Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1701/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1701/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 07-10-2014 în dosarul nr. 43812/3/2009/a1
Dosar nr._ (Număr intern 1264/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1701
Ședința publică de la 07 octombrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE C. G. I.
Judecător M. P.
Judecător P. P.
Grefier E.-R. L.
********
Pe rol fiind pronunțarea asupra recursului formulat de reclamantul C. L. M., în calitate de administrator judiciar al debitoarei . SRL împotriva sentinței civile nr. 2529/06.03.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. R..
Dezbaterile în recurs au avut loc în cadrul ședinței publice din data de 30.09.2014, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta, când Curtea, având nevoie de timp pentru a delibera în baza art.260 Cod procedură civilă și pentru a da posibilitate părților să depună concluzii sau note scrise, a amânat pronunțarea în cauză pentru data de astăzi, 07.10.2014, când a decis următoarele:
CURTEA,
Asupra cauzei de față, constată următoarele:
La data de 30.09.2010, lichidatorul judiciar C.I.I. L. M. desemnat în cadrul procedurii de insolvență ce se desfășoară împotriva debitorului . SRL, a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâtei I. R., în calitate de administrator al societății pentru un prejudiciu în valoare de 202.439,31 lei.
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă prin sentința civilă nr. 2529/6.03.2014 a respins cererea lichidatorului judiciar având ca obiect angajarea răspunderii patrimoniale.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că în art.138 lit.a) se face referire în mod expres la fapta de a folosi bunurile sau creditele persoanei juridice. A folosi înseamnă a utiliza în fapt și efectiv anumite bunuri concrete sau credite ale debitoarei, fie în folos propriu, fie în folosul altei persoane.
Lichidatorul judiciar a susținut că din analiza datelor de bilanț, în anul 2009, societatea deținea active imobilizate în valoare de 51.204 lei, active circulante în valoare de 156.081 lei, din care stocuri de 4947 lei și disponibilități bănșeti în sumă de 150.950 lei.
Din cuprinsul raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză se reține că în cadrul activelor imobilizate ale debitoarei, suma de 51.204 lei reprezintă garanția de executare a contractului de închiriere constituită de către debitoare în favoarea Unirea Shopping Center, garanție care poate fi utilizată de locator pentru stingerea debitelor rezultate din neachitarea chiriei. Pârâta, în calitate de administrator al . SRL, a solicitat creditorului să execute garanția creată în vederea diminuării soldului. Ceea ce se poate imputa debitoarei cu privire la această sumă este faptul că în evidența sa contabilă nu este evidențiată, însă suma ce reprezintă garanția de bună executare a fost efectiv executată de locatorul Unirea Shopping Center.
S-a mai reținut că debitoarea . SRL a efectuat transferuri de sume către . SRL, prin bancă, în valoare de 130.420,98 lei. Conform chitanțelor în numerar emise de debitoare în perioada 01.07._10 s-a plătit societății Roxy Style Collection SRL suma de 125.000 lei, fără a fi întocmite facturi, avize de expediție, respectiv în lipsa oricăror raporturi contractuale.
În cuprinsul chitanțelor se face mențiunea „c/v marfă conform facturii”, iar pârâta a prezentat facturile fiscale la filele 136-157 care atestă că între cele două societăți au existat raporturi comerciale. Ca atare nu se poate reține fapta pârâtei de a folosi bunurile, respectiv activele societății debitoare în folosul unei alte persoane juridice, chiar dacă pârâta I. R. și soțul acesteia I. C. au avut calitatea de asociați și în societatea Roxy Style Collection SRL.
În ceea ce privește aplicabilitatea art.138 lit.b din lege – „au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice”, în condițiile în care prin facturile fiscale depuse la dosar s-a dovedit că între cele două societăți comerciale au existat relații comerciale, nu este îndeplinită condiția specificată la lit.b - art.138 din lege.
Cu referire la incidența prevederilor art.138 lit.c din lege, lichidatorul judiciar nu a prezentat nici o motivare, iar expertul contabil a afirmat că administratorul a desfășurat un management neperformant care a dus la încetarea de plăți, în timp ce textul de lege se referă la activitățile desfășurate de asociați/administratori în interes personal și care ar fi dus în mod inevitabil debitorul la încetare de plăți, nefiind suficiente argumentele potrivit cărora s-a desfășurat un management neperformant. Simplele mențiuni, fără nici un fel de dovadă, nu pot face convingerea instanței că .-a datorat culpei administratorului.
