Ordonanţă preşedinţială. Decizia nr. 1840/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1840/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 03-11-2014 în dosarul nr. 29047/3/2014
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DOSAR NR._
(Număr în format vechi 2443/2014)
DECIZIA CIVILĂ NR.1840/R/2014
Ședința publică de la 03 noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: F. L. ȘALAR
JUDECĂTOR: A. S. V.
JUDECĂTOR: S. G. N.
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare S.C. B. I. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.7512 din 23.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. R. P. MAGNOLIA S.R.L., prin administrator judiciar GENERAL GROUP EXPERT S.P.R.L. și intimata-creditoare R. S.A.R.L.
La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns recurenta-creditoare, prin avocații Radbața C. și O. S., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr.B2051515 din 09.10.2014 și intimata-creditoare R. S., prin avocat S. C. M., cu împuternicirea avocațială emisă în baza contractului de asistență juridică nr._/08.09,2014, lipsind intimata-debitoare.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care a învederat instanței de recurs faptul că intimata-creditoare R. S. a depus la data de 24.10.2014, prin compartimentul registratură, întâmpinare.
Apărătorul recurentei-creditoare depune la dosar timbrul judiciar în valoare de 0,15 lei, chitanța nr._(250)/06.10.2014, reprezentând taxa judiciară de timbru în sumă de 5,00 lei și arată că nu are cereri de formulat.
Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.
Avocat Radbața C. pentru recurenta-creditoare solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a dreptului de vot al creditorului majoritar R. S. până la soluționarea contestației, susținând că sunt îndeplinite condițiile ordonanței președințiale. Astfel, urgența este justificată de riscul scăderii valorii bunului, că datorită creditorului R. S. nu s-a putut realiza vânzarea imediată a imobilului aparența dreptului fiind în favoarea sa. În plus, acest creditor nu-și mai justifică un interes în procedura insolvenței, având în vedere că a aprobat un plan de reorganizare, care a fost respins de către instanță.
Avocat O. S. pentru recurenta-creditoare subliniază faptul că cererea de ordonanță președințială are ca scop evitarea pierderii unui drept sau a producerii unui prejudiciu greu de recuperat. De asemenea, susține că R. S. nu ar putea lua parte la redistribuire, doar în cazul în care ar excede valoarea de vânzare a bunului.
Apărătorul intimatei - creditoare R. S.A.R.L. solicită respingerea recursului pentru motivele dezvoltate pe calea întâmpinării. Își rezervă dreptul de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.
CURTEA,
Deliberând asupra recursului de față, constată :
Prin sentința civilă nr. 7512 din 23.06.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul_ a fost respinsă ca neîntemeiată, cererea formulată de B. I. SRL, având ca obiect suspendarea provizorie, pe cale de ordonanță președințială, a dreptului la vot al Ropropertiesc S. în cadrul procedurii de insolvență a R. P. Magnolia SRL.
În motivarea sentinței, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 996 alin. 1 NCPC, instanța de judecată, stabilind ca în favoarea reclamantului exista aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executari.
Mai prezintă relevanță art. 996 alin.5 NCPC, care dispune că, pe cale de ordonanță președințială, nu pot fi dispuse măsuri care sa rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt.
Sunt prevăzute astfel condițiile de admisibilitate ale cererii privind ordonanța președințială, respectiv existența unei situații de urgență, caracterul vremelnic al măsurii ce se poate lua pe această cale, existența unei aparențe de drept în favoarea reclamantului, precum și cerința pentru instanță de a nu prejudeca fondul.
Analizând probatoriul administrat în cauză,instanța a reținut că, în dosarul nr._/3/2012 aflat pe rolul Tribunalul București – Secția a VII-a civilă având ca obiect procedura insolvenței privind pe debitoarea . SRL, s-a confirmat planul de reorganizare judiciară propus de debitoare, prin sentința civilă nr. 2021/25.02.2014, și s-a dispus executarea planului, a cărui singură măsură concretă de punere în aplicare este vânzarea unicului activ al debitoarei, respective a unui teren situat în ., cu o suprafață de 99.320 mp și afectat unei ipoteci având ca titular pe creditoarea-reclamantă ..
