Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1032/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1032/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 17-04-2014 în dosarul nr. 32/116/2012/a1
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1032
Ședința publică de la 17.04.2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE – A. A.
JUDECĂTOR – I. P.
JUDECĂTOR – A. M. G.
GREFIER – L. E. A.
Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE – FILIALA JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI, împotriva sentinței civile nr.364 din 05.12.2013, pronunțata de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații . prin lichidator judiciar C.I.I. R. G. și C.I.I. R. G. lichidator judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:
Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea formulată în data de 10.07.2013 la tribunalul Călărași – Secția Civilă, în contextul derulării procedurii insolvenței față de debitoarea ., Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala Județeană Călărași a formulat, în contradictoriu cu intimații . prin lichidatorul judiciar C.I.I. R. G. și lichidatorul judiciar C.I.I. R. G., contestație împotriva măsurii lichidatorului judiciar constând în neînscrierea la masa credală a societății debitoare a creanței în sumă de_ lei, reprezentând contravaloarea lucrărilor de refacere la parametrii funcționari a infrastructurii de IF deteriorată de debitoare ca urmare a unor lucrări de excavații neautorizate, creanță ce a constituit obiectul declarației de creanță formulată cu adresa 2301/12.06.2013 înregistrată la dosarul de insolvență_ 12, în data de 20.06.2013, solicitând prin această contestație repunerea sa în termenul de înscriere la masa credală și înscrierea sa în tabelul definitiv al creditorilor debitoarei cu creanța respectivă.
Prin sentința civilă nr.364 pronunțată la 05.12.2013 în dosarul_ 12 Tribunalul București – Secția Civilă, prin judecătorul sindic a respins cererea contestatoarei de repunere în termenul de înscriere la masa credală și, de asemenea a respins și contestația împotriva măsurii lichidatorului judiciar de neînscriere a creanței declarate la masa credală a debitoarei.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că creditoarea contestatoare nu a formulat declarația de creanță în termenul prevăzut prin sentința de deschidere a procedurii.
Mai mult, titularul unei creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cererea de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut la art. 62 alin. (1) lit.b), este decăzut, cât privește creanțele respective, ceea ce conduce la concluzia că în cauză începând cu 03.05.2012 nici un creditor nu se mai poate înscrie la masa credală,cererile fiind tardive.
Actele dosarului dovedesc că administratorul judiciar a notificat creditorii cunoscuți și a publicat notificarea într-un ziar de largă circulație și în Buletinul Procedurilor de Insolvență.
Conform art.7 din Legea 85/2006, citarea părților, precum și comunicarea oricăror acte de procedură, a convocărilor și notificărilor se efectuează prin Buletinul procedurilor de insolvență.
A..3 teza a II-a din acest articol prevede că, pentru creditorii care nu au putut fi identificați în lista prevăzută la art.28 al.1 lit. c, procedura notificării prevăzută la art.61 va fi considerată îndeplinită dacă a fost efectuată prin Buletinul procedurilor de insolvență.
Conform art.76 din Legea 85/2006, cu excepția cazului în care notificarea deschiderii procedurii s-a făcut cu încălcarea dispozițiilor art.7, titularul de creanțe anterioare deschiderii procedurii, care nu depune cerere de admitere a creanțelor până la expirarea termenului prevăzut de art.62 al.1 lit. b), va fi decăzut, cât privește creanțele respective, din dreptul de a fi înscris în tabelul creditorilor și nu va dobândi calitatea de creditor îndreptățit să participe la procedură.
Decăderea poate fi invocată oricând, de orice parte interesată, pe cale de acțiune sau excepție.
Având în vedere că notificarea creditoarei s-a făcut prin Buletinul procedurilor de insolvență, rezultă că aceasta nu mai poate solicita repunerea în termenul de depunere a creanței, mai ales că cererea de creanță a fost depusă ulterior depunerii tabelului definitiv al creanțelor.
Creditoarea nu indică în cererea de repunere în termen pe care a depus-o la dosar în data de 10.07.2013 toate elementele prevăzute de art.186 Cod procedură civilă pentru admiterea unei astfel de cereri. Astfel, creditoarea nu arată care este împrejurarea mai presus de voința sa care a împiedicat-o să respecte termenul de depunere a declarației de creanță, în contextul existenței unei notificări efectuate prin publicitate, notificare care s-a dovedit eficientă în cazul altor creditori care au beneficiat de o notificare identică.
De asemenea, creditoarea nu arată când a încetat împiedicarea în a respecta termenul de depunere a declarației de creanțe și nici faptul că cererea de repunere în termen respectă termenul de 15 zile, care începe să curgă de la acest moment, astfel cum prevăd dispozițiile art.186 alin.2 Cod procedură civilă.
De altfel creditoarea nu motivează în nici un mod că s-ar fi aflat . formulare a cererii, și mai mult rezulta din actele dosarului_ al Tribunalului Călărași că această contestatoare a luat la cunoștință de starea de insolventa a debitoarei la data de 18.04.2013, când la dosarul cauzei a fost întocmit referatul grefierului de ședință ce atesta deschiderea procedurii conform Legii 85/2006.
Împotriva acestei sentințe civile contestatoarea Agenția Națională de Îmbunătățiri Funciare – Filiala Județeană Călărași a formulat recurs, solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe.