Pentru aplicarea art.138 lit.d, a apreciat judecătorul sindic că trebuie dovedit că a fost ținută o contabilitate fictivă, că au dispărut documente contabile sau nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea.
Cât privește evidența contabilă, aceasta nu a fost predată lichidatorului în termenul stabilit prin lege, care nu a putut analiza activitățile desfășurate de debitor și nici modul în care a fost condusă contabilitatea, dar Legea nr.85/2006 stabilește la art.147 că refuzul reprezentantului debitorului de a pune la dispoziția lichidatorului documentele menționate la art.28 din lege, se pedepsește. Așadar, lichidatorul judiciar avea posibilitatea de a da curs acestor dispoziții legale, prin formularea unei plângeri. Predarea înscrisurilor prevăzute de art.28 din lege lichidatorului judiciar este o obligație a debitorului ulterioară deschiderii procedurii de insolvență, astfel că neîndeplinirea acestei obligații nu poate cauza starea de insolvență.
În altă ordine de idei, atât expertul contabil cât și lichidatorul judiciar au menționat că le-au fost puse la dispoziție acte contabile, deși cu întârziere, ceea ce denotă că debitoarea a condus evidența contabilă. Cu privire la modul în care conducerea contabilității a respectat prevederile legale, legea contabilității și actele normative privind obligația de depunere a declarației privind obligațiile fiscale nu vine să sancționeze debitorul sau administratorul, ci precizează că organul fiscal are obligația stabilirii unui control de fond, aspect ce conduce la concluzia că această faptă nu poate fi încadrată ca o cauză a stării de insolvență.
Nu s-a dovedit în nici un fel susținerea potrivit căreia fapta administratorului de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, ar duce în mod obligatoriu societatea în faliment, fără a mai proba legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
În ceea ce privește obligația administratorului de a ține registrele în conformitate cu legea, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, deci neținerea contabilității să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență. Ori în cauză, nu s-a dovedit acest lucru.
Cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 lit. e) din lege, reclamanta nu a indicat care sunt bunurile din patrimoniul debitorului care au fost deturnate sau ascunse de către pârâtă, limitându-se la afirmația „este evident că bunurile debitoarei se află în folosința altei societăți”. Nu a fost prezentată nici o probă în sprijinul acestei afirmații.
În ce privește incidența art. 138 lit. g (în luna precedentă încetării plăților, au plătit sau au dispus să se plătească cu preferință unui creditor, în dauna celorlalți creditori), instanța a constatat că lichidatorul judiciar nu a dovedit reaua credință a pârâtului în lumina alin. 11 al art. 138 care prevede că „În cazul plăților prevăzute la alin. (1) lit. g), răspunderea reprezentantului legal al persoanei juridice nu va putea fi angajată dacă acestea au fost efectuate, cu bună-credință, în executarea unui acord cu creditorii, încheiat ca urmare a unor negocieri extrajudiciare pentru restructurarea datoriilor sale, sub rezerva ca acordul să fi fost de natură a conduce, în mod rezonabil, la redresarea financiară a debitorului și să nu fi avut ca scop prejudicierea și/sau discriminarea unor creditori. În raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1), administratorul judiciar/lichidatorul va preciza dacă plățile prevăzute la alin. (1) lit. g) au fost efectuate în executarea unui astfel de acord. Prevederile mai sus menționate se vor aplica și în cazul în care acordul se realizează în cadrul procedurii prevăzute de Legea nr. 381/2009.”. Ori nefiind dovedită reaua credință a pârâtei, instanța este obligată să prezume buna credință a acesteia și deci plățile efectuate de debitoare către terțe persoane, de care face vorbire lichidatorul judiciar în cererea sa, sunt prezumate ca fiind făcute cu bună credință.
Expertul contabil a menționat în raportul prezentat că, în baza documentelor contabile emise de ambele părți, rezultă că S.C. Roxy Fashion .. a efectuat plăți anterior deschiderii procedurii către terțe persoane care au avut calitatea de furnizori, însă nu s-a constatat că unele plăți au avut caracter preferențial. Aceste constatări ale expertului vin în sprijinul susținerilor debitoarei, conform cărora disponibilitățile bănești ale debitoarei au fost utilizate în vederea stingerii unor datorii către furnizori.