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București – Secția a VII-a civilă în dosarul nr._/3/2012, creditoarea-reclamantă a contestat creanța creditoarei R. S. la tabelul preliminar de creanțe.
Instanța a apreciat că în speță nu sunt îndeplinite condițiile legale de admisibilitate ale cererii privind emiterea unei ordonanțe președințiale.
În acest sens, nu se poate reține că în favoarea reclamantei ar exista aparența unui drept și că în dosarul de insolvență ar fi incidentă o situație de urgență, în sensul art. 996 alin. 1 NCPC, care să impună suspendarea provizorie solicitată de reclamantă în scopul prevenirii prejudicierii ireparabile drepturilor sale de creditor garantat în procedură și, respectiv, nu este îndeplinită cerința ca, prin ordonanța președințială, să nu se rezolve litigiul în fond.
Motivul invocat de reclamantă în sprijinul aparenței dreptului în favoarea sa privește legalitatea lichidării singurului activ al debitoarei. Prin urmare, pentru a face aprecieri asupra aparenței dreptului, instanța ar trebuie să analizeze dacă sunt întemeiate susținerile reclamantei privind dreptul de vot al creditoarei R. S. și a dispozițiilor relevante din legea insolvenței și, respectiv, a deciziei nr. 409/10.02.2014 a Curții de Apel București – Secția a VI-a Civ. cu privire la valorificarea bunului.
În speță nu există nici situația de urgență prevăzută de art. 996 alin. 1 NCPC, întrucât, dacă până la soluționarea fondului cauzei în dosarul nr._/3/2012 s-ar finaliza operațiunea de vânzare începută de administratorul judiciar, reclamanta are la îndemână calea legală a formulării unei contestații la un eventual contract de vânzare-cumpărare ce ar fi perfectat în acest timp, prin care să ceară judecătorului sindic anularea contractului ca act de procedură nelegal întocmit de administratorul judiciar și restabilirea situației anterioare acestuia. În acest context, nu se poate reține că drepturile reclamantei, de creditor garantat cu ipotecă asupra terenului supus lichidării, vor fi iremediabil afectate prin nesuspendarea dreptului de vot al creditoarei R. S..
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea B. Investements S.R.L., prin care a solicitat, în principal, modificarea, în tot, a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de suspendare provizorie, pe cale de ordonanță președințială, a dreptului de vot al R. S. în cadrul procedurii insolvenței R. P. Magnolia SRL, suspendare ce urmează să producă efecte până la data soluționării contestației împotriva tabelului preliminar al creanțelor și lămurirea existenței sau inexistenței dreptului R. S. de a sta în procedura insolvenței ca și creditor, cu obligarea intimatei R. S. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate.
În subsidiar, recurenta a solicitat modificarea, în parte, a hotărârii recurate în sensul diminuării cheltuielilor de judecată acordate intimatei R. S., în cuantum de 5.000 de lei, având în vedere cuantumul nepotrivit de ridicat al acestora față de volumul de muncă necesar și durata procesului.
Cu titlu prealabil, recurenta a solicitat să se constate că ordonanța președințială formulată în acest dosar este o cerere aferentă procedurii insolvenței, care este deschisă în septembrie 2012, și prin urmare și acestui proces i se aplică dispozițiile vechiului Cod de procedură civilă, anume art. 581 și urm., nu dispozițiile noului Cod de procedură civilă, cum în mod eronat a reținut judecătorul-sindic.
Din acest considerent, rezultă că în cauză calea de atac corectă este recursul, nu apelul (cum s-a indicat de judecător în dispozitivul sentinței recurate), iar termenul de atac este de 5 zile de la pronunțare.
În motivarea recursului, recurenta a arătat următoarele:
Condițiile ordonanței președințiale erau îndeplinite.
Judecătorul-sindic a respins cererea, arătând că nu ar fi fost îndeplinită condiția aparenței dreptului (neprejudecarea fondului) și nici cea a urgenței.