În motivarea recursului s-a arătat, în esență, că sentința recurată este motivată doar referitor la respingerea cererii de repunere în termenul de depunere a declarației de creanță, iar nu și în ceea ce privește respingerea contestației formulate prin aceeași cerere.
Recurenta a chemat în judecată . pentru a fi obligată aceasta la plata sumei aflată în litigiu între părți, cauza respectivă constituind obiectul dosarului_, dar în dosarul respectiv reprezentantul debitoarei nu a înștiințat creditoarea că se află în procedura insolvenței, judecata continuând până la termenul din 29.05.2013, când s-a suspendat în temeiul art.36 din Legea 85/2006. Urmare a formulării în speță a declarației de creanță de către creditor, lichidatorul judiciar i-a comunicat creditoarei la 07.07.2013 că îi respinge înscrierea creanței pretinse la masa credală deoarece declarația de creanță s-a depus după împlinirea termenului stabilit legal în acest sens prin sentința de deschidere a procedurii insolvenței. Măsura de neînscriere a creanței este incorectă, întârzierea datorându-se faptului că nu a fost notificată contestatoarea despre deschiderea procedurii și termenul de declarare a creanțelor stabilit prin aceasta, în condițiile în care debitoarea nu a depus o listă de creditori în care să se fi regăsit și contestatoarea. Astfel, culpa nu aparține contestatoarei, ci debitoarei, care nici în cauza ce a constituit obiectul dosarului_ nu a înștiințat-o pe aceasta despre deschiderea procedurii, acestea fiind motivele pentru care s-a formulat cererea de repunere în termenul de declarare a creanței și contestația.
Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin sentința civilă nr.26 pronunțată la 16.02.2012 în dosarul_ 12 Tribunalul Călărași – Secția Civilă a deschis procedura insolvenței față de debitoarea ., stabilind termen pentru depunerea declarațiilor de creanță (de înscriere la masa credală) de către creditori la 03.04.2012. Notificarea deschiderii procedurii s-a realizat, printre altele și prin publicarea în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr.269/29.02.2012. Contestatoarea a depus declarația de creanță înregistrată la 20.06.2013, evident tardiv, după împlinirea termenului stabilit la 03.04.2012 și constatarea în cauză la 03.05.2012, că tabelul de creanțe a rămas definitiv, ceea ce a justificat măsura lichidatorului judiciar de a respinge înscrierea creanței pretinse la masa credală.
Cererea de repunere în termenul de depunere a declarației de creanță nu a fost formulată de contestatoare separat, ci în cuprinsul contestației împotriva măsurii menționate. Prin urmare, considerentele reținute de tribunal privesc în egală măsură soluția de respingere atât a cererii de repunere în termen cât și a contestației. Aceasta, cu precizarea că referitor la cererea de repunere în termen tribunalul a menționat expres și că nu cuprinde, conform art.186 C.pr.civ. în primul rând indicarea împrejurării mai presus de voința contestatoarei care a împiedicat-o pe aceasta să formuleze în termen declarația de creanță, deși a fost notificată potrivit legii speciale în materia insolvenței și prin B.P.I, față de care contestatoarea nu este îndreptățită să obțină repunerea în termen, aceasta și în raport cu dispozițiile art.76 din Legea 85/2006.
Prin urmare, având în vedere și celelalte considerente exprese în sensul incidenței dispozițiilor art.76 și art.7 alin.3 din legea menționată, reținute evident în analiza contestației în sine, susținerea recurentei în sensul că sentința atacată nu ar cuprinde motive referitoare și la respingerea contestației este nefondată.
Nici susținerea recurentei în sensul că neînștiințarea sa, de către debitoare, în dosarul_ despre deschiderea procedurii se constituie în împrejurarea mai presus de voința sa care a împiedicat-o să depună în termen declarația de creanță, nu poate fi reținută de instanță deoarece în condițiile reglementării prevăzute de Legea 85/2006 nu acea neînștiințare are relevanță sub acest aspect, ci reglementarea legală a notificării deschiderii procedurii. Or, după cum a reținut în mod corect și tribunalul, notificarea respectivă se consideră îndeplinită și față de acei creditori care nu se regăsesc pe o eventuală listă a creditorilor depusă de debitoare, opozabilitatea notificării și față de aceștia intervenind în raport cu publicarea notificării în B.P.I., în conformitate cu prevederile art.7 alin.3 și art.76 din Legea 85/2006, exprese și derogatorii în acest sens.
Având în vedere considerentele arătate, în raport cu care sentința atacată apare ca fiind temeinică și legală, Curtea va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ÎMBUNĂTĂȚIRI FUNCIARE – FILIALA JUDEȚEANĂ CĂLĂRAȘI, împotriva sentinței civile nr.364 din 05.12.2013, pronunțata de Tribunalul Călărași – Secția Civilă, în dosarul nr._ 12, în contradictoriu cu intimații . prin lichidator judiciar C.I.I. R. G. și C.I.I. R. G., lichidator judiciar.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi, 17.04.2014.
Președinte, Judecător, Judecător,
A. A. I. P. A. M. G.
Grefier,
L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.J.E.C,
Nr.ex.: 2/03.07.2014
Fond:Tribunalul Călărași – Secția Civilă
Președinte - Judecător-sindic: G. S.
| ← Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1840/2014. Curtea de... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
