Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 396/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 396/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 26408/3/2012/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 3184/2013)
DECIZIA CIVILĂ NR.396/R/2014
Ședința publică de la10 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta I. M. S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C. C. TRUST S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.5723 din 07.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. I..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă raportat la dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată sub nr._ 12, pe rolul Tribunalului București, debitoarea . prin reprezentant legal a solicitat deschiderea procedurii, conform art. 27 alin.1 din lege, învederând că societatea nu dispune de lichidități suficiente a acoperii datoriile scadente.
Prin sentința civilă nr._/19.10.2012 Tribunalul București a admis cererea, a dispus deschiderea procedurii simplificate a falimentului și a desemnat lichidator judiciar.
Prin sentința civilă nr.1566/15.02.2013 Tribunalul București a dispus închiderea procedurii și radierea societății conform art. 131 din lege; a dispus notificarea sentinței de închidere a procedurii și descărcarea de îndatoriri a lichidatorului judiciar.
Prin aceeași sentință, tribunalul a dispus disjungerea cererii de atragerea a răspunderii patrimoniale, formulate de către lichidatorul judiciar al debitoarei, împotriva asociatului administrator V. I. pentru faptele sancționate de art. 138 alin. 1 lit. d și e din lege.
Cererea a fost înregistrată, pe rolul Tribunalului București sub nr._ .
În motivarea cererii s-a învederat că debitoarea nu a dat curs notificării deschiderii procedurii, nici un reprezentant al acesteia nu s-a prezentat la sediul lichidatorului judiciar în vederea depunerii documentelor prevăzute de art. 28 din lege, fapt ce constituie o prezumție relativă de neîntocmire a contabilității conform legii precum și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciau, respectiv insolvența societății.
S-a mai arătat, de asemenea că societatea nu a mai înregistrat situațiile financiare la organele fiscale din anul 2008.
S-a prevalat lichidatorul judiciar de incidența dispozițiilor art.73 alin. 1 lit. c și alin. 2 Legea nr.31/1990 potrivit cărora administratorii sunt ținuți solidar răspunzători pentru neîntocmirea registrelor prevăzute de lege și corecta lor ținere precum și de dispozițiile Legii nr.82/1991.
Lipsa documentelor contabile indică o administrare frauduloasă a debitoarei.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. e din lege s-a susținut că din interpretarea celor cuprinse în bilanțul aferent anului 2008 a rezultat că societatea deținea, la acea dată active circulante în valoare de 642.077 lei, stocuri în valoare de 25.170 lei și creanțe de recuperat în sumă de 566 698 lei, precum și disponibil lichid în casă și conturi bancare în sumă de 50.209 lei, inexistența acestora la data deschiderii procedurii și imposibilitatea valorificării creând prezumția deturnării sau sustragerii cu consecința cauzării insolvenței.
S-a susținut că predarea bunurilor societății în vederea valorificării ar fi asigurat acoperirea creanțelor înscrise la masa credală.
Prin sentința civilă nr. 5723/07.06.2013 Tribunalul București a respins cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca neîntemeiată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a apreciat că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială este necesar să se probeze că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte prin fapt ilicită a persoanelor acționate în judecată.
Raportul cauzal trebuie să existe între faptele prevăzute de art. 138 alin. 1 din lege și starea de insolvență a debitorului, însă reclamantul nu a făcut dovada acestor elemente esențiale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, ci s-a limitat la afirmații generice referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, fără a indica în concret elementele care ar fi condus la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege.
A mai apreciat instanța cu privire la acuzele aduse pârâtului referitor la dezinteresul și pasivitatea acestuia în administrarea societății, că lipsa de preocupare pentru funcționarea normală a societății, în condiții de legalitate, concretizată în neplata datoriilor către creditori nu constituie fapte circumscrise dispozițiilor art. 138 alin. 1din lege.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs lichidatorul judiciar, pentru motive circumscrise dispozițiilor art. 304 pct. 9 c.pr.civ. solicitând analizarea hotărârii atacate din perspectiva dispozițiilor art. 304 1 c.pr.civ.
În motivarea recursului s-a susținut că în mod greșit prima instanță a înlăturat susținerile formulate prin cererea introductivă referitor la relevanța neîndepliniri obligațiilor prevăzute de art. 28 din lege, prevalându-se în acest sens de practica judiciară în martie.
Raportat la acesta s-a susținut că pârâtul nu a răsturnat prezumția relativă de culpă, nu a depus întâmpinare prin care să combată susținerile lichidatorului judiciar .
