Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea 85/2006. Decizia nr. 1058/2014. Curtea de Apel BUCUREŞTI
| Comentarii |
|
Decizia nr. 1058/2014 pronunțată de Curtea de Apel BUCUREŞTI la data de 10-11-2014 în dosarul nr. 456/98/2014/a1
Dosar nr._ (Număr în format vechi 2166/2014)
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1058/2014
Ședința publică de la 10 Noiembrie 2014
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE E. R.
JUDECĂTOR G. G.
GREFIER C. G. MIGLEȘ
********************
Pe rol soluționarea apelului formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA împotriva sentinței civile nr.1309F/18.07.2014, pronunțată de tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. R. D..
La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probatorii de administrat Curtea reține cauza în pronunțare, văzând și că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
CURTEA
Prin sentința civilă nr. 1309F/18.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, s-a respins cererea privind pe reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, în contradictoriu cu pârâtă C. R. D., având ca obiect atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei C. R. D., ca neîntemeiată.
Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Ialomița sub nr._ la 18.06.2014 reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA, cu sediul în Slobozia, .. 14, județul Ialomița a solicitat în baza art. 138 alin. 1 lit. ,,d” din Legea nr. 85/2006 atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei C. R. D., domiciliată în Slobozia, ., ., ., până la concurența sumei de 62.977 lei, în calitate de administrator al debitoarei . Slobozia.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr.634/F/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ 14 s-a deschis procedura simplificată a insolvenței debitoarei ., fiind desemnată lichidator judiciar Casa de Insolvență ETC IPURL Slobozia.
Pârâta nu s-a conformat dispozițiilor art.28 din Legea 85/2006 în sensul de a depune la dosarul cauzei spre știința creditoarei și uzul lichidatorului judiciar, documentele contabile prevăzute de art.20 din Legea 82/1991 – legea contabilității. Se au în vedere documentele primare care stau la baza înregistrării în contabilitate, Registrul jurnal, Registrul inventar și Cartea M., aspecte ce generează ipoteza inexistenței acestor documente, ascunderea lor sau distrugerea acestora.
Legal citată pârâta nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat probe în apărare.
Din actele și lucrările dosarului instanța a reținut următoarele:
Prin sentința civilă nr.634/F/28.03.2014 pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._ 14, la cererea creditoarei Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița s-a deschis procedura simplificată de insolvență a debitoarei . Slobozia, desemnându-se ca lichidator judiciar Casa de Insolvență ETC IPURL Slobozia. Singurul creditor al debitoarei înscris în masa credală este Direcția G. Regională a Finanțelor Publice Ploiești – Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița cu o creanță de 62.977 lei.
Prin raportul din 9.05.2014 lichidatorul judiciar, analizând situația debitoarei . Slobozia, care, deși notificată, nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006, iar nici un creditor nu și-a manifestat dispoziția de a avansa sumele necesare desfășurării procedurii, a propus închiderea procedurii insolvența conform art.131 din Legea 85/2006.
Reclamanta nu a depus alte probe în sprijinul cererii sale.
Potrivit art.138 alin.1 lit.,,d” din Legea 85/2006, în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, dacă au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
Prin nedepunerea actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 se poate deduce că administratorul social nu a ținut contabilitatea acesteia cu respectarea dispozițiilor legale, însă potrivit prevederilor art. 147 din lege, dispozițiile acesteia se completează cu cele ale Codului de procedură civilă, în măsura compatibilității lor. Faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității, fiind un fapt ulterior deschiderii procedurii, și nu anterior, cum este faptul neținerii contabilității. Pe de altă parte, chiar în situația în care nedepunerea actelor contabile ar echivala cu neținerea contabilității conform legii (lucru care trebuie dovedit) reclamanta nu a dovedit nici faptul că această situație ar fi cauzat starea de insolvență, așa cum prevede art.138 din Legea 85/2006.
Ca atare, nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a administratorului social așa cum sunt precizate de prevederile art.138 alin.1 din Legea 85/2006, tribunalul a apreciat cererea reclamantei ca nefondată, și a respins-o, având în vedere și dispozițiile art. 12 din Legea nr. 85/2006 raportat la art. 468 alin. (1) și art. 423 alin. 3 din Noul Cod de procedură civilă.
Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA cauza fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București - Secția a V- a Civilă.