Cu toate acestea, sunt îndeplinite aceste condiții, și se impune suspendarea dreptului de vot al creditorului majoritar (peste 60% din creanțe) R. S..
Cu privire la neprejudecarea fondului, judecătorul-sindic reține că aceasta privește „legalitatea lichidării singurului activ al debitoarei". Acest aspect este incorect, deoarece lichidarea bunului debitoarei, prin valorificare imediată s-a dispus legal și irevocabil de Curtea de Apel București prin Decizia din 10.02.2014, dosar nr._/3/2012/a1. Așadar, nu există nicio discuție cu privire la legalitatea măsurii vânzării imediate.
Legat de vânzarea din cadrul reorganizării, judecătorul-sindic (nou în dosar) nu a observat că planul de reorganizare al debitoarei a fost respins de instanță, ca urmare a admiterii recursului nostru prin Decizia acestei instanțe din 19.05.2014, dosar nr._/3/2012/32. Așadar, nici din prisma reorganizării, care a fost infirmată, nu se pune problema legalității măsurii vânzării.
Ceea ce a invocat în susținerea neprejudecării fondului și în mod greșit judecătorul-sindic nu a reținut, este faptul că: R. S. este singurul creditor contestat la tabelul preliminar din procedură; din documentele depuse de R. S. în susținerea creanței sale, rezultă aparența faptului că aceasta are o creanță sub condiție suspensivă, deci fără drept de vot; R. S. nu justifică un interes în procedură, din moment ce a votat în favoarea unui plan de reorganizare prin care nu primea nimic (și în continuare există aparența că nu va primi nimic, din moment ce bunul debitoarei este evaluat în procedură acum la valoarea de 3,2 milioane de euro, iar creanța garantată care se satisface prioritar din acest bun este de peste 4 milioane de euro; R. S. a împiedicat fără justificare procedura de vânzare imediată a bunului imobil, așa cum reiese din Procesul-verbal al adunării creditorilor din data de 18.06.2014.
Dacă judecătorul-sindic ar fi analizat aceste elemente expuse, atunci ar fi observat îndeplinirea condiției aparenței dreptului în favoarea noastră, fără a prejudeca fondul, aceste aspecte reieșind din simpla lecturare a Deciziilor irevocabile pronunțate în cauză.
Din acest motiv, trebuie să se constate că judecătorul-sindic a aplicat greșit dispozițiile art. 581 și urm. C.proc.civ., și că exista aparența dreptului în favoarea sa (anume că R. are o creanță sub condiție suspensivă, nu are interes în procedură, și împiedică vânzarea imediată dispusă de Curte încă din 10.02.2014), aparență care reiese fără prejudecarea fondului.
Cu privire la existența urgenței, judecătorul sindic consideră că dacă până la soluționarea contestației la tabelul preliminar, s-ar realiza vânzarea imobilului, atunci subscrisa avem la îndemână o contestație împotriva acelei vânzări.
Această concluzie este eronată dintr-o dublă perspectivă: se bazează pe o situație de fapt diferită de cea din cauză, și aplică dispozițiile art. 581 C.proc.civ. în mod nelegal, acestea vorbind despre „prevenire" și nu despre combaterea unor prejudicii.
Cu privire la primul element, plecând așa cum a arătat mai sus de la premisa că ar exista un plan de reorganizare, sindicul justifică inexistența urgenței raportat la o viitoare vânzare în cadrul reorganizării. Or, planul a fost infirmat, iar demersul judiciar a avut la baza nu riscul vânzării imobilului, ci tocmai tergiversarea și împiedicarea vânzării imediate care este cauzată de R., cum de altfel s-a întâmplat și cu ocazia adunării creditorilor din 18.06.2014.
