii, Înalta Curte a reținut că, în cazul cererilor de chemare în judecată înregistrate pe rolul instanțelor după . Codului civil, atunci când în care se invocă existența unei alte acțiuni având același obiect, care a fost respinsă sau anulată, instanța de judecată are obligația de a verifica cererea pendinte a fost introdusă în termen de 6 luni de la data când hotărârea anterioară, pronunțată sub imperiul legii vechi, a rămas irevocabilă.
În cazul în care cererea de chemare în judecată ulterioară a fost introdusă după expirarea termenului de 6 luni, de decădere, prescripția va fi examinată potrivit dispozițiilor legale care au instituit-o, conform dispozițiilor art. 6 alin. 4 Cod civil.
În situația în care noua acțiune a fost introdusă înlăuntrul acestui termen de 6 luni, instanța de judecată va proceda la examinarea cauzei pe fond.
Dacă, în urma acestei examinări, pretențiile reclamantului sunt apreciate ca fiind fondate, prescripția dreptului la acțiune se consideră că este întreruptă.
Dimpotrivă, în situația în care acțiunea nu este întemeiată, aceasta nu va fi respinsă pe fond, ci, ca urmare a admiterii excepției prescripției dreptului la acțiune, ca prescrisă, apreciindu-se că cererea anterioară de chemare în judecată nu a întrerupt cursul prescripției.
Prin urmare, noul cod civil propune o abordare diferită a modului de examinare a excepției prescripției dreptului la acțiune care, în concepția anterioară intrării în vigoare a acestui act normativ, împiedica examinarea fondului pricinii.
În prezenta cauză, se observă că nici instanța de fond, nici cea de apel nu au examinat incidența dispozițiilor legale evocate de reclamantă și nici nu au făcut verificări cu privire la respectarea termenului de decădere de 6 luni de la data la care prima acțiune a fost respinsă ca nefondată printr-o hotărâre irevocabilă (aspecte care, de altfel, nu rezultă din actele dosarului).
De asemenea, se constată că, în cazul respectării acestui termen, instanța ar fi fost datoare să examineze fondul pricinii pentru a fi în măsură să constate dacă termenul de prescripție a fost sau nu întrerupt.
Întrucât astfel de verificări și, eventual, examinarea fondului pricinii, nu se pot face în recurs, Înalta Curte, constatând că în cauză se aplică dispozițiile tranzitorii evocate de recurentă, în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 Cod de procedură civilă, a admis recursul și a casat decizia recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
La data de 25.03.2014, a fost inregistrata cauza pe rolul Curtii de Apel Bucuresti-sectia a VI a, sub nr_ *.
In rejudecare, nu au fost administrate probe noi.
Analizand apelul, Curtea, fata de dispozitiile art 315 alin 1 Cod Pr Civ 1865, va examina incidenta prevederilor art 2539 alin 2 teza a II a din Codul civil 2010 si a termenului de 6 luni instituit de aceasta norma.
Astfel, art 2539 alin 2 Cod Civil 2010 prevede ca prescripția nu este întreruptă dacă cel care a făcut cererea de chemare în judecată sau de arbitrare ori de intervenție în procedura insolvenței sau a urmăririi silite a renunțat la ea, nici dacă cererea a fost respinsă, anulată ori s-a perimat printr-o hotărâre rămasă definitivă. Cu toate acestea, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.
In speta, reclamanta-apelanta a introdus o cerere de deschidere a procedurii insolventei impotriva paratei . SRL, ce a fost respinsa ca nefondata prin sentinta comerciala nr 4368/07.06.2011 pronuntata de Tribunalul Bucuresti-sectia a VII a in dosarul nr._/3/2011 (f 10-12, dosar nr_ al Tribunalului I.).
Aceasta sentinta a ramas irevocabila prin nerecurare la 13.09.2011 (a se vedea adresa din 08.05.2014 a Tribunalului Bucuresti-sectia a VII a).
Cererea de chemare in judecata formulata de reclamanta-apelanta in contradictoriu cu parata-intimata . SRL a fost introdusa pe rolul Tribunalului I. la 31.01.2012 (data postei electronice-f 4, dosar Tribunalul I.), respectiv inauntrul termenului de 6 luni de la ramanerea irevocabila a sentintei comerciale nr 4368/07.06.2011, astfel incat devin aplicabile dispozitiile art 2539 alin 2 Cod Civil 2010.
In aceste conditii, actiunea trebuie analizata pe fond, iar, daca se stabileste ca este intemeiata, rezulta ca prescriptia a fost intrerupta prin formularea primei cereri de chemare in judecata, in schimb daca se ajunge la concluzia ca este neintemeiata, termenul de prescriptie nu va fi intrerupt, astfel incat cererea in pretentii va fi respinsa ca prescrisa.
Din aceasta perspectiva, critica apelantei referitoare la modul de solutionare a exceptiei prescriptiei este fondata si avand in vedere faptul ca prima instanta nu a solutionat cauza in fond, in baza art 297 alin 1 teza a II a Cod Pr Civ 1865, va admite apelul, va anula sentinta atacata si va trimite cauza instantei initial investite pentru judecare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite apelul declarat de apelanta S.C. M. F. S.R.L. prin lichidator judiciar C.I.I. Z. P. cu sediul în mun. Fetești, ..1, . Ialomița, împotriva Sentinței civile nr.1062 F din 24 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Ialomița, în dosarul nr._ în contradictoriu cu intimata S.C. A. S. COMIMPEX S.R.L. cu sediul în mun. București, .. 199, ., etaj V, apt. 13, sector 3.
Anulează sentința atacată si trimite cauza spre judecare instanței inițial investite (Tribunalul Ialomița).
Cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 09.05.2014.
Președinte, Judecător,
A. L. Z. D. V.
Grefier,
A.-G. S.
Red.Jud.AMLZ/10.07.2014
Nr.ex.: 4
Fond: Tribunalul Ialomița
Președinte – D. C. - T.
| ← Pretenţii. Decizia nr. 1300/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI | Pretenţii. Decizia nr. 435/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
