Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1072/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1072/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 20-11-2014 în dosarul nr. 27403/3/2013/a1
Dosar nr._
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 1072
Ședința publică de la 20.11.2014 Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - A. A.
JUDECĂTOR - I. P.
GREFIER - L. E. A.
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 3634 din 01.04.2014, pronunțata de Tribunalul București - Secția a Vll-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. C. și U. S..
La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care: Având în vedere faptul că apelanta, prin cererea de apel a solicitat judecata în lipsă Curtea reține cauza în pronunțare.
CURTEA
Prin cererea înregistrată în data de 11.10.2013, în dosarul nr._, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în legătură cu dosarul nr._ 13, al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul, . S.R.L., reclamanta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE a chemat în judecată pârâții U. C. și U. S., solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.c din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestora pentru pasivul debitorului.
Prin sentința civilă nr.3634 pronunțată la 01.04.2014 de către Tribunalul București - Secția a VII a Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr._ s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâților, ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că pentru a putea fi atrasă răspunderea membrilor organelor de conducere, în conformitate cu dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006, este necesar a fi fost săvârșite anumite fapte prevăzute expres de lege și care să fi condus la ajungerea societății în încetare de plăți.
În aceste condiții, lipsa de diligență manifestată de către administratorul statutar sau modul defectuos de conducere al activității nu este de natură a genera la obligațiilor societății asupra membrilor organelor de conducere.
În esență, răspunderea organelor de conducere reprezintă o răspundere delictuală generată de săvârșirea unor fapte, care, prin natura lor, conduc la deturnarea activității societății de la realizarea scopului pentru care a luat ființă și prin care se urmărește satisfacerea unui interes personal al acestora sau al unui terț.
Astfel, pentru a putea fi atrasă răspunderea este necesar a se face dovada tuturor elementelor prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv existența unei fapte, din cele enumerate limitativ de art.138 din Legea nr.85/2006, a vinovăției și a raportului de cauzalitate între faptă și starea de insolvență.
Creditoarea a invocat pe de o parte dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, conform cărora răspunderea organelor de conducere poate fi atrasă în condițiile în care membrii acestora au generat starea de incapacitate de plată prin continuarea, în interes personal, a activității care conducea, în mod vădit, la încetare de plăți.
Din această perspectivă, creditoarea a invocat în mod generic existența unui management defectuos și omisiunea formulării de către debitoarea însăși a unei cereri de declanșare a procedurii insolvenței, fără indicarea unor date concrete din care să rezulte continuarea unei activități având un caracter vădit neprofitabil pentru o perioadă lungă de timp, pentru satisfacerea unui interes personal, invocându-se, în mod generic, posibilitatea atragerii răspunderii pârâtei ca urmare a simplului fapt că, în cadrul exercitări mandatului său, societatea a înregistrat pierderi și a intrat în incapacitate de plată.
După deschiderea procedurii insolvenței lichidatorului judiciar nu a putut intra în posesia actelor contabile, notificarea adresată societății și administratorului statutar fiind restituită cu mențiunea destinatar mutat. În aceste condiții, lichidatorul judiciar a analizat bilanțurile contabile depuse de către debitoare la organele fiscale
În acest context, din probele administrate și datele avute la dispoziție, nu se poate reține săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, respectiv continuarea în interes personal a unei activități care conducea în mod vădit la încetare de plăți, în contextul în care accentuarea stării de insolvență nu s-a datorat continuării unei activități generatoare de noi datorii, ci perceperii de penalități și dobânzi pentru debite anterioare.
Omisiunea formulării unei cereri de deschidere a procedurii de către administratorul statutar în condițiile art.27 din Legea nr.85/2006 are relevanță din punct de vedere al posibilității antrenării răspunderii pentru pasivul societății numai în măsura în care debitorul ar fi continuat după . plată o activitate neprofitabilă în interesul personal al organelor de conducere.
Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel, în conformitate cu prevederile art.466 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, reclamanta DIRECȚIA G. A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâților.
În motivarea apelului s-a arătat, în esență, în raport cu dispozițiile art.304 pct.9 C.pr.civt, ca sentința atacată a fost pronunțată cu aplicarea greșită a legii, în realitate fiind îndeplinite condițiile prevăzutele lege pentru atragerea răspunderii pârâților, pentru pasivul debitorului. Astfel, prin încălcarea dispozițiilor art.27 din Legea 85/2006, care instituie obligația administratorilor pârâți de a solicita deschiderea procedurii în numele societății debitoare, s-a continuat printr-un management defectuos, activitatea societății aflate în încetare de plăți cu consecința acumulării de noi datorii, ceea ce dovedește săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c din legea menționată anterior.
Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs-apreciat ca fiind creanțele pretinse de creditori împotriva debitorului, constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.
Continuarea activității în condițiile arătate creează o prezumție în legătura cu folosirea bunurilor societății de către pârâți în alte scopuri.
Răspunderea prevăzută de art.138 din Legea 85/2006 este, în privința naturii juridice, atât delictuală cât și contractuală. În condițiile în care acest din urmă aspect are prioritate, culpa în săvârșirea faptei ilicite este prezumată, pârâții îndeplinind un contract de mandat.
Intimații U. C. și U. S. au formulat întâmpinare solicitând respingerea apelului, ca nefondat.
Față de acestea, analizând actele dosarului, Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților, trebuie să probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârâți cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a) – g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâților.
În ceea ce privește fapta ilicită, apelanta a pretins săvârșirea de către pârâți a faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.c din legea insolvenței, dar nici nu a susținut în concret și nici nu a probat că pârâții printr-un management defectuos ar fi dispus continuarea activității debitorului în interes personal, în sensul în care este avută în vedere de către legiuitor fapta ilicită pretinsă. Obligația legală prevăzută de art.27 din Legea 85/2006, privind formularea cererii de deschidere a procedurii insolvenței față de apariția stării de insolvență a debitorului, nu echivalează cu vreuna dintre faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a-g mai ales în contextul în care obligația respectivă se raportează la apariția deja a stării de insolvență, fiind ulterioară acesteia și, în consecință, neputând să o determine.
Oricum, și dacă s-ar fi probat săvârșirea faptei ilicite de către pârât-apelanta nu a dovedit existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, în condițiile în care pretinsul dezinteres manifestat de pârâți nu se regăsește între faptele prevăzute de art.138 alin.1 lit.a-g și nici nu s-a arătat în ce mod s-a determinat astfel starea de insolvență.
De asemenea, răspunderea personală patrimonială pentru pasivul debitorului nu are natura contractuală ci delictuală, similar a răspunderii civile delictuale din dreptul comun, astfel că nu se poate reține incidența în cauză a regulilor mandatului comercial, iar dispozițiile art.138 din Legea 85/2006 nu prevăd nici o pretenție legală ca mijloc de probă.
În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 4 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ., sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3634 din 01.04.2014, pronunțata de Tribunalul București - Secția a Vll-a Civilă, în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimații U. C. și U. S. ambii cu domiciliul în București, ., ., ., sector 4.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 20.11.2013.
Președinte, Judecător,
A. A. I. P.
Grefier
L. E. A.
Red.Jud.A.A.
Tehnored.C.J.E.
Nr.ex.: 5/04.12.2014
Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă
Președinte – Judecător sindic: I. M. G.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Contestaţie. Decizia nr. 714/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI → |
|---|