Raportul administratorului judiciar/lichidatorului creează doar premisa acțiunii în vederea angajării răspunderii, fără a constitui o dovadă certă că în speță ar fi vorba de vreuna din situațiile expres și limitativ prevăzute de art.138 din lege. Nici expertiza contabilă efectuată în cauză nu a adus dovezi de necontestat în sprijinul afirmațiilor lichidatorului judiciar.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul C. L. M., în calitate de administrator judiciar al debitoarei . SRL, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei recurate și menținerea cauzei spre rejudecare iar pe fondul cauzei admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului societății și pronunțarea unei hotărâri în temeiul art. 138 lit. a), b), c), d), e), g) din Legea 85/2006.
În motivarea recursului său, a arătat că reclamanta C. L. M. a solicitat antrenarea răspunderii patrimoniale a numitei I. R. care a deținut calitatea de administrator și asociat al societatii debitoare, S.C. Roxy Fashion .., având în vedere următoarele aspecte:
- situatia contabila a societatii în momentul deschiderii procedurii;
- refuzul paratei de a preda toate actele contabile conform dispozițiilor legale invederate și de către instanta,
- acțiunile intreprinse de către aceasta în perioada imediat urmatoare introducerii cererii de insolventa de către creditoare, atitudine care denota premeditarea tuturor pașilor în vederea sustragerii de la răspunderea pentru faptele sale,
- atitudinea acesteia pe parcursul judecării dosarului constând în incercarea de inducere în eroare a instantei și acoperirea din mers a acțiunilor neconforme cu legea în baza unor inscrisuri care nu reflecta realitatea și cu proveniența îndoielnică (necertificate conform cu originalul).
A arătat recurenta că, referitor la condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, acestea sunt: a) existenta unui prejudiciu; b) existenta unei fapte ilicite; c) existenta unui raport de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu; d) existenta vinovăției.
În ce privește prejudiciul creat de către parata, acesta este materializat în determinarea apariției stării de insolvență a debitoarei și lipsirea de fondurile bănești necesare acoperirii creanțelor creditorilor, fapt confirmat prin anularea transferului fraudulos în dosarul nr._/3/2011.
Prejudiciul creat de parata are caracter cert, fiind evaluat prin analiza efectuata de către administratorului judiciar și evidențiat în tabelul creditorilor și nu a fost reparat pana în prezent.
Fapta ilicita cauzatoare de prejudicii, ca element al răspunderii civile delictuale a apărut atât ca urmare a incalcarii prevederilor legale de către parata cat și ca urmare a incalcarii drepturilor subiective ale creditorilor.
Raportul de cauzalitate intre fapta ilicita și prejudiciu este stabilit prin confirmarea existentei premisei de inacțiune cu caracter ilicit, ca omisiune de a îndeplini anumite obligații stabilite de lege (plata debitului restant fata de creditori) având ca urmare prejudiciul stabilit.
Referitor la art. 138 alin. (1) lit. a - au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane – recurenta a arătat că sentinta civila nr 1342/6.02.2014 pronunțata în dosarul nr._/3/2011 dispune: „Admite acțiunea. Dispune anularea transferului sumei de 125.000 lei efectuat de către debitor (S.C. Roxy Fashion ..) în baza dispozițiilor de încasare emise în perioada 04.01._10. Constata nulitatea transferului sumei de 125.000 lei în baza chitanțelor nr. 1-25 emise de către debitor în perioada 01.07._10. Obliga parata S.C. Roxy Style Collection S.R.L. la restituirea sumelor transferate”.
Transferul sumei de 125.000 lei de la debitoarea S.C. Roxy Fashion .. către S.C. Roxy Style Collection S.R.L. a fost realizat în mod fraudulos de către parata I. R., sumele fiind folosite în folosul altei persoane și apoi în interesul sau deoarece a retras personal în aceleași zile sumele virate.
Dovada o reprezintă mențiunile din Registrul de casa din luna ianuarie 2010 al S.C. Roxy Style Collection S.R.L. în care apar ca singure operațiuni pe parcursul a 25 de zile doar incasari în cuantum de 5.000 lei cu mențiunea „incasare marfa Roxy Fashion” și plați în cuantum de 5.000 Iei cu mențiunea „restituire imprumut societate”.
Se mai observa că nu faptul că la sediul debitoarei funcționează o alta societate, având aceeași structura de actionariat și /sau administratori, în persoana soților I., este cauza care a determinat apariția stării de insolventa invocata de administratorul judiciar/lichidator, (asa cum susține dna I. R., prin avocat, în apararea sa) ci faptul că bunurile debitoarei au fost sistematic înstrăinate către . SRL, în frauda creditorilor, atât înainte de data deschiderii procedurii, cat și ulterior.