În motivarea apelului s-au susținut următoarele:
În fapt, a solicitat ca pârâta să suporte pasivul în valoare de 62.977 lei al societății debitoare . . că nu s-a conformat dispozițiilor articolului 28 din Legea 85/2006, în sensul de a depune la dosarul cauzei spre știința creditoarei și uzul lichidatorului judiciar, documentele contabile prevăzute de art. 20 din Legea 82/1991 - legea contabilității. Se au în vedere documente primare care stau la baza înregistrării în contabilitate, Registrul jurnal, Registrul inventar și Cartea M., aspecte ce generează ipoteza inexistenței acestor documente, ascunderea lor sau distrugerea acestora.
În motivarea soluției date, instanța de fond a reținut că faptul nedepunerii actelor contabile la dosarul cauzei nu echivalează obligatoriu cu faptul neținerii contabilității, iar, pe de altă parte, chiar în situația în care nedepunerea actelor contabile ar echivala cu neținerea contabilității conform legii, reclamanta nu a dovedit nici faptul că această situație ar fi cauzat starea de insolvență.
Or, așa cum reiese din actele care au stat la baza cererii sale de deschidere a procedurii de insolvență (debitoarea prin administrator statutar nu a solicitat deschiderea procedurii de insolvență în condițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, deși avea această obligație, potrivit legii, în termen de maximum 30 de zile de la apariția stării de insolvență), ultimul bilanț depus de către debitoare este cel încheiat la 31.12.2011, societatea fiind declarată inactivă la 31.10.2013.
Or, conform art.781 din OG nr.92/2003, alin.1:"Contribuabilii persoane juridice sau orice entități fără personalitate juridică se declară inactivi și acestora le sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (11) și (12) din Codul fiscal dacă se află în una dintre următoarele situații:
a)nu își îndeplinesc, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligație declarativă prevăzută de lege;
b)se sustrag de la efectuarea inspecției fiscale prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;
c)organele fiscale au constatat că nu funcționează la domiciliul fiscal declarat, potrivit procedurii stabilite prin ordin al președintelui Agenției Naționale de Administrare Fiscală."
Creanțele care au stat la baza cererii sale de deschidere a procedurii insolvenței provin din perioada 2011-2012 și nu au fost achitate de către debitoare la scadență generând acumularea de accesorii.
Or, lipsa documentelor prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006, în situația de față echivalează chiar cu neținerea contabilității, fapt ce denotă lipsa de diligență a administratorului statutar de a-și îndeplini obligațiile legale prin depunerea situațiilor financiar-contabile cerute de normele în vigoare, lucru care a împiedicat atât creditorii cât și administratorul judiciar să stabilească situația patrimonială a debitoarei cu consecința prejudicierii persoanelor interesate (creditorii).
Prin urmare, solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și schimbarea în tot a hotărârii instanței de fond, în sensul de a dispune obligarea pârâtei la achitarea pasivului debitoarei pentru plata sumei de 62.977 lei conform art. 138 alin 1 lit d din legea insolvenței.
În drept, își întemeiază apelul pe dispozițiile din legea insolvenței completate cu normele invocate pe parcursul cererii.
Analizând sentința apelantă prin prisma criticilor invocate de apelantă în motivele de apel, Curtea apreciază că apelul este nefondat și, în temeiul art. 480 din Noul Cod de procedură civilă urmează a fi respins, pentru următoarele considerente:
În ce privește aplicabilitatea art. 138 lit. d), acesta obligă la dovedirea oricărei susțineri făcută în fața instanței, sub acest aspect neexistând prezumții legale în cazul procedurii speciale a insolvenței din Legea nr. 85/2006 potrivit căruia aceiași membrii ai organelor de conducere pot fi obligați să suporte o parte din pasivul societății, dacă au contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență prin aceea că: „... au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea...” , astfel că, de asemenea, Curtea apreciază că sentința este legală și temeinică.
În primul rând, apelanta-creditoare nu arată care dintre cele trei elemente materiale ale activității păgubitoare săvârșite de administrator ar fi incidente în cauză, iar în al doilea rând, din actele existente la dosar, întocmite de lichidatorul judiciar nu rezultă caracterul fictiv al evidențelor contabile, nici dispariția unor documente contabile și nici încălcarea dispozițiilor legale privind evidența contabilă.
În acest sens, Curtea reține ca și Tribunalul, că pentru aplicarea art. 138 din legea nr. 85/2006 este nevoie de întrunirea cumulativă a două condiții speciale: a) săvârșirea uneia sau mai multora dintre faptele prevăzute de acest text de lege și b) condiția ca acestea să fi fost cauzele stării de insolvență ( la care se adaugă, desigur, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale desprinse din art. 998-999 din C.civil) .