Acolo, R. a votat împotriva vânzării imediate și a solicitat amânarea acesteia, iar de atunci, fiind creditor majoritar, a procedat la numirea unui alt administrator judiciar la 24.06.2014, deși doar cu o zi înainte, la 23.06.2014, Curtea de Apel stabilise irevocabil (dosar nr._/3/2012/33) că judecătorul sindic va fi cel care numește administratorul judiciar înlocuitor. Prin această numire nelegală, R. a generat o nouă situație conflictuală care i-a pus în poziția să atace aceste acte (dosare nr._/3/2014 și_/3/2014), și care a condus la blocarea procedurii de vânzare, nefiind realizat niciun demers de administratorul judiciar pentru vânzare.
Așadar, urgența rezidă tocmai în faptul că deși s-a stabilit de Curte o valorificare imediată, existând pericolul permanent al diminuării bunului, creditorul majoritar realizează toate actele posibile pentru a împiedica ducerea la îndeplinire a valorificării.
Legat de al doilea element, judecătorul-sindic în mod incorect stabilește că dacă s-ar face o vânzare, ar putea să o conteste, deoarece art. 581 C.proc.civ. vorbește de admisibilitatea ordonanței președințiale pentru „prevenirea" unui prejudiciu. Or, prevenirea în cauză o reprezintă suspendarea dreptului de vot al R. pentru ca să poată realiza valorificarea bunului, în calitate de creditor ipotecar, bun care trebuie valorificat imediat, din cauza pericolului diminuării valorii (aspect stabilit irevocabil de Curte). Ca efect al suspendării, R. nu suferă niciun prejudiciu, deoarece, dacă prin absurd s-ar obține sume mai mari decât creanța noastră garantată, atunci restul oricum se împarte și se provizionează și pentru R. (art. 127 din Legea nr. 85/2006), dacă creanța acestuia ar fi în cele din urmă confirmată.
Sugestia judecătorului-sindic că ar avea la îndemână o contestație nu este una conformă legii, deoarece contestația ar fi o măsură de combatere a prejudiciului cauzat nouă, nu una de prevenire. Or, ordonanța președințială tocmai această menire o are, de a preveni un prejudiciu, nu de a-l combate.
Totodată, contestația la o vânzare dictată de R. nu este un mijloc eficace, având în vedere că acest creditor dorea vânzarea la 1.000.000 de euro a terenului, situație în care, față de posibilitatea revânzării către terți a bunului, noi am rămâne practic cu o acțiune în despăgubiri împotriva debitoarei R. P. Magnolia SRL, care este în insolvență și nu dispune de alte bunuri.
Creditoarea R. S., prin acțiunile și voturile exprimate de atunci (confirmare plan reorganizare, vot împotriva și contestare AGC din 18.06.2014), tocmai împiedicarea valorificării imediate a urmărit-o, în mod fraudulos.
Cuantumul cheltuielilor de judecată este nepotrivit de ridicat față de soluționarea cauzei în 2 termene (unde la primul, cauza s-a amânat în câteva minute pentru comunicarea ordonanței), iar pentru al doilea termen s-a prezentat o întâmpinare unde în mare parte se reproduc citate din acte normative.
Intimata R. S.A.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea întâmpinării, intimata a arătat următoarele:
Prin cererea de ordonanța presedintială, recurenta-reclamanta B. I. S.R.L. a solicitat suspendarea provizorie a dreptului de vot al intimatei in cadrul procedurii insolventei R. P. Magnolia S.R.L. Considerentele enunțate in cuprinsul cererii se rezuma la contestația formulata de B. I. S.R.L. la tabelul preliminar cu privire la creanța R. aflata in curs de soluționare si lipsa de interes a acesteia in cadrul procedurii insolventei R. P. Magnolia S.R.L. Totodată, se invoca si faptul ca „din cauza" creditorului R. S.R.L. dosarul având ca obiect procedura de insolventa a R. P. Magnolia S.R.L. s-a amânat in mod nejustificat.
Cu privire la condițiile de admisibilitate ale cererii de ordonanța președintiala.
Primul motiv de critica a hotărârii vizează faptul ca judecătorul sindic a apreciat in mod greșit ca nu este indeplinita condiția neprejudecarii fondului.