Cât privește art.138 alin.1 lit. b) - au făcut acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice – recurenta a susținut că potrivit datelor furnizate de către ORC, prin adresa nr._/24.03.2010, la sediul debitoarei, din .. 53, mai figurează înregistrate alte societati la care Dna N. R., (actuala I.) sau soțul acesteia, dl. I. C., sunt asociați și sau/administratori: . SRL (dizolvare judiciara pentru nedepunerea bilanțurilor contabile la ORC), respectiv . SRL (în insolventa în prezent).
La data de 30.04.2010, administratorul judiciar s-a deplasat la sediul debitoarei, la care a constatat că isi desfasoara activitatea o fabrica de confecții de dama, având denumireaa asemanatoare cu debitoarea, respectiv Roxy Style Collection.
Este evident că bunurile debitoarei (active imobilizate, active circulante: stocuri de marfa și disponibilități bănești) se afla în folosința acestei din urma societati. Nepredarea documentelor contabile, a inventarului debitoarei are ca scop ascunderea activului debitoarei, în folosul dnei administrator și a soțului acesteia, asociați/administratori la celelalte firme.
Referitor la art.138 alin.1 lit c) - au dispus în interes personal, continuarea unei activitati care ducea, în mod vădit, persoana juridică la incetarea de plați – interesul personal al pârâtei s-a materializat în posibilitatea transferării sumelor de bani în mod fraudulos către . SRL și apoi către sine.
Vinovatia sub forma intentiei directe este prezenta în situatia de fata deoarece parata a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin savarsirea faptei. Parata, deși avea disponibil în casa, nu a plătit creanța creditoarei S.C. Unirea Shopping Center SA în cuantum de 57.117,31 lei măcar după data aflării deschiderii procedurii insa a preferat să facă plați către o societate care ii aparține paratei și soțului acesteia unde are și calitatea de administrator.
În acest context, reaua credința a paratei este dovedita întrucât debitoarea prin I. R. a actionat cu buna stiinta în fraudarea creditorilor prin sustragerea bunurilor (125.000 lei), amanand plata chiriei către S.C. Unirea S.A., iar parata S.C. Roxy Style Collection S.R.L. nu a primit sumele cu buna credința deoarece stia despre iminența insolvenței debitoarei având asociați și conducere efectiva comune.
I. R. este beneficiara acelor sume, deoarece, printre altele, este asociat (alaturi de soțul sau) și administrator în ambele societati, iar dispunerea plaților efectuate de debitoarea S.C. Roxy Fashion .. către S.C. Roxy Style Collection S.R.L. nu putea fi autorizata decât de administratorul statutar al debitoarei, adică I. R..
În legătură cu art. 138 alin.1 lit. d) - au ținut o contabilitate fictiva, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea - din asa-zisa declarație pe propria răspundere a dnei I. R., rezulta că debitoarea ar avea bunuri, dar că acestea ar fi amortizate integral. Nu se prezintă nici lista bunurilor, nici vreun document legal privind amortizarea și scoaterea lor din patrimoniul debitoarei, așa cum a arătat mai sus.
Tot din declarația dnei I. R., nu rezulta daca a efectuat sau nu transferuri de bunuri în cei 3 ani anteriori deschiderii procedurii, ferindu-se să comită un alt fals în declarații.
Întrucât parata nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, așa cum precizeaza și raportul de epertiza efectuat în cauza, și nu a inventariat faptic patrimoniul societatii, a determinat starea de insolventa a acesteia. Bunurile care ar fi amortizate în opinia paratei nefiind evidentiate corect în contabilitate, sunt lipsa din patrimoniul debitoarei, fapt ce duce la blocarea activitatii acesteia și la apariția stării de insolventa, fiind o reacție în lanț datorata lipsei de diligenta și a incalcarii legii de către parata I. R..
Referitor la art. 138 alin.1 lit. e - au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia - faptele savarsite de fostul administrator trebuie privite în contextul stării de insolventa a debitoarei, ca fiind un complex de cauze sau condiții care au dus sau au favorizat ajungerea societatii în incetare de plați, prin respectivele fapte persoana juridica fiind lipsita de lichiditati tocmai pentru că a fost administrata cu rea-credinta și cu neglijenta, creditorii nemaiputandu-și recupera creanțele, scopul acestor dispoziții legale fiind acela de a pune la indemana creditorilor o procedura speciala prin care să-și poata acoperi creanțele de la persoanele vinovate de ajungerea societatii în incapacitate de plata.