Or, în cauză, așa cum corect reține și prima instanță, nu s-a făcut dovada săvârșirii faptelor reglementate de art. 138 alin. 1 lit. a)-g) din legea nr. 85/2006 și a legăturii de cauzalitate dintre acestea și starea de insolvență, lichidatorul invocând numai lit. c) și d) și, mai mult decât atât, cauzele esențiale ale insolvenței nu s-au datorat unor fapte imputabile administratorului, ceea ce exclude atragerea răspunderii acestuia.
Mențiunile apelantei referitoare la răspunderea pe care administratorii o au pentru neîndeplinirea unor obligații legale prevăzute de Legea nr. 31/1990 republicată sunt lipsite de relevanță deoarece acestea privesc răspunderea generală a administratorului față de societate, în timp ce dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 reglementează o răspundere patrimonială specială, derogatorie de la dreptul comun (care îl constituie legea nr. 31/1990) față de creditorii societății, condițiile prevăzute în legea specială fiind de strictă interpretare și aplicare, neputând fi extinse la alte situații prevăzute în legi generale (potrivit principiului exceptio est strictissimae interpretationis .>
Nici ideea unei prezumții de culpă în sarcina administratorului nu poate fi primită de către instanța de apel, deoarece, așa cum și Curtea Constituțională, prin mai multe decizii (Decizia nr. 905/16.09.2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 697/14.10.2008, Decizia nr. 25/2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 202 din 8 martie 2004, și prin Decizia nr. 82/2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 120 din 19 februarie 2007, a constatat, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 ( ca și cele ale art. 137 din Legea nr. 64/1995), "nu instituie prezumția de culpă a persoanei a cărei răspundere se solicită a fi stabilită", ci prevăd în concret natura faptelor păgubitoare pentru societatea comercială debitoare, fapte care au contribuit la ajungerea acesteia în stare de insolvență și care pot antrena răspunderea unor persoane din organele sale de conducere. Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a societății comerciale debitoare se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complet și pertinent. În cadrul acestui proces, persoana a cărei responsabilitate se cere a fi stabilită poate exercita fără nici o îngrădire dreptul la apărare precum și căile legale de atac.”
Cum apelanta nu a produs dovezi în acest sens, rezultă că în mod corect a fost respinsă cererea sa de atragere a răspunderii pârâtei.
În fine, invocarea dispozițiilor art. 28 din Legea nr. 85/2006 este lipsită de relevanță, aspect reținut corect de către judecătorul sindic, de vreme ce dispozițiile art. 28 din lege instituie o obligație procedurală de depunere a unor documente, după ce a intervenit starea de insolvență, respectiv atunci când însăși debitoarea formulează o atare cerere. Nu se poate reține astfel că nedepunerea la dosarul cauzei a documentelor prevăzute de dispozițiile art. 28 din lege sau necomunicarea acestora lichidatorului judiciar ar putea fi încadrată în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 pentru simplul fapt că incidența acestora din urmă poate fi discutată doar atunci când faptele imputate au condus, au cauzat starea de insolvență, așadar când acestea sunt anterioare stării de insolvență, nicidecum ulterioare acesteia.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 28 din Legea nr. 85/2006 instituie o obligație procedurală născută în cadrul procedurii insolvenței, respectiv după sesizarea Tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii insolvenței, ce se circumscrie obligației prevăzute de art. 129 alin. 1 teza a doua din C.pr. civ. de a „ proba pretențiile și apărările „, în timp ce faptele prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 au natura unor aspecte de drept substanțial, respectiv acestea constituie elemente materiale ale faptelor ilicite ce se pretinde a fi fost săvârșite de persoanele răspunzătoare, anterioare oricărei sesizări a instanței, necesare pentru atragerea răspunderii speciale cu caracter derogatoriu de le dreptul comun, reglementate de legea specială.
În consecință, Curtea, în temeiul art. 480 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul declarat împotriva acestei sentințe, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G. REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE PLOIEȘTI - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IALOMIȚA cu sediul în Slobozia, ..14, județul Ialomița, împotriva sentinței civile nr.1309F/18.07.2014, pronunțată de Tribunalul Ialomița în dosarul nr._, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. R. D., domiciliată în Slobozia, ., ., .,ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică azi, 10 noiembrie 2014.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR
E. R. G. G.
GREFIER
C. G. MIGLEȘ
Red.Jud. E.R./Tehnored.I.N.
4 ex./08.12.2014
Tribunalul Ialomița
Judecător - sindic: T. I.
| ← Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... | Angajare raspundere organe de conducere. Art.138 din Legea... → |
|---|