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:
A rezultat, din cuprinsul raportului de activitate, întocmit conform art. 59 alin. 1 din lege, ca urmare a analizării situației patrimoniale, a evoluției contului de profit și pierderi, a indicatorilor economico financiari, așa cum acestea rezultau din situațiile financiare întocmite de societate pentru perioada 2007 – 2008, că pentru perioada analizată societatea a înregistrat valori optime la activul net contabil, aspect interpretat în sensul că societatea își susținea datoriile din totalul activ deținut.
Trendul descendent al elementelor de activ înregistrat ulterior a fost dublat de creșterea semnificativă a datoriilor, astfel că ulterior anului 2008 acesta nu a mai putut să susțină activitatea din sursele proprii de finanțare.
A mai rezultat că la indicatorul capitaluri proprii s-au înregistrat valori negative în intervalul analizat, datorită cheltuielilor necesare activității desfășurate, ce au cunoscut o creștere invers proporțională cu volumul veniturilor realizate în anul 2008, comparativ cu anul 2007 când sa-u înregistrat valori optime la toți indicatorii.
Rata autonomiei financiare globale pentru perioada supusă analizei a înregistrat valori minime, negative pentru anul 2008, poziționând societatea la un nivel scăzut al autonomiei financiare, capitalul propriu având o pondere de sub 1/3 din totalul pasiv; indicatorul rata de îndatorare globală a reflectat o pondere a datoriilor totale ce depășea nivelul maxim de 50% pondere.
Astfel cauzele care au determinat insolvența sunt nerecuperarea creanțelor pe toată perioada analizată; incapacitatea societății de constitui provizioane pentru acoperirea riscurilor pe perioada desfășurării activității, condiție general valabilă care poate asigura numerar ; dezinteresul arătat de administratorul statutar al debitoarei, ulterior anului 2008; neachitarea la termen a datoriilor către bugete și către furnizori; lipsa imobilizărilor di n valorificarea cărora debitoare ar fi obținut sumele necesare acoperirii datoriilor; datorii excesive înregistrate în anul 2008.
În lipsa unui probatoriu concludent, instanța nu poate reține drept cauză a insolvenței și ascunderea activului circulant în valoare de 566.698 lei.
Cu privire la incidența art. 138 alin. 1 lit. d din lege întrucât nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și răspundere, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, este necesar a se administra probe concludente și pertinente care să dovedească atât săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din lege cât și întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998 – 999 cod civil privind fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prejudiciul constând în insolvența societății și legătura de cauzalitate, dintre acestea.
Din probatoriul administrat a rezultat doar neîndeplinirea obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței precum și nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din lege, acesta în condițiile în care reclamanta nu a administrat probe în dovedirea legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorului, care nu a procedat la întocmirea unei contabilități în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.
Nerespectarea obligației de înregistrare a declarațiilor fiscale la organele fiscale este sancționată conform dispozițiilor speciale prevăzute de codul de procedură fiscală, iar neîndeplinirea obligației de depunere a documentelor contabile conform art. 28 din lege este sancționată conform art. 147 din lege.
În consecință, nu s-a dovedit că administratorul prin fapta sa culpabilă a cauzat starea de insolvență, aspect de altfel relevat de către lichidatorul judiciar în rapoartele de activitate întocmite.
Cu privire la aplicarea art. 138 alin. 1 lit. e din lege potrivit căruia este ținută a răspunde persoana care a cauzat insolvența debitoarei prin deturnarea sau ascunderea unei părți din activul societății relativ la faptul că în cursul procedurii, activele circulante în valoare de 566 698 lei ce se regăseau în evidențele debitoarei nu s-au regăsit faptic în patrimoniu astfel că nu a fost posibilă valorificarea acestora.
Se desprind din prevederile legale două aspect esențiale, pe de o parte sustragerea sau deturnarea trebuie să se fi produs anterior deschiderii procedurii și să fi determinat insolvența.
În cauză, așa cum am consemnat, insolvența a fost determinată de condițiile generale economico financiare nefavorabile desfășurării activității, societatea fiind afectată de criza economică ce a afectat economia țării și nu de eventuala rulare a activelor circulante.
Pe de altă parte, pentru sustragerea activelor, în cursul procedurii nu devin incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. e din lege fapta astfel circumstanțiată fiind irelevantă pentru instalarea stării de insolvență.
În consecință, apreciind legală sentința atacată, în cauză nefiind incidente dispozițiile art. 138 alin. 1lit. d și e, raportat la art. 304 pct. 9 c.pr.civ. și art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta I. M. S.P.R.L., în calitate de lichidator al S.C. C. TRUST S.R.L. împotriva Sentinței civile nr.5723 din 07.06.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul V. I., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. S. A. S. V. F. L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.S.M.C./05.03.2014
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 1789/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