Prin hotărârea recurata, instanța a constatat ca in dosarul nr._/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a civila privind procedura insolventei debitoarei R. P. Magnolia S.R.L. s-a dispus vânzarea unicului activ al debitoarei, respectiv a unui teren situat in corn. Blejoi, jud. Prahova, afectat unei ipoteci având ca titular pe creditoarea B. I. S.R.L. Vânzarea acestui imobil a fost dispusa de Curtea de Apel București prin decizia din 10.02.2014 pronunțata in dosarul nr._/3/2012/al, aspect necontestat nici de către instanța nici de către societatea subcrisa.
Totodată, regăsim in cuprinsul motivelor de recurs argumentul potrivit căruia R. S.A.R.L. a impiedicat fara justificare procedura de vânzare imediata a bunului imobil, dupa cum ar rezulta din procesul verbal al adunării creditorilor din data de 18.06.2014. In speța, ca orice creditor diligent care are drept scop principal satisfacerea creanței sale, societatea subscrisa a votat in cadrul adunărilor generale astfel cum a considerat de cuviința in sensul valorificării bunurilor aparținând debitoarei, dar din moment ce aceasta beneficiază de calitatea de creditor indreptatit deținând 60% din totalul creanțelor, dreptul de vot nu poate fi cenzurat nici măcar pana la soluționarea contestației la tabelul preliminar formulata de către B. I. S.R.L. Deciziile adoptate de un creditor majoritar cu privire la numirea unui administrator judiciar precum si alte masuri in sensul desfășurării firești a unei proceduri de insolventa nu pot fi cenzurate pe baza unor supoziții imaginate de către recurenta-reclamantă.
Suspendarea dreptului de vot al societății R. S. ar conduce în mod inevitabil la blocarea întregii proceduri de insolvență prin imposibilitatea derulării măsurilor impuse de Legea nr. 85/2006 cu privire la debitoarea R. P. Magnolia SRL.
In acest sens, recurenta argumentează cererea sa prin prisma faptului ca R. este singurul creditor contestat si ca, aparent, aceasta societate ar deține o creanța sub condiție suspensiva, deci fara drept de vot.
În urma intocmirii tabelului preliminar de creanțe in dosarul nr._/3/2012 aflat pe rolul Tribunalului București – Secția a Vll-a civila având ca obiect procedura insolventei societății R. P. Magnolia S.R.L., creanța aparținând creditoarei R. reprezintă aproximativ 60% din totalul creanțelor deținând majoritate fata de ceilalți creditori.
In conformitate cu prevederile art. 72 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, „ca rezultat al verificărilor făcute, administratorul judiciar/lichidatorul va in tocmi si va înregistra la tribunal un tabel preliminar cuprinzând toate creanțele împotriva averii debitorului (...)." Mai departe, alin. 3 prevede ca „după afișare, creditorii înscriși in tabelul preliminar de creanțe pot participa la adunările creditorilor."
Potrivit art. 3.8 din Legea nr. 85/2006 prin creditor indreptatit sa participe la procedura insolventei se intelege acel creditor care a formulat si căruia i-a fost admisa, total sau in parte, o cerere de inregistrare a creanței sale pe tabele de creanțe contra debitorului întocmite in procedura si care are dreptul de a participa la vot in adunarea creditorilor.
Potrivit art. 3.16 din Legea nr. 85/2006 tabelul preliminar de creanțe cuprinde toate creanțele născute înainte de deschiderea procedurii insolventei, curente, scadente, sub condiție sau in litigiu, acceptate de către administratorul judiciar in urma verificării acestora.
Trebuie avut in vedere faptul ca legiuitorul a definit noțiunea de creditor îndreptățit sa participe la procedura insolventei, conform art. 3.8 din Legea nr. 85/2006. Urmează ca instanța sa constate ca, desi creanțele inscrise in tabelul preliminar al creanțelor debitorului cu titlu provizoriu de către administratorul judiciar sunt in litigiu, acești creditori au dreptul de a participa la procedura insolventei si de a vota in adunările creditorilor. In consecința, creditorii care sunt înscriși in tabel, chiar si provizoriu, potrivit art. 75 alin. 3 din Legea nr. 85/2006, nu pot fi excluși pentru a participa la vot in adunarea creditorilor.
