Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 575/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 575/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-09-2014 în dosarul nr. 10665/3/2013/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 1057/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 575/2014
Ședința publică de la 10 Septembrie 2014
Completul compus din:
PREȘEDINTE V. D.
JUDECĂTOR I. G.
JUDECĂTOR A. P.
GREFIER M. I.
Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurenta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva Sentinței civile nr.1765/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimatul N. B. JOSEPH P..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat și judecarea cauzei în lipsă.
Curtea, constată că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.2 C.p.c., iar după deliberare, prin raportare la data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței și anume 14.03.2013, respectiv după data intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă și a modificărilor aduse Legii 85/2006, constată că prezenta cale de atac este apelul, motiv pentru care califică calea de atac ca fiind apel și dispune trecerea dosarului pe lista de apeluri.
Ca urmare a calificării căii de atac ca fiind apel, Completul de judecată fiind constituit din Președinte V. D. și JudecătorI. G..
Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.
CURTEA
Constată că, prin sentința civilă nr. 1765/18.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ , s-a respins cererea formulată de creditorul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 privind atragerea răspunderii pârâtului N. B. JOSEPH P., în calitate de fost administrator al debitoarei . SRL.
Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege invocate, reclamantul ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale în materia răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. și a condițiilor speciale desprinse din art. 138, faptele ilicite fiind numai cele enumerate în mod expres în acest text de lege.
Pe baza materialului probator administrat, instanța a apreciat că reclamantul nu a făcut dovada existenței faptelor invocate în cuprinsul cererii doar în plan teoretic și nici a legăturii de cauzalitate dintre asemenea fapte și starea de insolvență a debitoarei
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs creditorul DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii cererii și obligării pârâtului la suportarea pasivului debitoarei.
În motivare, recurentul a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința recurată aplicând greșit legea, invocând astfel, motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În dezvoltarea motivului de recurs invocat, recurenta a susținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006.
Recurentul a precizat că dezinteresul administratorului în ceea ce privește funcționarea societății a condus la creșterea datoriilor sociale și la incapacitate de plată.
În temeiul art. 3 NCPC, Curtea a calificat calea de atac ca fiind apel în raport de data formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:
Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.
Apelantul a susținut aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Astfel, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege, apelanta ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâtul a decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți. În acest cadru, apelanta a declarat că pârâtul nu au recurs la posibilitatea declanșării procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că acesta a continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unor interese personale.
Simplele aserțiuni ale apelantului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatului pârât săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 480 (1) NCPC, va respinge apelul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2 împotriva sentinței civile nr. 1765/18.02.2014 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr._ , în contradictoriu cu intimatul N. B. JOSEPH P..
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10.09.2014.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,
V. D. I. G. M. I.
Red. /Dact. – VD / Ex.: 2
Judecător fond: L. G.
Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă
| ← Acţiune în evacuare. Decizia nr. 1366/2014. Curtea de Apel... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