Actul de transfer al banilor sub forma plaților efectuate către S.C. Roxy Style Collection S.R.L. este marcat de viciul congenital al nulității absolute prin cauza ilicita. Mecanismul juridic reprezentat de prevederile art. 46 din Legea nr. 85/2006, privind procedura insolvenței, permite reconsiderarea patrimoniului debitorului, în sensul recalificării unora din actele sale că fiind nule din cauza intentiei frauduloase a părților și are ca rezultat integrarea unor bunuri și valori în averea debitorului, în beneficiul tuturor creditorilor.
A arătat recurenta că prin soluționarea definitivă a dosarului_/3/2011 cu stabilirea caracterului fraudulos a plaților efectuate în baza dispozițiilor de incasare și a chitantelor precum și nulitatea acestora s-au stabilit fără echivoc sumele care au fost deturnate.
Cât privește art. 138 alin.1 lit. g, recurenta a arătat că în luna precedentă încetării plăților pârâta a plătit sau a dispus să se plătească cu preferința unui creditor, în dauna celorlalți creditori.
Suma de 150.950 lei exista scriptic la data de 30 iunie 2009 evidențiata în Bilanțul depus la Administrația Financiara la rubrica „Casa și conturi la banci”. Cu toate acestea, în data de 30.03.2009 (fila 34 din dosarul nr._ 09) I. R. în calitate de administrator al S.C. Roxy Fashion .. trimite către serviciul de contabilitate al S.C. Unirea S.A. (în atenția dlui E. I.) o cerere de păsuire de la plata chiriei invederand că nu are disponibil cu care să achite chiria.
Aceasta cerere, deși este facuta în numele S.C. Roxy Fashion .., este stampilata cu stampila S.C. Roxy Style Collection S.R.L, fapt ce atesta încă o data că I. R. avea controlul permanent al celor doua societăți a căror activitate se întrepătrunde, acestea funcționând ca părți ale unui întreg.
În data de 18.06.2009 (fila 230 din dosarul nr._ 09), I. R., calitate de administrator al . SRL depune cerere înregistrata sub nr. 267 către S.C. Unirea S.A. prin care solicita executarea garanției în valoare de 55.970 lei în contul debitului de 124.364,42 lei și ștergerea penalităților de 3.339,48 lei.
Din martie 2009 pana în iunie 2009, deși avea disponibil în casa și bănci suma de 150.950 lei, debitoarea reprezentata de I. R. nu face nimic pentru achitarea datoriilor către creditori, ci solicita păsuire de la plata spunând că nu are disponibil, insa sase luni mai târziu, dupa introducerea cererii de deschidere a procedurii insolvenței de către S.C. Unirea S.A., găsește banii respectivi și în loc să plătească datoriile către creditori face plați pentru o datorie inexistenta și neinregistrata în actele contabile către o societate care ii are ca asociați pe asociații din cadrul debitoarei (care în plus sunt și soți) iar ca administrator tot pe I. R., care deținea și folosea ștampilele ambelor societăți dupa bunul plac.
În acest context, reaua credința a paratei este dovedita intrucat debitoarea prin I. R. a actionat cu buna stiinta în fraudarea creditorilor prin sustragerea bunurilor (125.000 lei), amanand plata chiriei către S.C. Unirea S.A., S.C. Roxy Style Collection S.R.L. nu a primit sumele cu buna credința deoarece stia despre iminenta insolvenței debitoarei avand asociați și conducere efectiva comune.
În drept au fost invocate prevederile art. 299-312 C.proc.civ.
Intimata pârâtă nu a depus întâmpinare.
Analizând cererea de recurs prin prisma motivelor invocate de recurentă și față de actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul ca fiind fondat și în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ. îl va respinge.
Cu titlu preliminar, se impune a se menționa că într-un dosar asociat dar privind aceeași procedură de insolvență (respectiv dosarul nr._/3/2011), Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, prin sentința civilă nr. 1342/6.02.2014, a admis acțiunea în anulare formulată de lichidatorul judiciar L. M. în contradictoriu cu I. R. (fostă N.), . SRL prin administrator special I. C. și S.C. Roxy Style Collection S.R.L., a dispus în temeiul art. 80 din Legea nr. 85/2006 anularea transferului sumei de 125.000 lei efectuat de către debitor în baza dispozițiilor de încasare emise în perioada 04.01._10, a respins cererea de anulare a restituirii împrumuturilor către asociații . SRL, în temeiul art. 46 din legea 85 a constatat nulitatea transferului sumei de 125.000 lei în baza chitanțelor nr. 1-25 emise de către debitor în perioada 01.07._10 și a obligat pârâta . SRL la restituirea sumelor transferate.