Așadar, fata de aceste dispoziții legale, opinam ca aparenta de drept operează fata de societatea subscrisa si nu fata de societatea B0nhay I.. P. la soluționarea definitiva a contestației la tabelul preliminar, in favoarea societății R. operează o prezumție de creditor îndreptățit care deține un drept de vot.
Cererea reclamantei ca măsura solicitata prin cererea de ordonanța presedintiala de suspendare a dreptului de vot al societății R. S.R.L. pana la soluționarea contestației formulate în dosarul nr._/3/2012 nu poate fi primita cat timp legiuitorul a reglementat instituția creditorului îndreptățit să participe la procedura, precum si instituția creanței provizorii. Tabelul definitiv al creanțelor se întocmește dupa finalizarea tuturor contestațiilor formulate impotriva tabelului preliminar al creanțelor. P. la soluționarea contestației ce face obiectul dosarului nr._/3/2012, R. S.A.R.L. este creditor îndreptățit si, având 60% din creanțe, are drept de vot cu privire la masurile dispuse in cadrul procedurii insolventei debitoarei R. P. Magnolia.
In ceea ce privește cerința existentei unei pagube iminente si care nu s-ar mai putea repara prin măsura pentru care se solicita suspendarea, nu se regăsește in cuprinsul cererii de ordonanța presedintiala care ar fi paguba propriu-zisa. O presupusa paguba ar consta in diminuarea valorii terenului pana la soluționarea in mod irevocabil a contestației. Diminuarea valorii este doar o supoziție care nu poate constitui temei sau proba in sens juridic. Mai mult, trebuie avut in vedere ca intimata este, de asemenea, creditoare si, evident, dorește satisfacerea creanței sale.
Dupa cum a reținut si instanța, in mod corect, in cuprinsul hotărârii recurate, in măsura admiterii contestației sale la tabelul preliminar, reclamanta ar avea la indemana procedura contestării contractului de vanzare-cumparare prin care s-ar valorifica imobilul deținut de către debitoare. Așadar, drepturile reclamantei nu vor fi iremediabil afectate prin nesuspendarea dreptului de vot al creditoarei R. S.A.R.L.
Cu privire la diminuarea cheltuielilor de judecata, suma de 5.000 lei a rezultat ca urmare a aplicării asupra onorariului de 4.032,26 lei a cotei TVA de 24%, S.P.R.L. D. si D. fiind entitate plătitoare de TVA.
Un alt aspect se refera strict la determinarea cuantumului onorariului in raport de volumul de munca depus si de durata procesului. Reprezentarea convenționala a R. S.A.R.L. de către S.P.R.L. D. si D. in cadrul acestui dosar a presupus studiu si documentare asupra tuturor cauzelor aflate in strânsa legătura cu dosarul de insolventa al debitoarei R. P. Magnolia S.R.L, cu atat mai mult cu cat prezentul dosar este primul in care acestia reprezintă societatea R. S.A.R.L., aceasta societate având un alt reprezentant convențional pana la acest moment.
Formularea întâmpinării a presupus studiul cererii de ordonanța presedintiala si coroborarea argumentelor expuse cu ansamblul înscrisurilor depuse in susținerea acesteia. Mai mult, întâmpinarea redactata nu s-a limitat la expunerea unor dispoziții legale, după cum afirmă recurenta cu rea-credinta.
Pe de alta parte, trebuie avut in vedere ca prezentarea unui avocat din cadrul S.P.R.L. D. și D. la cele doua termene de judecata a presupus un anumit interval de timp in beneficiul societății R. S.A.R.L.
Analizând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele :
Cu titlu prealabil, Curtea are în vedere că cererea formulată în prezenta cauză are ca obiect luarea unei măsuri provizorii, pe cale de ordonanță președințială, în cadrul procedurii de insolvență ce o privește pe debitoarea . SRL.
