Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 395/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 395/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-02-2014 în dosarul nr. 43274/3/2010/a1
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
Dosar nr._
(Număr în format vechi 3056/2013)
DECIZIA CIVILĂ NR.395/R/2014
Ședința publică de la10 februarie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE: M. C. S.
JUDECĂTOR: A. S. V.
JUDECĂTOR: F. L. ȘALAR
GREFIER: V. G.
Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva Sentinței civile nr.5218 din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. R..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Curtea constată că recurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă raportat la dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că reține recursul spre soluționare.
CURTEA,
Asupra recursului de față,deliberând reține următoarele:
Prin cererea, înregistrată la 10.09.2010, Administrația Finanțelor Publice sector 2 București a solicitat deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea . RP SRL învederând că acesta a încetat plățile de mai mult de 90 de zile.
Prin sentința civilă nr. 7370/17.10.2011 tribunalul a admis cererea, a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală, constatând că debitoarea înregistrează o creanță certă, lichidă și exigibilă în cuantum de 393.267 lei neachitată în termen legal ca urmare a lipsei lichidităților.
Prin sentința civilă nr. 9338/24.09.2012 tribunalul a dispus trecerea la procedura falimentului; a desemnat lichidator judiciar.
Prin sentința civilă nr. 3056/25.03.2013 Tribunalul București a dispus închiderea procedurii insolvenței și radierea societății debitoare.
În cursul procedurii, prin cererea, înregistrată sub nr._ reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului Podărăscu R. pentru fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c din lege solicitând suportarea de către acesta a pasivului societății în sumă de 477.883 lei.
S-a arătat în motivarea cererii că urmare a notificării deschiderii procedurii, creditoarea a solicitat înscrierea la masa credală acoperirea creanței în cursul procedurii nefiind posibilă datorită inexistenței bunurilor în patrimoniul societății.
În motivarea cererii s-a arătat că în cauză, debitoarea nu a depus la dosar documentele prevăzute de art.28 din lege, încălcând astfel prevederile art. 35 din lege din neîndeplinirea obligației legale decurgând în mod necesar neîntocmirea contabilității conform legii cu consecința cauzării insolvenței societății comerciale.
S-a mai susținut că prin art.138 din lege s-a urmărit instituirea și menținerea unui climat economic sănătos, întemeiat pe principiul apărării drepturilor creditorilor societății față de faptele administratorilor care nu își îndeplinesc mandatul conform legii și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază creditorii.
În vederea apărării acestor principii, s-a arătat, legiuitorul a edictat prevederile art. 27 din lege potrivit cărora incumbă debitoarei aflate în insolvență obligația de sesizare a instanței, în termen de maximum 30 de zile de la instalarea încetării plăților.
Prin sentința civilă nr.5218/27.05.2013 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta creditoare.
Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat că din conținutul cererii a rezultat că reclamanta s-a rezumat la invocarea unor aspecte teoretice privind atragerea răspunderii patrimoniale în condițiile art.138 din lege, fără a circumstanția care sunt faptele săvârșite de pârât.
Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București pentru Administrația Sectorului 2 a Finanțelor Publice, pentru motive circumscrise art. 304 pct. 9 c.pr.civ.
Au fost reluate cele susținute în cererea formulată în primă instanță privind răspunderea specială a administratorului, răspunderea aflată sub incidența dispozițiilor 1080 Cod civil, activitatea desfășurată de către administrator urmând a fi analizată prin raportare la activitatea unei persoane diligente.
S-a susținut că pârâtul nu a acționat ca o persoană diligentă susținând financiar societatea cu capital, în vederea continuării unei activități neprofitabile, în interes personal.
S-a mai arătat că, nejustificat instanța de fond a înlăturat susținerile reclamantei creditoare, potrivit cărora nedepunerea situațiilor fiscale la instituțiile abilitate reprezintă o faptă ce intră sub incidența art. 138 din lege.
Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul pentru următoarele considerente:
A rezultat, din cuprinsul raportului de activitate, întocmit conform art.59 alin. 1 din lege, că societatea, înmatriculată în anul 2005 a întocmit și publicat situațiile financiare până în anul 2010, din interpretarea acestora lichidatorul judiciar reținând faptul că activele totale ale societății au prezentat o oarecare constanță pe tot parcursul perioadei cât societatea a desfășurat activitate, în timp ce datoriile societății au înregistrat o evoluție constant ascendentă.
De asemenea, veniturile societății au înregistrat scăderi substanțiale de la un nivel de 664.925 la 31.12.2008 la 41.422 lei la 31.12.2009.
Datorită rezultatelor slabe obținute, a raportului dintre cheltuielile totale și venituri, a rezultat că societatea debitoare și-a achitat datoriile cu întârzieri semnificative.
Principalele cauze ale insolvenței reținute au fost lipsa unor eforturi pozitive în a continua și dezvolta afacerea de către organele statutare, în ciuda profitului înregistrat în anul 2008; managementul defectuos concretizat în angajarea unor datorii necorelate cu posibilitățile de plată la termen; precum și neachitarea obligațiilor la termen, toate acestea pe fondul declanșării crizei economico financiare care a afectat și domeniul în care își desfășura activitatea debitoarea.
Reține și faptul că la masa credală s-au înscris doi creditori bugetari DGFP Municipiul București pentru Administrația Finanțelor Publice sector 2 cu o creanță de 477.883 lei aferentă anului 2009, debit și penalitățile și ITM cu o creanță de 25 lei.
Rezultă din interpretarea coroborată a probelor administrate, în lipsa oricărui alt creditor al societății partener în activitatea comercială desfășurată, că societatea a încetat în fapt să funcționeze în anul 2009.
Pentru a antrena răspunderea prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din lege întrucât nu s-a instituit o prezumție legală de vinovăție și răspundere,așa cum în mod corect a reținut și prima instanță, este necesar a se administra probe concludente și pertinente care să dovedească atât săvârșirea uneia din faptele prevăzute de art. 138 din lege cât și întrunirea condițiilor prevăzute de art. 998 – 999 cod civil privind fapta ilicită săvârșită cu vinovăție, prejudiciul constând în insolvența societății și legătura de cauzalitate, dintre acestea.
Din probatoriul administrat a rezultat dimpotrivă că până la momentul sistării în fapt a activității, datorită condițiilor economico financiare nefavorabile,debitoarea a întocmit și publicat situațiile financiare.
Cu privire la nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din lege, acesta faptă subsecventă deschiderii procedurii nu poate fi reținută drept cauza a insolvenței și așa cum a rezultat nici premisă a neîndeplinirii obligației legale de întocmire a contabilității, fiind sancționată conform art. 147 din lege.
Cu privire la faptele sancționate prin art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006, constând în dispunerea continuării activității, în interes personal, de către membrii organelor de conducere, deși aceasta conducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți apreciază că aceste dispoziții nu privesc sancționarea neîndeplinirii obligației de sesizare a instanței în cazul instalării stării de insolvență decât în cazul probării rezoluției delictuale a pârâtului .
Din probatoriul administrat nu a rezultat că hotărârea de a continua activitatea ce tindea a devenii neprofitabilă, cu consecința intrării în încetare de plăți, a fost determinată de interese personale; din verificările efectuate de administratorul judiciar și lichidatorul judiciar nu a rezultat că această măsură a profitat pârâtului.
În consecință, apreciem că în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind întrunite condițiile răspunderii civile speciale prevăzute de art.138 alin. 1 lit. c și d din lege, văzând dispozițiile art. 304 pct.9 c.pr.civ. și ale art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta-creditoare DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva Sentinței civile nr.5218 din 27.05.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul-pârât P. R., ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 februarie 2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
M. C. S. A. S. V. F. L. ȘALAR
GREFIER,
V. G.
Red.S.M.C./05.03.2014
| ← Acţiune în anulare. Decizia nr. 1936/2014. Curtea de Apel... | Suspendare executare. Decizia nr. 1097/2014. Curtea de Apel... → |
|---|