Această sentință a rămas irevocabilă prin decizia civilă nr. 1700/07.10.2014 pronunțată de Curtea de Apel București Secția a V-a Civilă.
Se constată astfel că în ceea ce privește prejudiciul despre care lichidatorul judiciar afirmă că a fost produs debitoarei prin transferul a 125.000 lei către . SRL prin intermediul dispozițiilor de încasare emise în perioada 04.01._10 și a chitanțelor nr. 1-25 emise de către debitor în perioada 01.07._10 că lichidatorul judiciar a solicitat repararea prejudiciului pe de o parte pe calea acțiunilor în anulare prevăzute de art. 46 și 80 din Legea nr.85, iar pe de altă parte pe calea acțiunii în atragerea răspunderii prevăzute de art. 138 din același act normativ.
Curtea apreciază că, deși Legea nr. 85/2006 oferă posibilitatea formulării mai multor tipuri de acțiuni în scopul acoperirii prejudiciului produs prin anumite fapte (privite aici lato sensu) ilicite, acestea nu pot fi folosite concomitent, pentru că s-ar ajunge la o dublă reparare a aceluiași prejudiciu.
Cu alte cuvinte, din moment ce, în speță, prejudiciul produs societății debitoare prin transferurile patrimoniale ilicite efectuate prin intermediul dispozițiilor de încasare și a chitanțelor a fost reparat (prin anularea irevocabilă a acestor acte juridice și obligarea la restituirea sumelor transferate), nu se mai poate vorbi la acest moment de existența unui prejudiciu produs debitoarei și care să poată fi reparat prin admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
Aceasta deoarece, chiar în condițiile în care intimata pârâtă, în calitate de administrator al debitoarei, prin efectuarea celor două transferuri de 125.000 lei, a săvârșit o faptă ilicită susceptibilă să fie încadrată în prevederile art. 138 lit. a sau e Legea 85, nu poate fi atrasă răspunderea sa delictuală în baza acestui text de lege, nefiind întrunită cerința unui prejudiciu care să existe.
Mai mult, faptul că sentința civilă nr. 1342/6.02.2014 are caracter irevocabil este de natură a conduce la concluzia caracterului nefondat al criticilor din recurs prin care se susține incidența și a celorlalte puncte de la art. 138 din Legea nr. 85.
Se reține aici că valoarea totală a creanțelor înscrise în tabelul definitiv al creanțelor împotriva debitoarei este de 202.439,31 lei, pe când valoarea transferurilor anulate prin sentința 1342/2014 este de 250.000 lei, sumă pe care una din pârâtele din acel dosar (. SRL) a fost obligată să o restituie către debitoare.
Or, în condițiile în care masa credală are o valoare inferioară sumei de 250.000 lei cu privire la care s-a dispus să fie restituită în patrimoniul debitoarei, reiese că nu mai există un prejudiciu care să poată fi acoperit pe calea acțiunii în atragerea răspunderii reglementate de art. 138.
Aceasta deoarece răspunderea reglementată de art. 138 Legea 85, are caracterul unei răspunderi civile delictuale și presupune întrunirea cumulativă a mai multor cerințe, printre care și prejudiciul.
În caz contrar, s-ar ajunge la o dublare a despăgubirii de care beneficiază societatea debitoare, ceea ce nu poate fi admis.
Cât privește celelalte critici formulate de recurentă, prin care se susține existența cerințelor privind fapta ilicită, legătura de cauzalitate și vinovăția intimatei pârâte, Curtea consideră de prisos analiza lor, câtă vreme, astfel cum s-a reținut anterior, în cauză nu este îndeplinită una dintre condițiile cumulative ale cererii de atragere a răspunderii, respectiv existența unui prejudiciu.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta C. L. M., în calitate de administrator judiciar al debitoarei . SRL, împotriva sentinței civile nr. 2529/06.03.2014, pronunțată de Secția a VII-a Civilă a Tribunalului București în dosarul nr._ având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006, în contradictoriu cu intimata pârâtă I. R., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 07 octombrie 2014.
Președinte, C. G. I. | Judecător, M. P. | Judecător, P. P. |
Grefier, E.-R. L. |
Red. Jud. C.G.I.
Tehnoredactat: C.G.I.
2 ex./.06.01.2015
Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Jud. sindic: A. B.
| ← Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1032/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