Față de data formulării cererii de deschidere a procedurii de insolvență, de data intrării în vigoare a Noului Cod de procedură civilă, acestei proceduri de insolvență îi sunt aplicabile dispozițiile Codului de procedură civilă din 1865.
În aceste condiții, prezenta cerere rămâne supusă acestor din urmă dispoziții de procedură.
Sub aspectul îndeplinirii condițiilor prevăzute de art. 581 C.proc.civ. 1865, judecătorul sindic, analizând condițiile urgenței și neprejudicierii fondului sub imperiul noii legi de procedură, a apreciat că acestea nu sunt întrunite.
Față de obiectul cererii de ordonanță președințială, suspendarea provizorie a dreptului la vot al R. S., Curtea are în vedere că acesta își exercită acest drept în raport de calitatea sa de creditor în procedură, care la acest moment este înscris în tabelul creditorilor în temeiul hotărârii de deschidere a procedurii de insolvență. În raport de dispozițiile art. 72 alin. 3 din Legea 85/2006, intimata poate participa la adunările creditorilor, respectiv să își exercite dreptul la vot.
Faptul că pe rolul instanței există contestație cu privire la această creanță nu duce la suspendarea dreptului la vot al titularului acesteia. Nici o dispoziție legală nu prevede posibilitatea instanței de a suspenda dreptul la vot al unuia din creditori.
Ceea ce a solicitat recurenta-reclamantă presupune acordarea a priori unor efecte ipotezei admiterii contestației la tabel, aflată în rejudecare. Or, legea a înțeles să acorde drept de vot tuturor creditorilor înscriși în tabel, conferind astfel o prezumție de validitate înscrierilor efectuate.
Nici exercitarea abuzivă a dreptului la vot procedură civilă și nici faptul că cele două creditoare au poziții contrare în procedura de insolvență nu pot constitui cauze pentru a se lua măsura solicitată.
Oricum, trebuie avut în vedere că verificarea susținerilor recurentei în susținerea măsurii solicitate presupun verificări ce țin de fondul contestației formulate împotriva înscrierii creanței, respectiv cu privire la constatarea nelegalității actelor creditoarei intimate.
Prin urmare, soluția primei instanțe de respingere a cererii este corectă. Analiza permisă de dispozițiile art. 581 C.proc.civ., fără prejudicierea fondului, duce la concluzia că dreptul de vot al creditoarei pârâte nu poate fi suspendat de instanță.
Astfel cum a arătat și judecătorul sindic, în eventualitatea în care participanții la procedură nu înțeleg să își exercite drepturile potrivit legii și scopului prevăzut de aceasta, dispozițiile acesteia prevăd mijloacele necesare pentru constatarea nelegalității actelor efectuate.
În ce privește solicitarea de diminuare a cheltuielilor de judecată la care recurenta a fost obligată în primă instanță, Curtea are în vedere că, dincolo de caracterul simplificat al procedurii ordonanței de plată, obiectul cererii implică consecințe grave asupra drepturilor creditoarei pârâte în cursul procedurii. Prin urmare, este firesc ca apărarea acesteia să fie realizată cu toată seriozitatea, implicând costuri semnificative cu onorariul de avocat. Ținând seama de obiectul cauzei, de faptul că litigiul are ca părți profesioniști, suma de 5000 lei, inclusiv TVA, nu poate fi apreciată ca nefiind rezonabilă raportat la munca pe care avocatul a trebuit să o presteze pentru organizarea apărării.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 581 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-creditoare S.C. B. I. S.R.L., împotriva Sentinței civile nr.7512 din 23.09.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata-debitoare S.C. R. P. MAGNOLIA S.R.L., prin administrator judiciar GENERAL GROUP EXPERT S.P.R.L. și intimata-creditoare R. S.A.R.L., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 03 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
F.L. ȘALAR A.S. V. S.G. N.
GREFIER,
V. G.
Red.Jud.Ș.F.L./11.11.2014
Nr.ex.: 2
Fond: Tribunalul București
Președinte: C. C.l
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Procedura insolvenţei – SRL. Decizia nr. 1032/2014. Curtea de... → |
|---|
